agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-08-26 | [This text should be read in romana] |
Capitolul 22.
Mama tânărului Valentin Rudelly venise la facultate în prima zi a săptămânii, pentru a vorbi cu decanul Norega. Găsise unde se afla biroul acestuia, mai ales că-i explicase şi fiul ei. După ce primi acordul de a intra, mama studentului trecu timidă dincolo de uşă. De la birou, Sergiu îşi ridică privirea spre cea care intrase. O examină scurt cu privirea. Zări o femeie tânără, frumoasă, decent îmbrăcată, deşi în negru; imediat îşi dădu seama că era mama studentului Valentin Rudelly. Glasul ei confirmă: - Bună dimineaţa. Sunt Ana Emilia Rudelly… Fiul meu mi-a spus să vin la dumneavostră astăzi. - Da, sigur. Luaţi loc, vă rog, o pofti, politicos, Sergiu. Doamna Rudelly se aşeză, aşteptând explicaţii din partea decanului, însă acesta părea ocupat; momentan, o neglijase pe femeia din faţa lui. Uşor iritată, ea îi aminti: - Aş putea afla de ce m-aţi chemat la dumneavoastră? - Sigur. Mă scuzaţi, eram puţin ocupat. În principiu, e simplu; evident, v-am chemat pentru a lămuri situaţia fiului dumneavoastră. Zilele trecute, băiatul a spus că ar intenţiona să se retragă de la facultate. - Da, confirmă mama băiatului. - Dumneavoastră vă daţi seama ce înseamnă asta? Cum să renunţe la studii? - Situaţia familiară ne obligă să procedăm astfel. Nu avem alte soluţii. - Eu înţeleg şi regret cele întâmplate, însă trebuie să existe şi alte soluţii. Dumneavostră nu ştiţi ce potenţial are acest băiat. Nu trebuie să renunţe, să-şi rateze viitorul. - Domnule, eu n-am lucrat niciodată, iar soţul meu a decedat în urmă cu 10 ani, într-un accident de maşină. De atunci, ne-a ajutat mult, material şi nu numai, fratele meu mai mare, dar de curând, fiind bolnav, a decedat şi el. Nu am nici un alt sprijin. Şi mai am şi o fiică la liceu, în clasa a IX-a. Am încercat să mă angajez, dar la interviu toţi cer fie experienţă, fie studii superioare… - Şi din acest motiv sacrificaţi viitorul băiatului? - Eu nu sacrific nimic; el însuşi s-a oferit să se angajeze. - S-o fi oferit el, dar dumneavoastră nu trebuia să acceptaţi aşa ceva! Băiatul este foarte inteligent. Recent, i s-a oferit posibilitatea de a merge la un simpozion ştiinţific internaţional, în ţările nordice. E o oportunitate cu care nu se va întâlni des în viaţă. - Ştiu, mi-a spus, însă… - Situaţia dumneavoastră familiară nu pare atât de gravă, afirmă decanul. - De unde ştiţi? se miră mama studentului. - Băiatul are bursă, pentru că învaţă foarte bine. - Da, însă nu este o sumă foarte mare. - Nu, însă presupun că, fiind student, beneficiază şi de pensie de urmaş, după tată, atât el, cât şi sora lui, încă elevă. - Într-adevăr, însă toţi aceşti bani nu sunt de ajuns pentru a acoperi cheltuielile lunare. - Înţeleg, însă trebuie găsite alte soluţii. Am să vă fac o propunere, pe care nu ştiu dacă o veţi accepta; sper să vi se pară avantajoasă. Unchiul meu are o firmă, la care v-aţi putea angaja, pentru început, ca femeie de serviciu. Între timp, puteţi urma nişte cursuri de specializare, iar pe parcurs veţi putea deveni secretară la firma respectivă. Ar putea fi o soluţie pentru problemele dumneavostră, iar băiatul şi-ar vedea în continuare liniştit de studii. În plus, cursurile pe care le veţi urma pentru a deveni secretară vor fi plătite. - Dar eu nu-mi pot permite să plătesc aceste cursuri. - Nu m-aţi înţeles; nu dumneavoastră veţi plăti pentru cursuri, ci veţi fi plătită pentru că le-aţi urmat. - Aaa… Ar fi posibil? - Evident. - Şi credeţi că unchiul dumneavoastră ar fi de acord? Adică, m-ar angaja? - De acest aspect mă voi ocupa eu personal, aşa că nu vă faceţi probleme. Sigur va fi de acord. - În cazul acesta, o să vorbesc acasă, cu copiii, să văd ce vor spune şi ei… În principiu, sunt de acord, dar vreau să aud şi părerea copiilor. Vă las numărul meu de telefon, să mă sunaţi dumneavoastră mâine, de dimineaţă. - De dimineaţă nu pot. O să vă sun după ora 12.00, replică Sergiu, notându-şi numărul doamnei. - Este foarte bine şi atunci, acceptă doamna Rudelly, ridicându-se şi pregătindu-se de plecare. - Sper că băiatul dumneavoastră este astăzi la cursuri. - Sigur. Am venit împreună, dar el a intrat la cursuri… La revedere, domnule decan. - La revedere, doamnă, încheie Sergiu, privind cum tânăra femeie se îndreaptă spre uşă. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy