agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-08 | [This text should be read in romana] |
CE S-A INTAMPLAT?
- short story- Sta in fata unei masute incercand sa dea o utilitate spirituala ultimei unelte de scris aparuta pe pamant. In fiecare zi deschide calculatorul, intra in program, fumeaza cateva tigari si tot asteapta sa-si intre in starea necesara de a scrie. In fiecare zi nu poate. Il inchide. Poate calculatorul este ultima chestie care o inspira. E ca un leu in cusca. Simte ca bubuie, ca toata energia pamantului i s-a strans in creier. Si nu reuseste sa o scoata pe nicaieri. Si-a aprins o tigara. Da, este fumatoare. Noi credem ca are vreo douazeci si ceva de ani.E intr-una din acele zile de care tocmai vorbeam. Isi intoarce capul catre noi: - Da..da...bine...stiu: “Tutunul dauneaza grav sanatii”! Noi ne uitam mirati. Nu aveam de gand sa-I tinem vreo teorie. Credem ca este nervoasa. Nu zicem nimic. Toata camera e plina de fum. Oare cum vrea ea sa-I vina vreun zvac cu atata fum in jurul ei? In fine, ne vedem de ale noastre. Se pare ca astazi lucrurile stau altfel. Exista sansa ca astazi sa fie una din acele zile in care lucrurile se mai si schimba. Incepem sa ne apropiem incet sa nu deranjam. Ne aruncam o privire asupra a ceea ce scrie. “ - Doamneee…?! As vrea sa stam un pic de vorba…ma auzi? Mda…inteleg…vrei sa ma protejezi. Daca mi-ai raspunde ai face o exceptie. Eu m-as entuziasma si as incepe sa povestesc oamenilor. Atunci ei ar zice ca sunt nebuna. Eu as insista ca nu sunt. Probabil de nervi ca nu m-ar crede nimeni as face o criza. Ei speriati si cu toata familia uimita de comportamentul meu, m-ar inchide intr-un sanatoriu. Nu stim daca voi intelege vreodata de ce. Mda…inteleg…foarte bine..sa ramana asa. Eu vorbesc si tu asculti. Iti inteleg motivele. - Eu m-am uitat foarte atent in jurul meu. Si tot uitandu-ma si tot constatand, mii de posibile scenarii mi-au venit in minte. Asta daca au venit ele asa…pur si simplu…caci exista varianta in care tu mi le-ai trimis cumva…prin metode ingeresti. Ma rog, in fine. Eu presupun ca mi-au venit ele asa, astfel incat sa am motiv sa ti le transmit. Caci daca presupun ca mi le-ai trimis tu..ce rost ar avea sa-ti zic ceva ce tu deja stii? Sau poate tu decat mi-ai dat un indiciu si vrei sa vezi forma in care eu sunt in stare sa concretizez acest indiciu? Ma rog…Te rog nu ma face sa ma ratacesc iar in cuvinte. Pamantul nu exista. Tu erai la Tine, acolo sus, de partea cealalta a norilor. Ma rog, atunci nu exista decat o parte a norilor. Erai singur. Caci cu cine ai mai fi putut sa fii? Banuiesc ca am fi aflat si noi cumva daca mai erai cu cineva. Nu ne-ai zis insa, cine te-a trimis acolo sa fii de unul singur. Sau poate pur si simplu asa te-ai trezit …singur cuc…intr-o buna vreme. Eu cred ca la un moment dat te-ai plictisit ingrozitor de tare si ti-ai zis ca ar fi bine sa-ti gasesti o ocupatie. Ceva care sa te scoata din depresie. Si in acelasi timp sa-ti dea si satisfactie. Si ti-ai gasit. Ai inceput sa faci doi oameni. Noi aici ii stim din povestiri ca fiind Adam si Eva. Inteleg deci ca inainte inventasei si un alfabet. Caci altfel cum ti-ar fi venit ideea sa-I numesti astfel? I-ai facut…le-ai dat viata…dar nu vorbeau…Era o liniste apasatoare. Daca tot aveai alfabet…I-ai invatat sa si comunice. In felul asta plictiseala nu mai era atat de mare. Le-ai spus ca la tine in gradina pot face orice. Dar in acelasi timp le-ai si sugerat ca tu ai fi stapanul. Si ca in afara de mancatul marului cel rumen orice le este permis. Dar ei erau atat de cumintei incat niciodata nu se intampla nimic. S-au plimbat prin gradina un an ingeresc…doi …trei…cine mai tine minte cat timp…si cand ai vazut tu ca e la fel de plictisitor…le-ai oferit o jucarie. Un animalut tarator pe care noi aici pe pamant il stim drept sarpe. Nu stiu daca stii dar intre timp pe pamant sarpele e de mai multe feluri. Probabil a degenerat specia.Cine stie..? Si ca sa fie si mai palpitant nu le-ai dat jucaria direct, caci probabil nu ar mai fi fost o surpriza. Asadar dupa cum stim noi ai pus-o intr-un copacel…respectiv in marul cel rumen si frumos si fructuos. Se pare ca inainte l-ai invatat si pe sarpe alfabetul din moment ce el putea sa le vorbeasca celor doi asexuati. Caci daca ar fi fost sexuali imi imaginez ca in atatia ani ar fi facut si ei ceva…ma gandesc la urmasi. Caci nu pot crede ca nu ti-ai fi dorit o continuitate a propriului joculet. Asadar intr-o frumoasa zi cand cei doi isi faceau vesnicele ture prin minunata gradina fermecata…surprizaaaa!!! Sarpele scoate capul din copac si cu dictia lui peltica de fasss fasss fasss..incepe sa se laude la cei doi ca ce bine e sa mananci mere. Nu stim daca in gradina erau si pruni sau peri sau alti pomi fructiferi sau zarzavaturi. In fine stim doar ca acolo era un mar. - Vai, ia uite…voi aveti cap mare, maini, picioare, sunteti altfel decat mine!, zice sarpele in timp ce manca pofticios dintr-un mar. - Intr-adevar, zice Adam, tu insa arati ca un bat. - Bat zici? Seful nostru mi-a dat creier si posibilitatea de a prevede viitorul. - Serios? intreaba Eva mai curioasa din fire. - Serios, zice sarpele. Uite, de exemplu, mai incolo, peste un timp si in alt spatiu eu voi simboliza organele genitale ale amicului tau Adam. - Ce organe? Intreaba Adam nevinovat. Ce sunt acelea? Si pana la urma urmei…tu cine esti? - Ma numesc Sarpe…si Seful mi-a zis ca rolul meu e stau in copac si sa mananc mere din pomul asta frumos. Si binenteles sa ma plimb prin copac…uite asa…de jos in sus si de sus in jos… Adam si Eva se minunau de noua lor cunostinta si nu intelegeau de ce sarpele avea voie sa manance mere iar ei nu. - Auzi mai sarpe, te vad mancand cu atata pofta din acest mar. Nu vrei sa-mi dai si mie sa gust? - Dar bine mai Eva, Seful a zis ca nu avem voie. Acum tu de ce vrei sa-I treci peste cuvant? - Dar nu vreau sa-I trec peste cuvant, dar nu mi se pare cinstit ca acestui nou venit sa I se dea voie din prima sa manance mere iar noua, care suntem aici de atata timp…sa ni se interzica. Tu nu vezi? Asta d-abia a venit si deja are mai multe drepturi ca noi. - Adame, Adame, zice sarpele fasaindu-se, Eva este de inteles…Si apoi, ce e asa de rau in a gusta un pic? Din toate merele astea multe nu se va vedea daca ati muscat si voi un pic dintr-unul. Adam, incurcat, scarpinandu-se in varful capului, nu mai stia ce sa zica sau creada. Nu-I explicase nimeni de ce n-ar avea voie, iar sarpele parca nu-I vroia raul. Ba mai mult devenise chiar convins la insistentele Evei