Tu ai fost drogul meu... Chiar dacă știam ca pe timp lung îmi dăunezi, fiecare doză din tine era atât îmbietoare! Fiecare doză cerea încă una, și încă una... Îmi doream să te devorez, să te consum până la infinit. Cu tine timpul se dilata și se contrata instantaneu, cu tine spațiul era infinit; cu tine ca drog eram invincibilă... Consumându-te simțeam că big-bang-ul s-a întâmplat pentru mine, simțeam că lumea îmi e la picioare și pot face orice, simteam nemurirea ce imi curgea prin vene, alături de tine. Aș fi vrut și tot aș mai fi vrut, până ce aș fi implodat de supradoză de tine. Pentru doza mea am aruncat în coșul de gunoi al amintirilor moralitatea, demnitatea, autocontrolul, autoprotecția... și cu câtă placere le-am aruncat, pentru a te consuma în continuare....
Ca un dealer ce voia din ce in ce mai mult pentru substanța dătătoare de beatitudine,  ai cerut până nu mi-am mai permis...

Apoi brusc am fost privata de esența mea... ce sevraj am mai avut! Mi-am luat principiile din colțurile memoriei, ca să vreau sa le arunc din nou doar pentru a mai avea puțin din tine. M-am luptat cu mine pentru a nu te consuma, pentru a nu cauta din nou ceea ce imi convertea atat de mult realitatea, și într-un mod atât de plăcut...
Acum mă mai gândesc uneori la Euforia ce mi-o generai...
Ma gandesc la autocombustia ce avea loc în mine odată cu metahirisirea ta... Și mă bucur. Mă bucur când știu că amandoi am scăpat. Ma bucur că am trecut de această dependență, ce mă facea ușor ușor să renunț la ceea ce însemnam eu în ochii mei înainte de această dependență, mă bucur că am scăpat amândoi de o mistuire plăcută, lentă, dar sigură.
Mă bucur de libertatea mea din nou. Mă gândesc la acea perioadă... Și începe să se încețoșeze în memoria mea... Oare am citit despre asta? Oare am visat? Chiar am fost eu cea care a trăit o așa dependență? Oare această perioadă e produsul imaginației mele? Nu știu ce să zic... timpul va sorta tot, va împacheta aceste trăiri și le va depozita într-unul din ungherere memoriei. Apoi ușor, ușor se va pune praful pe aceasta cutiuță... probabil din cand în când o voi mai despacheta să o mai privesc cu ochii imaginației... Și, ca și cum aș privi niște forografii vechi, o să încerc să imi aduc aminte unde le-am gasit să le împachetez... amintiri disturbate de timp, de imaginație, de uitare...