agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-11-25 | [This text should be read in romana] |
Dă-mi voie să țip, să strig ce simt, să urlu de durere și de fericire! Dă-mi voie să pot spune lumii ce simt, să spun lumii cât de frumoasă ești în ochii mei, cât de fericit sunt cu tine. Dă-mi voie să urlu când văd că tu ești un pic, sau poate mai mult, sau poate deloc acolo în același loc cu mine. Dă-mi voie să mă urc acolo sus, să nu mai vreau să aud pe nimeni și pe nimic, să știu că sunt cu mine, și de acolo, de unde acum o clipă puteam să strig fericirea, pot să strig că lumea e nedreaptă. Dă-mi voie să urlu cu ultimul suflu tot! Îmi imaginam că pot să strig iubirea din avion, să o audă toți. Îmi imaginam cum lumea ascultă și se miră. Îmi imaginam cât de fericit aș fi fost. Inima mea credea că de o astfel de fericire poți muri. Îmi imaginam că ar fi mai bine așa. Tu ai rămâne cu tot ce a fost frumos, eu nu aș mai trăi tot calvarul unei flori care odată înflorită, se poate și ofilii. Ce ieșire frumoasă ar fi fost! Dar ce sunt eu? Cel ce nu cunoaște? Ai spus că ai cunoscut răceala? Ai spus că nu ești pregătită pentru o relație? Nu! Nu ești pregătită pentru o relație cu mine. Mă întreb dacă sinceritatea mea face ca totul să dispară? Mă întreb de ce? Nu e nici o pedeapsă, nu există Dumnezeu. Dacă ar exista, aș fi putut fi fericit măcar o dată pâna la capăt. E timpul să închidem orice speranță? E timpul să nu mai visăm ce se poate realiza, ci doar vise imposibile, care niciodată să nu mai spună adevărul.
Dă-mi voie să țip! Acum o clipă strigam: “MĂ IUBEȘTEE!”, dar acum urlu, doar sunet, cu durere, cu inima sfâșiată, cu chipul gol, cu creier mușcat de întrebări. Tot ce era sub visele mele, realitatea și împunsăturile, și liniștea, și “one time pictures”, acum ies afară, și înțeapă, și dor, și tot trupul se zbate. Și totuși știam, dar speram ca ea să poată lupta o viață cu mine, speram că poate duce această bătălie, speram să aibă loc în inima ei de foc, nu de o altă poveste. Începuturi și sfârșituri. Un început real, un sfârșit de vis. Cine mai știe? Refuz sā cred în sfârşit! Nu pot decât să mor cu speranța în mine!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy