Fănel și lampa

One

O casa mare cu patru încăperi, două băi și curte cu gazon. Cum intri dai de o încăpere aranjată în stil marocan, iar în mijloc se afla un birou pe care sta „fericirea eternă ascunsa în suportul pentru CD-uri, o coajă de pâine, un telefon mobil care nu suna niciodată și Statuia libertății în miniatură, statuie care nu este deloc albă, ci mai degrabă verde. Mai sunt vreo doua-trei frunze de arțar aruncate pe ici-colo, dar uscate fiind nu au nici o relevanță. Aceasta primă camera comunică cu cea de-a doua printr-o scară spiralată pe care nu încape decât o persoana cu greutatea mai mica de 35 de kilograme. În acest dormitor se afla un pat sub forma de cizmă, iar pe jos sunt aruncate sfori de diferite culori, pereții fiind acoperiți cu Rigips. De aici se coboară în bucătărie, unde se afla un lighean cu apa tulbure, o cutie de tix, un făraș de unică folosință, reciclabil și două pachete de paste mucegăite. În colt este amenajată o tablă de șah prinsa de perete lângă care se afla trei scaune roz. Aici este locul unde ar trebui să se mănânce. Din bucătărie se trece în sufragerie unde se afla o biblioteca de dimensiunea unei centrale termice marca Motan. Aici putem vedea cărți precum „”Fericirea-adevăr sau himeră””, „”Cum să te îmbogățești peste noapte””, ”„Să tăiem porcul, dar să-l și gătim””, „”Sfaturi practice pe teme erotice””, „”Relațiile dintre noi”” și alte titluri celebre. De asemenea pe raftul de sus se află cincizeci de bibelouri reprezentând o balerină, un leu, o caleașcă, un țăran, un cal, o femeie cu sort, un pește-vază și multe altele. Din tavan atârnă un candelabru care ajunge aproape până la podea, ocupând astfel tot spațiul. Biblioteca devine astfel inaccesibilă, simplu element de decor. De aici, printr-o nișă în perete se comunică cu cele două băi. Acestea sunt situate una lângă cealaltă, fiecare având vană, chiuveta, neon albastru și câte două perne. În baia din dreapta locuiesc Fănel, stăpânul casei și Tanța, soția acestuia, cei doi dormind în cadă, iar în baia din stânga sta unicul lor copil – Jose Armando – care doarme în chiuveta. Aceasta este familia Romanescu.





Two

Fănel este un bărbat cu personalitate (nu se știe de care), negricios, cu părți ale corpului detașabile, perucă roșcată și capul prins de trup printr-un arc de inox. Din cauza stresului de la locul de muncă (este tăietor de frunze la câini) este nevoit sa arunce zilnic greutatea în spatele altora. Astfel greutatea ajunge în spatele colțuros al soției Tanța care o preia și o arunca prin voleu în spatele nevertebrat și gelatinos al lui Jose Armando. Aceasta preocupare zilnică nu îi ocupa însă tot timpul, ea având de asemenea vreme să proiecteze pagini de web pentru diverse staruri, să meargă la coafor pentru a-și aranja părul de pe tălpi și să gătească supa de elefant cu crochete. Jose Armando stagnează cu o dezinvoltura moștenită de la tatăl său și doarme cu o plăcere nebună moștenită de la maică-sa.
Fănel are un hobby pe care însa nu i-l cunoaște nimeni. Seara, după ce se stinge neonul, coboară din vana, trece prin nișă, ajunge în curte și de acolo privește spre cer. Acum 25 de ani a început să numere stelele și a ajuns la impresionanta cifra de 2.589.439.100 de stele, asta fără a lua în considerare Luceafărul. Înainte de a se lumina, Fănel scrijelește cu unghia numărul fatidic pe plăcile din curte, întorcându-le apoi pentru a-și păstra secretul, deși el este singurul din familie care a reușit să ajungă afară. Aceasta preocupare astrologică l-a făcut celebru, iar steaua din dreapta, prima de după Carul Mare îi poartă numele, fapt hotărât de Asociația Postrevoluționară a Stelarilor romani.


Three

Într-o seara înstelata, Fănel, adăugând alți 39 de aștrii la numărul sau, auzi un sunet misterios care îl ademeni. Privi curtea, gazonul, gardul, însă nu observă nimic. Reuși să se concentreze din nou pe numărătoare când sunetul deveni un cântec asemănător cu ultimul hit aparținând lui Adi- copilu' fantasmă. Atunci, Fănel își puse la loc mâinile și talpa stângă și, lăsând totul în urmă, deschise pentru prima dată poarta și urma calea de unde se auzea cântecul. După vreo cinci kilometrii intră la „Închirieri auto”, lua un BMW decapotabil cu toate opțiunile și își urma calea cu 278 de kilometrii pe oră. Fănel nu mișcase maneta din viteza a cincea, iar cântecul se auzea din ce în ce mai puternic. La un moment dat, după o curba deosebit de periculoasă, trecând de semnul cu „Depășire interzisă”, Fănel văzu lângă un copac o lampă portocalie care îi zâmbea. Inima începu să-i bată mai repede, simțea că ar vrea să-i dăruiască o stea, deși petrecuse 25 de ani în căutarea numărului complet de aștrii. Văzu imaginea Tanței în fața computerului, îl văzu pe Jose Armando stagnând cu indiferență, își aminti de senzația când neonul se stingea în fiecare noapte și atunci se hotărî. Iubea lampa. Încerca să se apropie, dar o lumină puternică îl orbi și căzu în genunchi. Două săptămâni a stat Fănică așa, fără apa, fără stele, fără Tanța, fără Jose Amando, fără a tăia frunză la câini. Două săptămâni, după care lumina pălise. Simțea că lampa i-a dat permisiunea de a se apropia. Se ridica și atunci se simți bărbat pentru a doua oară în viața lui. Se apropie și Lampa zâmbea. O lua, o săruta, o așeza pe locul din dreapta, îi puse centura de siguranță, verifică air-bagul și porni. Mașina zbura și el privea spre Lampă. Câtă frumusețe, cătă lumina! O dorea și trebuia sa fie a lui. Ridică Lampa, înapoie mașină și fugi spre casă. Intră în curte, în casă, în nișă, în baie și o văzu pe Tanța mâncând un hot-dog. Se apropie, îi făcu soției un masaj la umeri și între timp așeza lampa în chiuveta.
De atunci serile lui Fănică se împărțeau intre vană, chiuveta și stele. Nimic nu-l mai putea opri. Avea apetit sexual, avea concentrare maximă și numărătoarea mergea mai repede ca niciodată. Câinii nu mai mâncaseră de mult atâta frunză, iar Tanța începea să zâmbească și ea pentru ca descoperise o noua pasiune. Făcea site-uri pornografice. El era oricum cel care va lăsa în urma lui numai faimă și ce viața îi putea oferi lui Jose Armando! El va fi întotdeauna fiul lui Fănică, cel care a numărat toate stelele. Toate pentru copilul lui, pentru baiatu' lu' tata....








Four

Lumina este însă până când apare întunericul. Într-o zi, după ce a venit de la slujba, Fănică a curățat foarfeca pentru tăiat frunză la câini, a verificat plăcile cu ultimul număr înregistrat, și-a montat organul sexual și a intrat în casă. După ce s-a dezbrăcat, a intrat în baie, urmând să treacă pe la Tanța, apoi pe la Ea și apoi să fuga în curte la stele. Însă ce să vezi, Tanța îmbrățișa cu pasiune Lampa și sânii ei voluptuoși săreau pe butonul de aprindere al acesteia. Lampa răspundea la aceste sărutări pătimașe ale Tanței, o mângâia pe coapse și gemea puternic. Atunci l-au văzut, dar scena de dragoste a continuat la fel de pătimaș. Parca lumea ar fi stat în loc. Atunci Fănică a fugit, și-a luat băiatul, placă cu numărul și a deschis poarta.

„Tata, tata, unde suntem?”, întrebă Jose Armando.
„Departe de iubirile lesbiene”, iho, „departe de ele”.
„Deci așa arăta lumea, tata!”

Cei doi rătăcesc și acum prin lume, băiatul mai întreaba de Tanța, Fănică se mai gândește la Lampă, dar numărul de pe placă a crescut și până la urma asta este tot ceea ce contează.