agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-08-22 | [This text should be read in romana] |
Capitolul 15.
La Universitate, în dimineaţa următoare, Dan avu grijă să consulte cu mare atenţie proiectul tânărului Vali, un student ambiţios, cu rezultate deosebite la învăţătură, pe care mulţi profesori îl remarcaseră şi-l considerau o mare speranţă de viitor. Într-adevăr, băiatul promitea… Văzând proiectul, Dan îl opri asupra lui, cu permisiunea studentului, până ziua următoare. Imediat ce Vali intră la cursuri, profesorul Ullmann se îndreptă spre cabinetul decanului, pentru a-i arăta proiectul studentului Valentin Rudelly. Nu intră direct, fără a ciocăni discret şi a primi aprobarea de a intra. Decanul Norega îşi ridică privirea spre intrare. De cum îşi zări prietenul, un zâmbet amabil îi lumină faţa. Observând că decanul era singur, Dan îşi permise să-l salute prieteneşte: - Neaţa, Sergiu! - Ce faci, Dane? Te-a luat la zor puştoaica aseară, că ai întârziat cu mine, prin oraş? - Poftim?! Amy?! Aaa… Nu. Puţin. Ne-am înţeles noi, până la urmă. - Deci, te-a iertat. Probabil, cu condiţia să nu mai faci şi altădată. - Da… murmură aprobator Dan, apoi se corectă: De fapt, nu chiar aşa… - Lasă, nu-mi spune, îl întrerupse decanul. Îmi dau seama că face pe şefa, cu tine. Dar şi tu îi permiţi. - Păi… începu un fel de justificare Dan. - Nu-i nevoie de explicaţii, îl scăpă din încurcătură Sergiu. - Bine. Pentru că venisem să-ţi arăt asta, întinse Dan un dosar, pe care Sergiu îl luă în mână, fără a-l consulta. - Ce ai aici? - Proiectul studentului meu. - Aaa… Deci, eşti în interes de serviciu. Bine, Dane. Lasă-mi proiectul până dimineaţă şi-ţi dau mâine verdictul. - Dar… încercă să se împotrivească profesorul. - Ce-i? Ai ceva de obiectat? - Da. Aş fi vrut să-l studiez şi eu detaliat, acasă, în linişte. - Şi care-i problema? Îl studiezi mâine! - I-am spus băiatului că mâine i-l înapoiez. - Îl amâni cu o zi. Ce, crezi că o să te bată pentru asta? - Nu, dar… De obicei, nu procedez aşa. - Înţeleg… Eşti corectitudinea întruchipată! Lasă, Dane, că ne descurcăm noi. Dacă insişti, treci pe la mine în seara asta; poate termin de studiat proiectul ăsta până atunci şi ţi-l înapoiez, ca să ai şi tu timp să-l studiezi, până dimineaţă. Ce zici? - Bine. Te caut mai târziu. - Mă găseşti aici după ora 6. - Mai devreme nu se poate? - Nu. Sunt ocupat. - Am înţeles. Atunci, aşa rămâne. După ora 6… repetă Dan mecanic, apoi părăsi cabinetul, îndreptându-se spre sala de curs, unde era aşteptat de studenţii săi… Dan nu avu probleme cu studenţii, dar ar fi vrut ca în seara aceasta să ajungă mai devreme acasă, să nu întârzie prin oraş… Însă, la 18.01 era în dreptul cabinetului decanului Norega. Ciocăni, iar la aprobarea decanului intră. - Nu mai veneai odată, Dane? îl întâmpină decanul. - Ai zis după ora 6, îi aminti profesorul. - Da, ştiu; n-am uitat. Văd că respecţi întocmai instrucţiunile primite, zâmbi decanul, privindu-şi ceasul. Şi eşti foarte punctual. - Aşa e corect. - Bine, Dane. Lasă asta… Proiectul studentului tău, îi indică Sergiu dosarul, cu privirea. L-am studiat cu atenţie; e o comoară! Serios, Dane! Ţi-l dau, să te uiţi şi tu în seara asta, acasă. - Am văzut ceva, de dimineaţă… - Nu ceva, aşa, ambiguu… Studiază-l în linişte, cu multă atenţie! Să-i propui băiatului ăsta cu nume ciudat… - Valentin; de ce-ar fi ciudat? - Nu prenumele, Dane; numele. Numele de familie e ciudat; ca şi al tău, desigur. Oricum, nu asta contează… Propune-i acestui băiat să ne însoţească în nord, la simpozion şi ai grijă să nu refuze! - Bine. Am să încerc să-l conving. - Nu, Dane! Nu încerca! Aşa să faci, îl corectă Sergiu. Mâine seară, când intri la mine în birou, vreau să aud că acest băiat va merge cu noi, să mă pot ocupa de formalităţile necesare. - Am înţeles. - Şi dacă ai înţeles, hai! Să mergem! - Păi… - Nu vom întârzia mult, ca să nu-ţi superi puştoaica! Hai! Şi nu uita proiectul băiatului, încheie Sergiu, părăsind încăperea. Dan luă dosarul şi ieşi şi el. Şi de parcă devenise o obişnuinţă, iată-l petrecându-şi seara din nou în compania decanului Sergiu Norega. În mod plăcut, evident. Aşa cum îi promise, decanul nu-l reţinu mult, pentru ca Dan să nu aibă probleme cu “puştoaica” acasă şi mai ales ca să-i rămână timp suficient pentru a studia cu atenţie proiectul studentului Valentin Rudelly. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy