La Palatul Pionierilor din Capitală a venit în vizită un grup de circa 40 de elevi fruntași la învățătură din ciclul secundar, de la diferite școli dintr-un oraș de provincie. Ghida grupului a fost Ioana Daculce, profesoară de istorie. Deplasarea au făcut-o cu trenul. De la Gara de Nord au mers pe jos, deoarece mijloacele de transport au fost supraaglomerate. La palat i-a întâmpinat profesorul de serviciu, Nicolae Orga, licențiat în istorie.
Grupul a urcat la primul etaj și a intrat în Marele Salon Alb, fost Salonul Grigore Cerchez, transformat în locul unde s-au desfășurat serbări, carnavaluri ori expoziții anuale ale realizărilor pionierilor în cercurile cultural-artistice și tehnico-științifice. Elevii au fost serviți cu pahare umplute cu amestec preparat pe loc din esență de suc de vișine și apă minerală. După ce vizitatorii s-au așezat pe scaune, profesorul Nicolae Orga a început o prezentare a palatului:
- Vă aflați în Palatul Pionierilor, care a fost inaugurat pe 1 Iunie 1950, cu ocazia Zilei Internaționale a Copiilor. Clădirea are 150 de camere. Aici se desfășoară activități în 55 de cercuri la care participă circa 100000 de elevi. Înainte de a vizita câteva dintre încăperi, va trebui să așteptați puțin aici, pentru că s-a anunțat vizita inopinată a cântărețului american de culoare Paul Robeson, care dorește să aibă întâlnire cu pionierii români. Acum este vacanță și nu sunt elevi bucureșteni angrenați în diferite activități. De aceea ați devenit norocoșii, care se vor întâlni cu Paul Robeson.
Un murmur copilăresc de uimire s-a auzit în sală. Ghidul grupului a considerat că este necesar să-și pregătească elevii pentru această întâlnire neprevăzută:
- Copii, în timpul cât Paul Robeson va fi aici, voi să fiți cuminți, să nu puneți întrebări, ca să avem timp mai mult pentru vizită.
Profesorul de serviciu a intervenit și el:
- Puneți întrebări acum, ca să nu vă treziți vorbind când va veni oaspetele străin.
Un pionier cu ochelari a spart gheața:
- Tovarășe profesor, Paul Robeson este imperialist?
- Cum te cheamă?
- Mă numesc Tudor Ionescu și am trecut în clasa a VII-a.
- Uite ce este Tudor! Nu toți americanii sunt imperialiști. Paul Robeson, pe numele adevărat, Paul LeRoy Bustill Robeson, s-a născut pe 9 aprilie 1898 în orașul Princeton din statul New Jersey. Tatăl lui a fost un preot prezbiterian de culoare, care a fugit la vârsta de 15 ani dintr-o plantație din statul Carolina de Nord, unde a avut statutul de sclav. Mama lui a fost mulatră. Datorită staturii atletice, Paul Robeson a fost un sportiv de performanță. A studiat la Universitatea "Rutgers" din New Jersey, la Universitatea "Columbia" din New York și la Școala de Studii Orientale și Africane din Londra. Vocea de bas, șarmul fizic și intelectual l-au propulsat în lumea cinematografiei, devenind un cântăreț și actor celebru. El a făcut câteva vizite în Uniunea Sovietică, unde a vorbit despre faptul că în Statele Unite ale Americii există un fenomen de segregare rasială, în care unii oameni albi linșează anumiți oameni negri, pe care îi consideră periculoși. În 1952, el a fost desemnat de regretatul tovarăș Iosif Vissarionovici Stalin ca să primească Premiul Internațional Stalin. Deci americanul Paul Robeson nu este un imperialist, nu dorește ca sistemul capitalist să domine lumea, din contra, are convingeri comuniste. Ești mulțumit de răspuns, Tudor?
- Daa…
- Nu știu de ce se întârzie vizita americanului. Ãăă… să vă mai spun câte ceva. Probabil că el are un program încărcat. Sunt prevăzute un concert la Ateneul Român, vizite la Institutul de Folclor, la Atelierele "Grivița", la noile blocuri de locuințe, toate din București. După cum știți, duminică vom serba 15 ani de la eliberarea țării de sub jugul fascist, iar Paul Robeson este un invitat special de 23 August, Ziua Națională a Republicii Populare Române. Nu întâmplător, dată fiind importanța evenimentului, avem oaspeți de seamă în țară. De exemplu, delegația Uniunii Sovietice este condusă de mareșalul Ivan Stepanovici Konev, comandantul suprem al Forțelor Armate Unificate ale Organizației Tratatului de la Varșovia, care s-a remarcat în reprimarea rușinoaselor evenimente ungare din 1956. Ãăă… sosirea americanului întârzie.