ca nu e mare chestie. Eva facuse cu sarpele un fel de mic sindicat al mancatorilor de mere. Prin vot, Adam pierduse si astfel s-a supus majoritatii. A gustat bineanteles din fructul interzis, dupa cum bine stim cu toti si dupa facem si noi in fiecare zi aici pe frumoasa planeta albastra. Si bineanteles ca te-ai ofticat din cauza nesupunerii celor doi. Dar de ce? Eu cred ca tot din plictiseala. Pentru ca I-ai obligat practic sa pacatuiasca, cum zicem noi pe aici, astfel incat sa ai si tu treaba, respectiv sa-I mantuiesti. Si astfel a inceput primul pas in dezvoltarea micului tau joc de strategie. Doar ca jocul dezvoltandu-se si complicandu-se au aparut si erorile. Sa ne amintim deci ce a fost. I-ai trimis pe pamant si I-ai facut muritori. Caci inainte noi stim ca tu ai facut pamantul. Deci este foarte posibil ca sa fi avut in plan de la inceput facerea si a doi bastinasi. Singura problema era ca nu stiai chiar de la inceput cum ii si vei trimite acolo. Deci planeta noastra a fost ca o inchisoare, ca o pedeapsa pentru nesupunerea celor doi. Deci nu cred ca te vei supara pe mine daca voi crede ca aici este o inchisoare unde se presupune ca ar trebui sa ne chinuim, sa ne imbolnavim, sa ne vindecam, sa pierdem oameni dragi, sa suferim si din cand in cand sa mai si radem ca sa ne putem echilibra cumva. Deci din start Pamantul a constituit loc de pedeapsa. Deci cine ajunge aici este foarte clar ca a fost pedepsit pentru diverse lucruri numai de tine stiute sau din diverse vieti paralele sau anterioare. In fine, cei doi au ajuns aici. Printre dinozauri, brontozauri si alte specii de vietuitoare de atunci, cei doi au inceput usurel usurel sa se prinda de faza. Si au inceput sa-si faca cuib. Devenind pamanteni au capatat si sex. O noua chestie care duce direct la pacat conform cu Legea ta.Sau o noua jucarie. Eva cand la vazut pe Adam, caci doar ajunsesera acolo cum plecasera, respectiv dezbracati, s-a minunat. Si si-a adus aminte de vorbele sarpelui. - Vai Adame ce sarpe ai? Si cand doarme, cand se trezeste! Si mii de furnicaturi si senzatii noi si ciudate au inceput sa-I puna stapanire pe trup. - Dar vai ce mere frumoase ai si tu Eva. Eu nu am asa ceva. Poate doar coditele merelor….dar tu ai tot fructul. - Da, Adame, ca spre deosebire de tine eu am muscat mai cu pofta din marul rumen. - Daaaa…si uite tu nu ai sarpe dar ai cuib pentru el. Si sarpele lui Adam a inceput sa creasca din ce in ce mai mare si alte mii de fiori au inceput sa-I strabata si lui trupul. Si uite asa cei doi si-au gasit utilitatea propriilor trupuri unul pentru celalalt. Bineanteles ca zile la rand si-au potolit noile pofte trupesti. Pana intr-o buna zi cand Eva se trezeste cu o burta cat casa. - Mai Eva, zice Adam socat, dar ce este cu tine? Esti mai mare ca oricand si mai mult nici prea frumoasa nu mai esti. - Daca as stii ce se petrece nu crezi ca ti-as zice si tie, prostovane? Intr-o alta buna zi…dupa mai mult timp…in care burta Evei crescuse ingrozitor de tare…Eva incepe sa urle si sa se planga de dureri…si vai de capul ei saraca… Tare socati au fost cand au vazut ca din cuibul Evei iese un om mic mic mic…ca si ei… Au inteles ei cum stau lucrurile…si s-au pus din nou pe treaba…Dupa un alt timp Eva a mai scos din cuib un omulet mic