agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-08 | [This text should be read in romana] |
De-abia la 85 ani viața devine palpitantă. Am devenit conștient de asta în urma ultimelor noutăți aflate la telefon de la venerabila mea mătușică (a se citi cele ce urmează cu viteză foarte redusă, în medie un cuvânt la două secunde).
- Mihai, servus! Te-am trezit? Nu? Dar ce faci? Aaah, auzi dragă, erai la baie, ha, ha, păi atunci tot te-am deranjat. Nu-i nimic, la tinerețe toate problemele se rezolvă. Dragă, știi de ce te-am sunat? Nu? Păi ai răbdare, să-ți spun. Ieri m-a sunat o cetățeană la telefon. Știi cum mă sperii eu de orice sunet, tu nu poți crede, că ești tânăr, vei vedea tu mai târziu. Nici eu nu credeam la 20 de ani. Cum? Ai treizeci? Deja? Mulți înainte și multă sănătate. Asta-i important. Și bucurii! Sigur... Cum zici? Ah, da, cetățeana mă sună și-mi spune că am câștigat la o loterie la care n-am participat, auzi tu?, dar mi-au pus ei numărul de telefon în joc și am câștigat primul loc. No, ce zici de asta? Nu-ți vine să crezi, așa-i? Ei bine, eu am crezut, pentru că nu am câștigat niciodată nimic la nici un joc de noroc, de când mă știu și mi-am zis „În sfârșit”. Numai la Caritas am câștigat, dar aia-i altă poveste. Dragul meu soț, Dumnezeu să-l odihnească, așa mult îmi lipsește, Doamne!, îmi spunea „tu zăpăcito, termină cu prostiile, cum să dăm noi banii aiurea pe lozuri în plic?” Ei și acum vine telefonul și vestea cea bună. Și ia zi, cât crezi că am câștigat? 20000 de lei. Așa m-am bucurat, cum nu poți crede... Dar!! Zice cetățeana că trebuie să plătesc mai întâi 6000 de lei, ca să acopăr nu știu ce costuri...mi le-a spus dar am uitat, ceva de loterie și impozit, ah, și telefon. Și asta repede, până la ora 17. Să le trimit, auzi?, banii urgent prin poștă că altfel tot câștigul merge la locul doi. Cum adică, să meargă bănuții mei la locul doi? Acuma eu cred că am 6000 de lei în casă, dar știi că nu mai văd foarte bine, cum?, nici cu ochelari, nuuu, degeaba mi-i pun, prefer fără. Deci, nu văd cum trebuie și de când au schimbat ăștia banii acum un an… ce zici?...de șase ani?...mă rog, dacă zici tu, dar în con-clu-zi-e, știi foarte bine că nu mă descurc cu număratul banilor. Așa că mă îmbrac și dau fuga la bancă, acolo o domnișoară foarte drăguță, pe care n-am mai văzut-o până acum, probabil e nou angajată, dar foarte amabilă, mi-a scos banii din cont și mi i-a dat pe toți! Era cam ora 16, deja eram la limită, așa că am renunțat la autobuz și am luat un taxi. I-am spus să mă ducă la poștă și individul, un tip așa la vreo 60 de ani, nu foarte tânăr dar uite că lipsit de experiență, m-a dus la poșta din centru. Ce zici și de asta? În centru, de parcă eu le cunosc pe doamnele de acolo...I-am spus verde în față că e un ne-pri-ce-put și să mă ducă la poșta de pe Grigorescu unde eu plătesc telefonul în fiecare lună. Până la urmă a înțeles și m-a dus, dar pe banii mei, nu a lăsat nimic din preț, închipuiește-ți dragă pe ce lume trăim. Am intrat la poștă și i-am spus la o doamnă drăguță, Camelia Mureșan o cheamă, asta e nepoata unei eleve de-ale mele de la liceu, foarte conștiincioasă, de fapt toți erau conștiincioși pe vremea aceea și învățau, vai cum învățau, nu ca acuma. Cum zici? Ce i-am spus?... Dar nu mă grăbi dragă, ce-i asta?, n-ai vreme să asculți două cuvinte? Te rog frumos. Prin urmare, intru la poștă și-i dau banii Cameliei să-i trimită cum o vrea la adresa pe care o aveam notată în carnețelul meu. Ei și acum e acum. Camelia îmi spune că ea îi trimite dacă vreau eu, dar să știu că fac o mare prostie. Că toată afacerea este o în-șe-lă-to-ri-e! Auzi tu? Că cică și cu o zi înainte a mai venit un domn pensionar care a trimis 5000 de lei, mai puțin ca mine, și a doua zi a venit plângând că nu i-a dat nimeni banii câștigați la loto. No, ce zici de toate acestea? Poți crede așa ceva? Da?...Asta-i tinerețea. Eu spun sincer, nu am crezut-o. Și era cât pe aici să o conving să-i trimită dacă nu intervenea un milițian. De fapt a intervenit pentru că stătea la rând și doamna Mureșan l-a chemat să mă lămurească. Dânsul mi-a declarat oficial cum stă treaba. Cică e o mafie mare în țară, sunt foarte cunoscuți și ei se chinuie să-i găsească și să-i aresteze de câțiva ani. Cică banda asta e din Galați, și-a dat seama după adresă, ei nu, că era un tip foarte bine și inteligent, se vedea că nu-i un prostălău de pe stradă. Ei și așa am aflat eu că era cât pe-aci să dau eu unor delincvenți ticăloși, banii câștigați la Caritas acum 21 de ani. Ei ce mai poți să spui la toate acestea?... Extraordinar! Nu mi-aș fi imaginat nici în 10 vieți. M-am și gândit, e posibil să am un început de scleroză? Nu?...Sigur-sigur?...Ei, dacă zici tu, m-am mai liniștit. Bine. Nu te mai rețin, sper că nu ai întârziat la serviciu. Da?...Lasă că recuperezi tu, ești un băiat foarte inteligent, de viitor. Pleci acum de acasă? Înțeleg. Să vii atunci după-masă pe la mine, să mai numărăm o dată banii și să mergem la bancă să-i punem înapoi, știi că eu nu mă descurc cu problemele astea. Așa...Lasă că le aranjezi tu... Te aștept! Servus.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy