agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-23 | [This text should be read in romana] | "flux", nuvela care-mi va apărea la editura herg benet, e la tipar. mai jos, aprecierile critice de pe copertă și un fragment publicat în revista egophobia: Mihai Curtean face o confesiune care nu ține cont de conveniențe. Povestea sa este despre dragoste și suferință, iar registrul ales încântă în primul rând printr-un flux narativ curat și lipsit de infatuare. Adept al unei oralități subliniate, poet exersat, îndrăgostit de literatură, autorul flux-ului are acea sensibilitate a artistului conștient de resursele oricărui călător aflat la începutul călătoriei. Nuvela se dezvoltă poematic, susținută însă pe observații prozastice foarte bune și pe o construcție narativă care anunță un romancier interesat de autenticism. Doina Ruști Inventiv atît la nivelul imaginii, cît și la acela al formei sau discursivității, Mihai Curtean nu se repetă decît în măsura în care nu-și poate risipi obsesiile. Dincolo de asta, însă, volumele lui au o autonomie programatică, nu seamănă între ele și e limpede că le proiectează nu doar în diferență față de alții, dar și față de sine. Al. Cistelecan Mihai Curtean mânuiește un subreal (un infrarealism înnoit mult, am zice, față de ceea ce știm de pe la unii suprarealiști) pus în scenă cu destulă știință perceptivă: un fel de moarte-vie, răsturnată în oglinda muzicii evenimentelor obișnuite ale vieții, devenite avertismente și percepute (toate) cu sens mortal, infernal. Ștefania Mincu [...] căldura amețește căldura apasă merg pe străzi clătinându-mi capu parc-aș fi un hidrocefal dezorientat eliza îmi spune dragostea mea eliza vrea să mă ducă să mă-nchidă-ntr-o cutie imensă cu oameni și infernuri pe alese din toate epocile infernuri brutale infernuri șic infernuri carnale infernuri de plastic io nu mă iau în seamă când îs cu eliza puiu de șobolan mort devine de la zi la zi tot mai plat și mai acoperit de praf acum nu-l mai pot vedea oamenii-s tot mai puțini copii nu există organisme parazite îmi atacă picioarele și pe străzi miros de moarte și gunoi io și eliza respirăm aeru second hand unu din gura celuilalt dacă ne atingem căldura ne topește pielea n-avem voie să ne-atingem molii arse în farfuria din care mâncăm în fiecare zi pâine veche stăm aproape nemișcați mâncăm ardem ne uităm unu la altu mestecăm încet ardem ne uităm unu la altu încet ardem ne gândim la sex până nu demult sexu era pentru mine o victorie a unui trib împotriva altui trib eram lacom de experimente amintirea lor o luam o decupam ca pe-o ureche caldă încă de sub tâmpla unei căpetenii învinse și mi-o puneam la gât lângă restu experimentelor înșirate pe care le purtam cu mare fală față de mine însumi acum colieru ăsta de urechi uscate-mi face silă și-mi face silă mai ales de mine și de oamenii care vor să facă la fel să urmeze un drum presărat cu extaze brutale psihoze și moarte sex is a near death experience[1] cum faci sex cu o femeie care-o făcut sex cu altă femeie vreme de 4 ani ce vrea o astfel de femeie cât ascunde o astfel de femeie câte frici câte complexe câte nevroze câte obsesii pe câte din toate ăstea le poți simți când te uiți la ea ce poate să vrea de la tine cât de mult te sperie sexualitatea ei cât de vinovat te simți pentru că i-ai spus lu ana că-i liberă vina asta îi tot ceea ce simți mai poți iubi pe cineva mai poți face sex cu cineva mai poți suporta căldura asta cât de ce cum până unde se-ntinde abrutizarea și unde-ncepe iubirea cine mai poate ști și mirosu lu eliza acum pe mâinile mele lumina mă amețește de-abia țin ochii deschiși suntem dezhidratați dacă aș linge pielea lu eliza i-aș simți gustu oaselor dacă eliza ar sta pe mine oasele picioarelor ei mi-ar intra prin piele ușor ca-ntr-un aluat după aia am arde și-am rămâne așa liniștea asta de pe străzi mă face să-mi pierd echilibru fumu de la corpurile arse ofrande pentru zei pe care și le iau singuri oamenii ard în liniște azi moartea nu mai înseamnă nimic vulgaritate tabu violență disperare nimic moartea nu mai înseamnă nimic într-o zi-n care nu se mai nasc copii moartea-i un dejun pe iarbă toate lucrurile se petrec încet în reluare ca și cum ai fi beat atunci toate lucrurile care se desfășoară rapid ți se pare că se-ntâmplă-n reluare odată am primit un înger de porțelan de la o femeie și m-am îmbătat am dat să-l scot din buzunar și mă uitam la el cum zboară prin aeru-mbâcsit cum se rotește cu aripile deschise cum radiază cum strălucește-n bătaia becului cum plonjează și cum se desparte încet în zeci de bucăți care se rostogolesc pe jos în timp ce mă uit la ele în timp ce se rostogolesc pe jos în timp ce mă uit la ele până timpu nu mai înseamnă nimic ce n-aș da acum pentru un pahar plin cu apă se mai întâmplă să vedem câte-un tufiș nears frunzele aproape uscate nu mai conțin multă apă da-s mai bune decât nimic câteodată apa care se evaporă din noi când căutăm frunze-i mai multă decât apa pe care-o luăm din frunzele găsite ne acceptăm moartea și mortificarea forțată ne-am obișnuit cu ele dacă aș linge pielea lu eliza aș simți gust de moarte eliza mai nou vrea să mă introducă în infern cum ai introduce un biscuit în cana cu lapte erau vremuri când aș fi vrut să trăiesc viața prin fiecare om organismele parazite îmi atacă pielea de pe picioare mâncărime și căldură o frenezie lucidă eliza și stările delirului tentația somnului lucid despre care-i scrisesem în urmă cu 4 ani zilele-s niște foi goale pe care nu le mai umplu cu nimic le dau foc și trăiesc totu de la capăt m-am simțit liniștit și împăcat știind că o să trec pe lângă locu-n care stă cadavru pisicii că o să-i văd iară craniu intact colții albi și-o să mă gândesc că sufletu meu îi la fel îmi aduc aminte de verile-n care simțeam miros de frunze eliza nu mai înseamnă nimic mă mint că eliza nu mai înseamnă nimic eliza înseamnă neputința și remușcarea mea îmi spune că în visu ei o trăgeam de păr după mine printr-o curte plină de oameni și-i spuneam la ureche că mi-i rușine cu ea un vis de dimineață bulimic și monstruos eliza înseamnă agresivitate pasivă eliza înseamnă colaps violență latentă confuzie și moarte io n-am vrut să fiu cu ana pentru că ana reprezintă calea cea ușoară și io n-am vrut să aleg calea aia pentru că-s prea mândru și masochist și pentru că oricât m-aș eschiva în fața mea io-s încă un european cu mentalitate de cuceritor dintr-un lung șir de europeni cu mentalitate de cuceritor vreau imperii vreau dominație războaie bacanale distrugere și autodistrugere cu premeditare nu știu să-mi trăiesc viața decât greu cu piedici necazuri nefericiri pe care le strâng le provoc le iubesc the troubles that i embrace[2] diminețile galbene și chinuite în care-i adulmec frustrarea grimasele și pufnelile surde în timp ce se uită la mine în timp ce tremură în timp ce stăm unu-n fața celuilalt ca înfășurați în saci de nailon încercând să ne atingem cumva străzile-s în flăcări o moarte albă și liniștită am pielea uscată organismele parazite îmi fac pielea din ce în ce mai uscată și mai lucioasă îmi înaintează pe pulpe în curând o să am pielea albă în fiecare zi se albește câte puțin și venele mi se-nnegresc când mă mișc când soarele-i cel mai aproape de pământ când mă mișc îmi simt pielea ca pe un corp străin simt cum mi se desprinde de carne câte puțin și am vorbit despre rigiditate inhibare desigur io-s cauza agresivității ei cum zice ea și din cauza mea ea-i frustrată și rigidă zice că noi avem o pseudorelație îi zic că io vroiam un refugiu îi zic frumusețea din tine eliza io n-am mai putut s-o văd îmi spune că io de pe tot pământu îs singuru om care-o poate salva îi zic că ea nu se lasă ajutată îmi zice că i-i frică să fie dependentă de cineva și io zic câteodată am impresia că te-ai agățat de mine pentru că n-ai întâlnit pe cineva mai bun și ea zice du-te dracu și io zic simt că suntem bătrâni amândoi suntem trecuți prin războaie nu mai avem energie nu mai vedem viața ca pe-o pradă nu mai avem vitalitatea și impertinența de-a lupta cu toate nu mă mai simt tânăr și frumos și ea zice cu mine sau în general și io răspund da și da și zice că de 35 de zile ea se simte ca un câine famelic canis famelicus ego[3] mă întreabă dacă mai am ce căuta în ea dacă mai simt îmi spune că avem aceleași probleme și căutăm aceleași lucruri și-i zic că asta nu-i bine căldura îmi topește organele în starea asta nu se poate dormi și nu se poate sta treaz căldura și privarea de somn mă fac să mă uit în puncte fixe simt o arsură pe șira spinării cum urcă am senzația aia din copilărie când mă-ntorceam de-afară cu mâinile-nghețate de la făcut bulgări și dădeam drumu la apă fierbinte pe ele senzația din șira spinării urcă înghețat și fierbinte-n același timp acum dinspre osu sacru o explozie care-mi umple bazinu energia urcă îmi ajunge-n piept trepidez nu văd decât punctu fix în care mă uit mi se deschide al treilea ochi prin piele mă uit la eliza mă uit la oamenii pe care i-am cunoscut le văd interioru organismele parazite caută apa din corpu meu o extrag din fiecare celulă acum 3 nopți m-am trezit cu o umflătură pe încheietura mâinii drepte