mic mic. Amandoi semanau cu Adam la trup. Nimeni nu mai intelegea nimic. Deci Eva trantise in scurt doi baieti, cum le zicem noi aici. Dupa cele doua nasteri Eva nu prea mai era o frumusete, deci nu putem stii daca Adam a abuzat in vreun fel de cei doi fii ai sai. Dar ce stim mai mult ca sigur este ca la ora aceea pe pamant nu existau decat 4 oameni. Adam, Eva, Cain si Abel. Cei doi baieti cresteau pe zi ce trecea. Caci nu cred ca mai e cazul sa specific ca intre timp cei doi parinti invatasera cum sta treaba cu cele ale gurii si asa mai departe. Respectiv cu nevoile primare. Devenind barbati…intr-o buna zi s-au uitat mai atent la ei si au vazut ca serpii lor au crescut si ca le este foarte foame. Trebuiau potoliti cumva. Pai si cum sa faca? Nu stim daca intre ei au incercat ceva….dar pentru ca specia sa se perpetueze eu presupun ca au facut sex, cel putin animalic cu propria lor mama, Eva. Fiind singura femeie de prin locurile acelea. Nu se pomeneste nicaieri ca Eva ar fi avut mai mult de 2 baieti. Dar se pomeneste ca I-a facut cu Adam. Ca a mai facut si alti copii cu Cain ori Abel asta nu se zice pe nicaieri. Deci mica noastra familie era una mai mult decat incestuoasa. De asemeni stau si ma intreb, Eva femeie batrana fiind…cum de mai putea ea sa mai nasca? Si ce facea cand avea ciclu? Isi punea frunze de plop la pasarica sau se tara asa cu sangele dupa ea pana cand ii trecea? Deci pana cand a tot la nastere la plozi? Caci era muritoare…si mai mult decat atat presupun ca si imbatranise destul de mult. Dar genetica din zilele noastre spune ca sexul intre rudele de sange duce la nasterea de copii cu malformatii grave. Deci ma intreb, daca nu cumva initial noi oamenii aratam cu totul altfel. Dar din cauza practicarii sexului continuu intre mama si fii, intre tati si fiice, am degenerat ca specie si am ajuns sa aratam precum astazi. Ma rog, pe pamant in zilele noastre sexul intre neamuri este pedepsit, este considerat ceva bolnavicios si de regula esti pedepsit. Se numeste incest aici. Cunoscandu-se atat de bine unii pe altii…ca o mare familie unita …ma gandesc ca la un moment dat s-au cam plictisit de atata sex …si au inceput sa faca si barbati cu barbati si femei cu femei. Asta ca sa putem da o explicatie homosexualitatii zilelor noastre. Se pare ca unora le-a placut mai mult asa, in timp ce altii au revenit la starea initiala. Si uite asa cred eu ca s-a destramat marea familie. S-au divizat in doua categorii….una mai mare si cealalta mai mica, respectiv homofobii (heterosexualii cum se cheama astazi) si homosexualii. Primii, fiind mai multi au incercat sa-I supuna si pedepseasca pe ceilalti, care erau mai putini. Si am ajuns astfel in zilele noastre cand lucrurile se pastreaza. Eu acum, draga prietene, nu stiu daca tu avusesei in vedere toate acestea. Banuiesc ca nu. Caci a trebuit la un moment dat sa intervii cu o solutionare a conflictelor si sa combati incestul si alte practici care se dezvoltasera foarte tare. Si ai mai facut un om acolo sus pe taramurile cele necunoscute. Din experienta insa ai invatat cum stau lucrurile. Si l-ai facut drept fiul tau. Nu l-ai facut om din prima. L-ai facut samanta…in sarpele barbatului. Culmea este ca tot baiat a iesit. Nu am inteles de ce nu a iesit femeie. Sau ma rog, nu am inteles cum ai socotit tu lucrurile. Adica de ce te-ai gandit sa iasa barbat si nu femeie. Mai mult decat atat…biata de Maria…a mai si ramas gravida din senin…nimeni neantelegend cum este posibil asa ceva… Pe mine nu ma deranjeaza ca a fost baiat, doar ca nu inteleg de ce n-ar fi putut sa fie la fel de bine si femeie. Sau de ce n-ai facut doi frati gemeni femeie si barbat…Isus si Isusa…caci initial asa ai inceput. De ce? Pentru ca ti-ai amintit de alianta Evei cu sarpele? Si bietul Adam, care a picat nevinovat in toata treaba asta…avea nevoie si el de o mica razbunare? In fine…aici imi scapa lucrurile. Si imi mai scapa si alte lucruri…ca de exemplu de unde au aparut atatea rase colorate pe pamant? Albii au facut sex cu gorile de au aparut negrii? Sau un grup de albi au ramas sechestrati multi ani intr.un loc intunecat si cand au fost descoperiti…sau au reusit sa iasa…au constatat ca pielea lor luase culoarea intunericului? Cine poate stii? Dar galbenii? Cu astia cum a mai fost? S-a imbolnavit un alb de hepatita…si cum nimeni nu stia ce-I aia…nu s-au prins de faza. El a continuat sa faca sex cu femeia lui alba…dar din cauza hepatitei copilul a iesit galben. Si din cauza suferintei femeii cand l-a nascut…a mai iesit si cu fata intinsa in sus…si cu ochii oblici? Acum glumesc, desigur dar nu gasesc explicatii…S-au poate un alt grup de albi s-au ratacit timp indelungat intr-un imens camp de papadii si au ramas acolo. Cum soarele bate cu putere pe pamant, erau nevoiti sa faca tot timpul grimase, adica sa-si inchida tot timpul ochii ca sa se poata vedea…Stand tot timpul intre papadii…dupa vreo doua trei generatii s-au trezit galbeni. Mare mister… In fine…cert este ca multe lucruri se intampla ciudat…ca de exemplu ceea ce numim noi ironie a sortii, paradoxurile, straniile coincidente. Am mii si sute de intrebari sa-ti pun…dar nu cred ca le voi afla vreodata raspunsul. Probabil asta este una din erorile sistemului…sau poate doar o alta pedeapsa. Ne dai un creier care ne ocupa tot capul, dar nu ne lasi sa ne folosim decat un gram doua din el. Pe alocuri…cand mai scapa vreunul din noi cu extra inteligenta, cum o numim noi aici, devine cobai…si toata viata lui constituie obiectul de studiu al celorlati. Deci el saracu’ nu prea mai apuca sa se mai bucure cine stie cat de viata…ca trebuie sa stea la studiu. Caci probabil, una din regulile inchisorii noastre este sa ne mai si desteptam…doar sa nu care cumva sa o facem prea tare. In orice caz, ramai bunul meu prieten, chiar daca cred cu mare tarie ca te tii de glumite cu noi pe aici. Si stii de ce nu ma pot supara? Pentru ca ne-ai mai dat ceva…Ne-ai dat sentimentele si dragostea si iubirea. Nu stiu daca le folosim cum trebuie…caci reprezentantii tai pe aici…preotimea…zic ca e mai bine sa nu te iubesti decat asa…teoretic…si fizic doar in scopuri ce vizeaza perpetuarea speciei. Deci tot in pacat ne-ai bagat direct si cu treaba asta. Dar sa stii ca este cel mai frumos lucru pe care ni l-ai putut da. Chiar daca stiu ca vei avea mult de lucru cu mine pe lumea cealalta…este singurul pret pe care accept sa-l platesc. Pretul iubirii. Iar daca pentru asta ma vei pedepsi pe dincolo…nu ai decat…caci nu ma pot opri. Si stii ce este mai rau…? “ Noi ramanem inmarmuriti. Nu intelegem ce face. Dar nici nu putem sa plecam. Avem de raportat la Sefu’ ce invarte pe pamant…si… Dar ce face? Il mustreaza? Se cearta? Ce fel de discutie este aceasta cu Mai Marele? Nu ne dam seama daca e de bine sau de rau…daca se cade…daca se cuvine…De regula cine scoate capul din matca…nu mai apuca sa-l mai scoata si a doua oara. Dar ce facem acum? Amenintam? Nu…nu…suntem total nedumiriti…… Ea face o pauza. Isi aprinde a nu stiu cata tigara. Se ridica de la masuta …face cativa pasi prin camera afumata. E ciufulita…si somnoroasa…Zambeste… Se uita catre noi. Ne speriem. E posibil sa ne vada? - Dar ce va uitati asa mai la mine? N-ati mai pomenit om? Noi ramanem blocati…nu stim nimic…nu mai intelegm. Sefu’ zicea ca nu ne poate vedea nimeni. Si totusi…ceva s-a intamplat… - Aha…, inteleg, zice ea ridicand dintr-o spranceana si izbucnind in ras…Va mirati ca va vad…Hahahahahaha……Ce natarai sunteti! Inca o eroare, isi zice ca pentru sine… - Ei lasa, zice din nou, faceti-va si voi ca nu e adevarat si luati-o ca atare…eu ma fac ca nu va vad…iar voi ca doi cumintei ce sunteti va veti duce treaba la capat… Deschide geamul…ia o gura de aer…arunca tigara…Se intoarce la masuta… “Mda…deci…unde ramasesem…Da…Si stii ce e mai nasol? Ca iubirea asta care ne-ai dat-o, si nu stiu daca pe gratis sau pentru ca am facut noi vreodata vreo fapta buna, are sute si milioane de stagii si feluri si modalitati de exprimare. Dar vezi tu? Ne-ai dat un alfabet mult prea mic pentru cat ne-ai facut sa simtim. Cel putin pe unii dintre noi. Caci sunt si destui care nu simt o iota. Ai dat forme ale iubirii pe care multi dintre noi nu le pricep…si prin urmare le pedepsesc…Dar tu deja stii asta… Sa trecem peste asta…e prea sucita treaba…si nu cred ca voi ajunge undeva… Am si eu o intrebare –doua totusi…Poti sa-mi dai raspunsul aici, in acest lagar de concentrare…sau daca ti-e mai usor si dincolo…nu ma deranjeza. Nu ma grabesc nicaieri. Cu tine ce se intampla cand gresesti? Cand iei o hotarare eronata? Cand erori ale propriei constructii devin de necontrolat? Sau astea se considera ca parte componenta si nu e considerata eroare? Tu unde te duci? Si apoi …cum poti suporta durerile su suferintele a atator miliarde de suflete…numai pe Pamant…caci nu stim si de altele…doar se vehiculeaza…? Cum poti? Caci toti striga catre tine…zi de zi…ora de ora… Cum mai poti suporta atata zgomot? Oare asa zisa Apocalipsa tocmai asta este? Momentul in care vei fi fost atat de obosit si tracasat si asurzit incat ne vei desfinta total? Probabil asta va ramane sa vedem… Si apoi de cate ori trebuie sa ma mai intorc in puscaria asta…ca sa fiu si eu demna de un loc in frumoasa ta gradina fermecata? “ Gata. A terminat. Sunt prea multe …si deja se pare ca a obosit. Dar o vedem mai usurata…si pe ganduri in acelasi timp…Se intoarce catre noi… - Ia ziceti, mai, aveti chef de o tigara? Hahahahaa…si incepe sa rada din tot trupul parca… - Haideti…nu va fie teama…voi deja nu mai aveti ce sa patiti…voi nu puteti sa va mai imbolnaviti de cancer sau mai stiu eu ce… - Si apoi cred ca n-ati mai tras o tigara de cine stie cate vesnicii…Haideti…una mica…asa ca inaninte de plecare…Nu va vede nimeni in fumul asta… |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy