agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-10-05 | [This text should be read in romana] |
Cantorul înălță încă o dată un "Doamne miluiește" cu glasul răgușit de țigări și se opri cu ochii în pământ. Urmă o liniște de câteva secunde, timp în care părintele Andrei chibzuia asupra elogiului ce trebuia adus decedatului. Cantorul ridică privirea puțin nedumerit. După mai bine de 20 de ani în slujba Domnului, părintele putea cântări dintr-o privire auditoriul și-și potrivea cuvântarea după caz. Dacă erau oameni mai fără școală, îi mângâia cu vorbe simple și pilde din Noul Testament. Dacă majoritatea erau intelectuali, ridica nivelul până la interpretări sofisticate ale Evangheliei culese de pe site-ul patriarhiei sau citate din piesele marelui mitropolit Bartolomeu Anania, Dumnezeu să-l odihnească.
Acum însă își rotea privirile de la un îndoliat la altul, și-și mângâia barba căruntă și deasă, podoabă de preț a parohiei "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", invidiată până și de arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului. Acesta era semn vădit de nehotărâre. Și pe bună dreptate, deoarece astăzi, cei îndurerați și veniți la înmormântare, deloc puțini la număr, erau extrem de diferiți. În afara rudelor, erau de față trei familii de doctori - doctorul Socol, mare ortoped la Spitalul Militar, împreună cu soția, asistentă medicală, și cu gemenii lor, băiat și fată, proaspăt absolvenți de liceu. Ginecoloaga Emilia Năstase, care deținea împreună cu soțul, de meserie om bun la toate pe lângă cabinet, cea mai maiestuoasă vilă din cartier, doar puțintel mai joasă decât turla bisericii. Era, în fine și venerabilul doctor Stanciu de la hematologie, acum pensionat, împreună cu soția sa Luminița, casnică, și cei trei băieți, de 20, 24 și 31 de ani. Nu lipseau cei doi profesori universitari, Cătărig și Vingan, care se uitau încruntați la sicriu, de parcă mortul ar fi trebuit să iasă de acolo dintr-o clipă-n alta și să răspundă la întrebare. În fața lor, tronau în rochii negre și bijuterii de argint, distinsele lor doamne, Stela și Doinița, bune prietene și vecine de-o viață. Erau și patru profesoare de liceu și două educatoare, toate cu copiii lor, unii de-abia ajunși la grădiniță, de la care provenea zumzetul continuu de neastâmpăr amestecat cu răzgâială. Până aici toate bune și frumoase, dar puțin mai în spate părintele îl observase și pe Ghiță Pascu, patronul de la crâșma "Șuete", o crâșmă amplasată la nici o sută de metri de casa parohială, motiv pentru care Pascu era foarte coborât în ochii bisericii și cu puține șanse de îndreptare.
Ce căuta ăsta aici?...împreună bineînțeles cu toată familia, nevastă-sa Lucreția și cei cinci copii, tocmai ăștia se înmulțesc și stăpânesc pământul, Doamne iartă-mă! Mai spre stânga capelei se legănau ușor vreo șapte batice, femei bătrâne și de la marginea cartierului, părintele le cunoștea foarte bine pentru că erau singurele nelipsite de la toate slujbele de vecernie. Lângă ele văzu și câteva vânzătoare de la magazinul lui Mureșan, magazin de porcării fragede, la care se deda și el la sărbători și în afara posturilor. Nevasta lui Mureșan și totodată contabila magazinului, Ștefana Camelia, stătea în fața angajatelor, extrem de obeză și de tristă. Sectoriștii erau și ei de față, Marian și Gheorghe împreună cu nevestele lor mult mai tinere, Aurica și Valeria, amândouă însărcinate.
