De cîte ori putea, trecea prin piața centrală a marelui oraș și se strecura în pozele turiștilor. Vâna fotografi amatori pregătindu-și aparatele pentru a imortaliza prieteni și efectiv se băga în cadrul fiecărei poze, fie ea a unei persoane, a unui cuplu sau a unei găști întregi. Seara, ajuns acasă, lua înfrigurat harta lumii și știa că, foarte curând, o poză în care apare și el va sta cuminte pe un șemineu din Montreal, pe o noptieră din Tokyo sau într-o ramă desupra unei uși de sufragerie din Atlanta. Și se simțea fericit. În sărăcia lui, era tot ce putea face pentru a călători.