- Tovarășe Nicolae Orga, mai povestiți elevilor mei despre Paul Robeson.
- Bineee… să mă gândesc. Aaa… Paul Robeson este în conflict cu guvernul Statelor Unite ale Americii, fiind acuzat de activități de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. De aceea, i-a fost refuzat pașaportul din 1952 până anul trecut. Astfel, Premiul Internațional Stalin nu i-a fost înmânat la Moscova, ci la New York un an mai târziu. Ãăă… ce să vă mai spun, copii?
- În ce filme a jucat Paul Robeson, ce cântece a interpretat? a întrebat o pionieră.
- Cum te cheamă?
- Mă numesc Ileana Popescu și am trecut în clasa a VII-a.
- Ileana, văd că ești frumoasă, blondă, cu părul galben ca floarea de soreancă.
- Sau ca floarea de dovleac, ha, ha! s-a auzit o vocea unui băiat din grup.
- Ha, ha, ha! i-au ținut isonul colegii.
- Liniște copii! V-am spus să nu vă treziți vorbind! a intervenit profesoara Ioana Daculce
- Ileana, te superi dacă o să-ți spun Ileana Cosânzeana?
- Nuuu… tovarășe profesor Orga, chiar îmi face plăcere. Eu aș dori să joc în filme rolul Ilenei Cosânzene, al Ecaterinei Teodoroiu sau al Mariei Rareș din Hârlău.
- Aaa! Mă uimești! Știi cine a fost Maria Rareș din Hârlău?
- A fost mama domnitorului Petru Rareș, fiul nelegitim al domnitorului Ștefan cel Mare.
- Bravo, Ileana Cosânzeana! Știi chiar detalii picante din viața voievodului moldovean. Se vede că ești fruntașă la învățătură și faci lecturi suplimentare. Să revin la rugămintea ta. Paul Robeson a jucat în 15 filme, printre care îmi aduc aminte doar de câteva, ale căror denumiri le voi da atât în engleză, cât și în română…
- Dar noi nu învățăm la școală limba yankeilor, ci numai rusa lui Lenin, Stalin și Maxim Gorki, precum și franceza Comunei din Paris și a cuplului de scriitori comuniști Elsa Triolet și Louis Aragon.
- Ei, de aceea vă dau și traducerea în română. Denumirea filmelor este următoarea: "Body and Soul" - "Corp și suflet", în 1924, "Sanders of the River" - "Nisiparii râului", în 1935, "Song of Freedom" - "Cântec de libertate", în 1935, "My Song Goes Forth" - "Cântecul meu să se audă", în 1935, "Native Land" - "Pământul natal", în 1942, "Tales from Manhattan" - "Povestiri din Manhattan", tot în 1942, "Song of the Rivers" - "Cântecul râurilor", în 1954.
- Ce melodii a întepretat Paul Robeson? a perseverat Ileana în curiozitatea ei.
- Voi da denumirea unor cântece celebre atât în engleză, cât și în română: "Lazybones" - "Leneșii", "Sleepy River" – "Fluviul adormit", "Deep River" – "Fluviul adânc", "You Didn't Ought to Do Such Things" - "Tu nu ar fi trebuit să faci astfel de lucruri", "Ol' Man River" - "Bătrânul fluviu". Acum ești mulțumită de răspuns, Ileana Cosânzeana?
- Aș mai pune o întrebare, dacă mai este timp.
- Paul Robeson întârzie, așa că te ascult.
- Clădirea unde ne aflăm pare mult mai veche decât 1 Iunie 1950, când s-a inaugurat Palatul Pionierilor.
- Observația ta este foarte bună. Ileana, tu ai auzit de regele Mihai?
- Mihai a fost regele României, care a abdicat pe 30 decembrie 1947, când țara noastră a devenit Republica Populară Română.
- Ei, bine, regele Mihai a plecat în străinătate pe 3 ianuarie 1948, după ce a umplut un tren cu bunuri, inclusiv tablouri, în valoare totală de circa 500000 de franci elevețieni. Ar fi luat și acest palat, dacă ar fi fost posibil.
- Palatul este al regelui Mihai?
- Păi, Ileana Cosânzeana, a fost, dar nu mai este deoarece, prin decretul numărul 38 de pe 26 mai 1948, Prezidiul Marii Adunării Naționale a Republicii Populare Române a hotărât, citez: "Toate bunurile mobile și imobile, care la data de 6 martie 1945 se aflau în proprietatea fostului rege Mihai și a altor membri ai fostei familii regale, trec în proprietatea statului român". Dar nu vreau să mai discut despre acest aspect. Mai spun că după cutremurul din 1940 clădirea a arătat atât de rău, încât nu a mai fost locuită de nimeni; doar regele Mihai, pe atunci în vârstă de 20 de ani, a mai venit pe aici ca să împuște ciori în parcul de 30 de hectare al palatului. Ai înțeles, Ileana Cosânzeana?
- V-aș mai întreba ceva, dar mi-e teamă că vă bat la cap prea mult.
- Nu Ileana Cosânzeana, tu pui întrebări interesante.
- Care sunt părinții regelui Mihai?
- Ooo… Ileana Cosânzeana, nu vom face aici genealogia familiei fostului rege Mihai. Ar însemna să facem propagandă unui exponent principal al capitalismului din țara noastră. Acum, parafrazându-l pe marele poet Mihai Eminescu, am zdrobit orânduiala cea crudă și nedreaptă, ce lumea o împarte în mizeri și bogați și, în prezent, noi construim socialismul și comunismul, ultima treaptă a dezvoltării socio-economice a umanității. Peste puțin timp, pe întreg mapamondul vor fi doar țări socialiste, chiar și în America de Sud și în America de…
Un angajat al Palatului Pionierilor, sosit în fugă în Marele Salon Alb, și-a întrerupt din vorbă colegul Nicolae Orga:
- Pregătiți-vă! Paul Robeson urcă pe scări și va intra aici în câteva clipe.
- Pionieri, ridicați-vă în picioare și aplaudați! a comandat profesorul de serviciu.
Toată asistența au văzut un bărbat cu trăsături frumoase, nealterate de vârsta sexagenară, abdomen de manechin al paradelor de modă, înălțime de baschetbalist, cu pielea neagră, ușor maronie, lucioasă, ochii mari, larg deschiși, buze groase, zâmbitoare, palme cât lopata, îmbrăcat într-un costum negru, cravată de aceeași culoare, cămașa - o pată albă de contrast. Din grup a făcut parte și o traducătoare română, care îl sorbea din priviri pe american. După ce au fost făcute prezentările, s-a vorbit despre importanța apropiatului schimb de vizite între Nichita Sergheevici Hrușciov și Dwight David Eisenhower, ca o contribuție importantă la consolidarea coexistenței pașnice între sistemul socialist și capitalist. În continuare, toți pionierii au fost invitați să treacă unul câte unul pe un genunchi al lui Paul Robeson pentru a fi fotografiați. Fiecare dintre ei trăiau momentul plini de încântare și de curiozitate, nu mai văzuseră până atunci un om de culoare. Apoi, oaspetele american a întrebat prin intermediul translatoarei: "Care este istoria clădirii Palatului Pionierilor și a bisericii pe care am zărit-o în parc?" Profesorul Nicolae Orga a fost prompt și documentat:
- În 1679 a fost construită o mânăstire de către Șerban Cantacuzino, domnitorul Þării Românești. Principele Alexandru Ioan Cuza a transformat acest locaș de cult în reședința sa de vară, începând din 1862. Voi face o mică paranteză. Aici, în nopatea de 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza a semnat abdicarea de pe tronul Principatelor Unite, obligat fiind de puciul organizat de "monstruoasa coaliție". Acest gest pripit s-a datorat, poate, și faptului că el a fost surprins într-o poziție compromițătoare, fiind în pat cu amanta, Maria Obrenovici, care îi făcuse deja doi urmași, Alexandru și Dimitrie. Remarcabil este că acești copii au fost adoptați de Alexandru Ioan Cuza cu acceptul soției, Elena. Tot aici…
- Tovarășe profesor Nicolae Orga, noi nu am învățat la școală despre împrejurările abdicării principelui Alexandru Ioan Cuza, a intervenit Tudor, uimit și el, parcă, de îndrăzneala lui.
- Ce a spus băiatul? a întrebat Paul Robeson.
- Pionierul s-a referit la faptul că la școală nu a ajuns la acest eveniment istoric, a dat traducătoarea un răspuns eronat cu intenție.
- Continuați, vă rog, tovarășe profesor Nicolae Orga, istoria acestui palat! s-a auzit vocea groasă, de bas a americanului.
- În 1888, la comanda regelui Carol I, a început construcția unui palat pentru reședința de vară a familiei regale Hohenzollern. Arhitecți au fost pe rând Paul Gotterau și Grigore Cerchez, ultimul făcând proiectul acestui salon. După opt ani în acest palat s-au mutat principele Ferdinand și principesa Elena. Pe 1 Iunie, Palatul Cotroceni a devenit Palatul Copiilor. La inaugurare au participat, în principal, tovarășii Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu și Iosif Chișinevschi, toți excluși din conducerea partidului pentru devieri mic-burgheze. Să le fie rușine! Cam atât cu privire la istoria Palatului Pionierilor.
Paul Robeson a dorit să facă unele remarci:
- Tovarășe profesor Nicolae Orga, mi-a plăcut foarte mult scurta dumneavoastră prezentare a Palatului Pionierilor, punctată de elemente picante, care mi-au trezit interesul într-un mod deosebit. Eu am jucat de 296 de ori la teatrul "Shubert" de pe Broadway în rolul generalului maur din piesa "Othello" de William Shakespeare, care tratează teme valabile și în zilele noastre: iubire, gelozie, rasism, trădare. Voi, românii aveți o istorie minunată, bogată, cu nimic mai prejos cu a celorlalte țări europene, care merită cu prisosință să fie valorificată artistic. De exemplu, o piesă de teatru de mare succes mondial, care ar face cap de afiș zece de stagiuni pe Broadway, cu toate biletele vândute în avans, mai ceva ca "Otello", ar avea un libret, având ca temă: abdicarea principelui Alexandru Ioan Cuza. Mai aveți cazuri de domnitori, care au adoptat copiii avuți cu amantele?
- Regele Carol I nu l-a adoptat pe Emmanuel, avut cu Mite Kremnitz, deși nu a avut moștenitori.
- Extraordinar! Este un subiect demn de a fi pus pe scenă din istoria Republicii Populare Române, a exclamat Paul Robeson..
- Vă pot da un alt exemplu, dar tot fără adopție. Carol II, neurcat încă pe tron, a avut un copil, cu prenumele Mircea Grigore, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, cunoscută mai bine ca Zizi Lambrino, de care a fost nevoit să se despartă pe 8 ianuarie 1919. Casa Regală, începând de pe 14 iulie 1921, a început să-i plătească o rentă anuală de 110000 franci francezi acestei Zizi.
- Un subiect de mare succes comercial!
- N-am terminat! Căsătoria lor a avut pe 31 august 1918 la Odessa, prințul Carol dezertând și trecând linia frontului deghizat în uniformă de ofițer rus. Când a devenit rege, Carol II a avut un copil legitim, pe viitorul rege Mihai. Din păcate pentru sursele de inspirație artistică de care ați spus dumneavoastră, el nu a avut copii cu amanta Elena Lupescu.
- Chiar și așa, este un subiect, care ar face casă închisă pe Broadway! Repet, aveți o istorie minunată, demnă de a fi pusă pe scenă. Vă asigur! Nu știți să vă faceți cunoscută țara. Păcat, mare păcat.
După ce Paul Robeson a părăsit Palatul Pionierilor, Ileana s-a confesat profesorului Nicolae Hora:
- Ați fi putut da și exemplul domnitorului Ștefan cel Mare, care a avut atât de mulți copii nelegitimi, încât numărul lor nu se știe cu exactitate, în orice caz, cred că depășește numărul bisericilor pe care le-a ctitorit.
- Ar fi fost prea complicat și ne-ar fi trebuit poate o zi întreagă ca să explic fiecare aventură a domnitorului.
A început vizita propriu-zisă. Toți pionierii au dorit să vadă dormitorul, unde a abdicat principele Alexandru Ioan Cuza. Spre marea lor dezamăgire, clădirea respectivă a fost demolată încă de pe 10 mai 1883, când guvernul Ion C. Brătianu (IV) a deschis un credit de 1700000 de lei pentru construirea palatului de la Cotroceni.