"Multă lume, multă È™i de multe feluri. Omul acesta a fost foarte iubit. Iar eu i-am dat atât de puÈ›ină importanță..." Părintele Andrei își drese vocea È™i se hotărî. Câteva vorbe simple, un strop de filozofie È™i mai mult va citi biletul. Era vorba de un bilet scris chiar de defunct cu câteva zile înainte de a trece în lumea drepÈ›ilor È™i pe care de-abia apucase să-È™i arunce ochii, aÈ™a se întâmplă întotdeauna când rudele nu se gândesc să-i dea informaÈ›iile din vreme. - ÃŽndurerată familie, iubiÈ›i credincioÈ™i! Ne-am adunat aici pentru a-l însoÈ›i pe ultimul drum pe robul lui Dumnezeu, Gheorghe Petran. Mă bucură nespus prezenÈ›a voastră în număr atât de mare, cum numai la Sfintele Sărbători de PaÈ™ti îmi este dat să mai văd. ÃŽnseamnă că iubitul nostru Gheorghe, Gigel cum îi spuneam toÈ›i, a fost cu adevărat un om îndrăgit, un simbol al parohiei noastre, mici dar iată, strâns unite. Gheorghe Petran își ia adio de la noi, parcă prea repede, dar dacă Domnul l-a chemat la nici 63 de ani în ceruri, a făcut-o cu siguranță numai din dragoste pentru el. Domnul a dat, Domnul a luat, iar cine caută înÈ›elesul trecerii noastre pe lumea cealaltă, cea binecuvântată pentru cei buni È™i iubitori de credință, nu poate găsi răspuns decât dacă începe prin căutarea înÈ›elesului vieÈ›ii noastre pe pământ. Iar acest înÈ›eles rămâne ascuns celui care-l caută cu mintea, cu logica, cu raÈ›iunea noastră limitată, dar se deschide larg celui care-l caută cu inima. Acest înÈ›eles este numai iubirea, dragostea de Dumnezeu È™i dragostea de aproape. Sunt convins acum, când văd atâta lume la capul lui Gheorghe Petran, că acest om a iubit mult, nemăsurat de mult È™i iată, lasă în urmă o comunitate adânc îndurerată, dar recunoscătoare pentru faptele sale È™i care nu-l va uita niciodată... Câteva scâncete de plâns îl făcură să-È™i uite fraza următoare. Se uită cu reproÈ™ la doamnele din primul rând care udau batistele È™i în lipsă de inspiraÈ›ie, apucă biletul defunctului. - IubiÈ›i credincioÈ™i! Cu toÈ›ii aÈ›i aflat împrejurările nefericite în care s-a stins apropiatul nostru, Gheorghe Petran. ÃŽncercând să dea o mână de ajutor bunului său prieten È™i vecin Horea MureÈ™an, È™i să repare o instalaÈ›ie de curent electric de pe balcon, Gigel s-a dezechilibrat È™i a picat de la etaj într-un gard metalic care i-a perforat trupul în patru locuri. S-a stins cinci zile mai târziu din cauza rănilor grave la secÈ›ia de terapie intensivă, vegheat de familia apropiată, de doctori È™i personal medical devotat. A fost conÈ™tient până în ultima clipă È™i a scris cu mâna sa această scrisoare de adio, m-a sunat din spital È™i m-a rugat să v-o citesc acum, vouă tuturor. Iată ce am aflat despre cel care a fost părintele, fratele È™i prietenul vostru Gigel. S-a născut în satul Pomi de lângă Baia-Mare în anul 1951, din părinÈ›i simpli, lucrători ai pământului È™i crescători de vite. A fost al patrulea copil la părinÈ›i È™i a avut în total 11 fraÈ›i È™i surori. PărinÈ›ii săi, trei surori È™i patru fraÈ›i, nu mai sunt între noi, Dumnezeu să-i odihnească. După ce a terminat È™coala generală din Pomi, a plecat la Baia-Mare unde a terminat liceul È™i a intrat la o È™coală de meserii pe care nu a mai terminat-o deoarece, scrie el aici, a intrat într-o încurcătură nefericită cu directoarea adjunctă a È™colii, pentru care a fost pe nedrept exmatriculat. ÃŽmpreună cu prima sa soÈ›ie, Ilinca, pe care o cunoÈ™tea din liceu È™i care între timp i-a devenit o foarte bună prietenă, a venit la Cluj, la noi în cartier, unde s-a angajat la unchiul acesteia, mecanic auto. După un an, împlinind majoratul, s-au putut căsători È™i È™ase luni mai târziu a apărut È™i primul copilaÈ™, Radu, aici de față. Din nefericire, după încă un an, au intervenit neînÈ›elegeri în familie È™i cei doi au divorÈ›at. Gigel a părăsit locul de muncă, încărcat cu amintiri dureroase, atât pentru el cât È™i pentru clienÈ›ii service-ului auto, unii poate își mai amintesc (...câțiva bătrâni dădură a pagubă din mâini) È™i se angajă la PoÈ™ta Română, sector 5, unde a È™i rămas până în ultimele zile ale vieÈ›ii. Cu toÈ›ii, nu-i aÈ™a, ne amintim cu plăcere de vizitele sale atunci când ne aducea corespondenÈ›a È™i, la cei mai în vârstă, pensia, ne-am obiÈ™nuit cu veselia din ochii săi albaÈ™tri È™i vorbele de duh. ÃŽn 1980 s-a recăsătorit cu Marika, angajată la primărie care i-a dăruit două fete, pe Ildiko È™i pe Aliz. Din păcate nici cu Marika nu a avut noroc, a divorÈ›at patru ani mai târziu È™i în 1989 s-a recăsătorit cu Alexandra cu care l-a avut pe...(atent să nu greÈ™ească)...Marius. ÃŽn 2003 s-a despărÈ›it de Alexandra È™i nu s-a mai recăsătorit niciodată. Din cauza pensiilor alimentare s-a descurcat foarte greu dar iată, în scrisoarea lăsată, răposatul nu se plânge de nimic ci le aminteÈ™te pe toate soÈ›iile È™i pe toÈ›ii copiii săi cu aceeaÈ™i dragoste în suflet. AÈ™adar își ia adio de la Ilinca, Marika È™i Alexandra È™i îi îmbrățiÈ™ează È™i-i sărută pe Radu, Ildiko, Aliz È™i Marius. Mai departe Gheorghe Petran își îmbrățiÈ™ează familia, rudele apropiate È™i mai îndepărtate, pe Mihai, Ștefan, Susănica... Părintele Andrei continuă aÈ™a încă trei minute parcă citind din cartea de telefon, nume după nume, răbdător È™i atent să nu uite pe cineva. Zumzetul copiilor se făcea tot mai tare simÈ›it È™i dintre bărbaÈ›i, tot mai mulÈ›i se trăgeau spre ieÈ™ire pentru a mai schimba o vorbă. Când deodată... - IubiÈ›i credincioÈ™i, iată cum la final acest om deosebit a È›inut să le mulÈ›umească È™i familiilor care l-au întâmpinat cu bunătate È™i ospitalitate creÈ™tină pe traseul său de angajat al PoÈ™tei Române în lunga sa carieră de aproape 45 de ani. ÃŽi mulÈ›umeÈ™te în mod deosebit doamnei Elvira Socol, aici de față... Doamna Socol își ridică brusc privirea È™i-l privi pe preot de parcă acesta i-ar fi cerut să se dezbrace. - ...da, cât È™i copilaÈ™ilor gemeni pe care i-a îndrăgit foarte mult. ÃŽi mulÈ›umeÈ™te doamnei doctor Năstase, la al cărei cabinet s-a oprit tot timpul cu plăcere, asistentei Laura, doamnei doctor... - Părinte, am înÈ›eles, treci peste... Părintele Andrei privi buimăcit la doamna Stanciu. Dacă ochii acesteia ar fi putut arunca piroane spre el, acum ar fi simÈ›it din plin caznele Mântuitorului pe cruce. Și nu era singura, din toate direcÈ›iile era bombardat de privirile furioase ale femeilor, chiar È™i de la două batice din margine. Ce Dumnezeu? - ÃŽmi daÈ›i voie, aveÈ›i răbdare...