m-am gândit s-o numesc eliza mă uit la ea și îi spun eliza o apăs ea îmi apasă tendoanele tendoanele-mi apasă carnea din ce în ce mai albă acum 2 ani când eram cu sonia și vedeam atâtea asemănări între ea și mama am început să văd de la un punct încolo asemănări între mine și tata o uram și pe ea și pe mama și pe mine și pe tata ne transformam amândoi în părinții mei organismele parazite mă îmbătrânesc pielea îmi seamănă cu o piele de șarpe uscată lăsată în urmă îmi dau seama că n-am văzut niciodată un șarpe tre să ies din oraș tre să caut un șarpe oricum clădirile nu mai au mult până se prăbușesc de tot orașu va fi înghițit de nisip în curând dacă mor organismele parazite îmi vor seca corpu până la ultima picătură dacă ard o să ardă și ele odată cu mine tre să caut un șarpe în afara orașului dintotdeauna am crezut că mă asemăn cu un șarpe mi se deschide al treilea ochi creieru mi se inundă de vasopresină tensiunea îmi crește simt energia rece ieșindu-mi dintre sprâncene îmi simt toată fruntea și ochii în valuri de energie înghețată corpu meu tre să rețină apa neurohipofiza îmi secretă vasopresină în exces organismele parazite îmi drenează celulele tot mai repede în fiecare oră și arterele-mi trepidează mi se deschide al treilea ochi mă simt pregătit să plec în afara orașului cadavrele clădirilor îmi oferă un ultim adăpost împotriva soarelui rinichii mă dor încearcă să reabsoarbă apa din corp nivelu de toxine crește vasopresina din creier face ca temperatura să-mi scadă fruntea mea emană energie diamantu din spatele chiasmului optic emană energie arșița asta și procesele metachimice din mine mă vor învăța esența vieții am întrebat-o odată pe eliza dac-ai rămâne singuru om de pe pământ te-ar mai interesa cum arăți masca persoana mecanismele de apărare homo et persona[4] ce-ai face dacă-ntr-o zi ai rămâne singură pe pământ fără cineva cu care să vorbești fără cineva care să te vadă fără micile tale jocuri fără micile tale pseudotragedii actorii joacă rolu unor oameni oamenii joacă rolu unor actori adică oamenii joacă rolu unor actori care joacă rolu unor oameni care joacă rolu unor actori persoane și măști după măști ce-ai face dac-ai rămâne singuru om de pe pământ eliza te-ar mai interesa atât de mult felu-n care arăți și ea-mi răspunde invariabil da așa cum mama îmi răspunde da așa cum ana-mi răspunsese tot da așa cum orice femeie ar răspunde da adăugând pe mine nu mă interesează cum arăt pentru alții ci pentru mine și totuși asta ar fi ca și cum actorii ar juca pentru ei înșiși actorii persoanele măștile oamenilor joacă pentru ceilalți l’enfer c’est les autres mais je est un autre t’est en enfer quand tes rapports avec les autres sont infernaux mais je est un autre[5] nu poți afla cine ești decât închipuindu-ți că ești singuru om rămas pe pământ nu poți deveni tu decât făcând abstracție de impusele pseudoinfernuri ale celorlalți asupra ta nu există zoon politikon există doar o gloată amorfă un maldăr de carne într-un polis zootikon[6] universal și cei care vor să se găsească pe sine își sapă-n carne după suflet ca și cum de-acolo ar putea încolți ceva își sfârtecă pielea și carnea își despică venele și oasele ca să-și găsească acolo pneuma psychikon[7] se dau cu capu de ziduri urlând își smulg păru din cap și-și crapă craniile crezând că le vor găsi a doua zi înflorite gestatio in cerebro[8] pentru asta tre să fim singuri fiecare și după aia să fim împreună singuri separat fiind și fiecare în propriu lui amphitheatrum chemicum[9] nu există nuntă fără purificare essentia et persona non idem sunt[10] fără purificare suntem sterili suntem un pământ sterp omu tre să se nască a doua oară să fie iară copil ca să poată fi una cu sufletu lui purificare topire coagulare și sinteză mă gândesc acum că nu puteam vedea inocență în ana echilibru în sonia și frumusețe în eliza în zilele ăstea poți să pierzi toată apa din corp n-ar trebui să ai nevoie să plângi să scuipi să ejaculezi să urinezi să transpiri să respiri nu asta te face om nu asta ar trebui să te facă om [...] [1] sexu-i o experiență în preajma morții (engl.) [2] necazurile pe care le primesc cu brațele deschise (engl.) [3] câine famelic io[-s] (lat.) [4] om și mască (lat.) [5] infernu-i ceilalți însă io-s un celălalt ești în infern atunci când raporturile tale cu ceilalți îs infernale însă io-s un celălalt (fr.) [6] oraș animalic (gr.) [7] suflu sufletului (gr.) [8] zămislire în creier (lat.) [9] amfiteatru chimic (lat.) [10] esența și masca nu-s același lucru (lat.) |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy