veneam acasă, te întorceai la bunici. într-o altă viață
ai fost, cred, un câmp înierbat pe care-am călcat în neștire
și-a trebuit în viața de-acum să-mi regăsesc urma. cum
altfel să-mi explic de ce m-au atras ochii tăi ciudați,
unul verde și altul căprui, când alături pe bancheta de lemn,
în prezența unui moșneag adormit și a trei babe clevetitoare
ne aducea, dânga-dâng, dânga-dâng, personalul. aveai păr buclat
blond spre castaniu, rochie strâmtă și scurtă, flanel rozalb
de mohair și-o coapsă fierbinte cabrată. tăceam. voluntar din
din când în când încordam ca-ntr-un spasm mușchii femurali
filându-ți profilul bălai. te-nroșeai.
după Ploiești am ieșit pe coridor să fumez o țigară. fumam
la vreme aceea select. ai venit și tu din pachet ai scos
una subțire, aviator și mi-ai cerut un chibrit. veneai de la
logodnicul militar. nu l-ai văzut era într-o aplicație dus.
rebelă o buclă te mângâia pe obraz. ne-am ciocnit și am râs
la frâna de tren. am pândit inerția plecării. dezechilibrată
în brațele mele-ai venit. nu te-ai retras. muți adânc ne-am
privit. îți simțeam sânul mic și ferm zvâcnind sau poate era
inima mea luând-o la goană spre gât. verde-căpruie privirea
ta în mine-aprindea rând pe rând curcubeie. buzele calde
și moi aveau gust de strugurel cu căpșune.
............................................................
din gară am luat-o prin parc. știi, acum aleile sunt pavate
și toate tufele de arbuști sunt tăiate au rămas doar
copacii din vechea pădure. era martie, în noi și în lume
creștea primăvara. frumoși și inconștienți, ziua mare, ne-am
ascuns între tufe. sub tine pe frunze uscate și toporași înfloriți am întins fulgarinul.

pe unde ești? mai exiști? prea luat de val nu te-am întrebat
cum te cheamă. azi aș vrea să știu cum să-i spun amintirii.