ÃŽi mulÈ›umeÈ™te LuminiÈ›ei È™i băiatului ei cel mare, un copil deosebit, LucreÈ›iei... LucreÈ›iei?...da...mai departe...Stelei È™i DoiniÈ›ei,... - ...ce È™toarfă! - ...tu vorbeÈ™ti? (se auzi înfundat dialogul celor două prietene de-o viață) Părintele simÈ›i că-i creÈ™te tensiunea: - Vă rog să fie liniÈ™te, să nu păcătuim la capul răposatului! Dar ce-i asta, iubiÈ›i credincioÈ™i? Mai am doar câteva nume, aveÈ›i răbdare. ÃŽi mai mulÈ›umeÈ™te lui Aurica, Monica È™i...Ștefaniei MureÈ™an. Pe aceasta din urmă o asigură că nu are nici o vină, că accidentul său a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru multele sale păcate, dar pentru unele nu-i pare rău deloc... Și mai buimăcit de ce citea, părintele se opri din nou, numai bine ca să audă È™uierăturile bărbaÈ›ilor È™i ripostele femeilor: - De aia m-ai adus aici, curvă? - Nu È›i-e ruÈ™ine ce vorbeÈ™ti, mare prof universitar? - Ochi albaÈ™tri È™i È™aten ca unchiu-tău, frumos! - Mamă, mie te rog să-mi spui adevărul... - Cu poÈ™taÈ™ul? Cu amărâtul ăsta? - Era mai bărbat decât trei ca tine. - InstalaÈ›ie defectă pe balcon? La 9 seara, nenorocito? - Vorbim acasă... - Taci! - IubiÈ›i credincioÈ™i!! Să ne păstrăm cumpătul, vă rog, nu se poate aÈ™a... Gheorghe Petran îi mai mulÈ›umeÈ™te Otiliei. Și într-adevăr se făcu liniÈ™te. Doar câțiva copii mici mai scânceau neînÈ›elegând ce se întâmplă. Unul se auzi: "Mami, de ce s-a înroÈ™it nenea preotul?" Părintele înghiÈ›i în sec È™i încheie scurt: "Dumnezeu să-l odihnească!" Alaiul porni ca turbat spre groapa pregătită. Sicriul se legăna uÈ™or în dric È™i în interior Gigel zâmbea fericit È™i mort. ÃŽl îngropară rapid, cantorul miorlăi speriat un "Sfinte Dumnezeule" È™i mulÈ›imea se răspândi repede, în frunte cu părintele. Doar rudele, groparii È™i cei cinci cerÈ™etori de serviciu luară după obicei din colaci È™i vin. Radu È™i Marius, băieÈ›ii legitimi, rămaseră în curând singuri, È™i se apucară să strângă lucrurile È™i să le ducă la maÈ™ină. - Vezi frate că n-avea rost să facem masă mare? Spusu-È›i-am? - Eu de unde să È™tiu ce a scris zăpăcitu’ în bilet? Hai să cinstim un pahar. - ...Dumnezeu să-l ierte! Măi Marius, eu înÈ›eleg multe...dar È™i pe preoteasă? - Mai mult ca sigur. Nu l-ai văzut pe popă? - Să vezi ce predică È™i-a auzi săraca Otilia astăzi! - No lasă-l, că nu-i aÈ™a grav. Are È™ase copii, câțiva or fi È™i-ai lui. Doctorul Stanciu ce să mai zică? - Al dracu taica... - Mă, acum asta e, s-a dus, Dumnezeu să-l ierte... - Să-l ierte...È™i să-l odihnească...c-a tras destul săracu. - Prost mai eÈ™ti, du astea la maÈ™ină. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy