La inceput Lex Maars era doar o persoana insistenta. Timp de cinci ani mi-a trimis cu religiozitate la biroul de la Barcelona o invitatie pentru a tine o conferinta la Haga, in Olanda.
Timp de cinci ani secretariatul i-a raspuns invariabil ca agenda mea era completa. In realitate nu era pe deplin completa. Oricum, un scriitor nu este neaparat cineva care reuseste sa vorbeasca bine in public. Pe de alta parte, tot ceea ce am avut de spus se gaseste in cartile mele si in articolele pe care le scriu - pentru aceasta incerc mereu sa evit conferintele.
Lex descoperi ca voi inregistra o emisiune pentru un canal tv olandez. Cand am sosit pentru filmari, el ma astepta in holul hotelului. S-a prezentat si mi-a cerut voie sa ma insoteasca, zicand:
- Nu sunt unul care sa nu fie capabil sa accepte un “nu”. Cred doar ca am abordat obiectivul meu intr-un mod gresit.
Oricine trebuie sa se lupte pentru visele sale, dar trebuie sa stie ca atunci cand anumite cai se dovedesc a fi iposibile, este mai bine sa-si conserve energia si pentru altele. Eu puteam pur si simplu sa-i spun “nu” (am promuntat si am auzit de multe ori acest cuvant), dar am decis sa incerc ceva mai diplomatic: sa pun conditii imposibil de realizat. Am spus astfel ca voi tine conferinta in mod gratuit, dar ca intrarea sa nu fie mai mult de doi euro, iar in sala sa fie maxim doua sute de persoane.
Lex a fost de acord.
- Veti cheltui mai mult decat puteti incasa, l-am avizat. – Dupa calculele mele, numai biletul de avion si hotelul costa triplu decat veti obtine daca reusiti sa umpleti sala. Apoi sunt si cheltuielile de publicitate, chiria salii …
Lex m-a intrerupt zicand ca nimic din toate acestea nu are importanta, el o va face pentru ca asta este profesiunea sa.
- Organizez astfel de evenimente pentru ca am nevoie sa continui a crede ca fiinta umana este in cautarea unei lumi mai bune. Trebuie sa contribui pentru a face acest lucru sa devina posibil …
Care era profesia lui?
- Vand biserici, si continua lasandu-ma cu gura cascata: - Sunt insarcinat de Vatican pentru a selectiona cumparatorii, din moment ce in Olanda sunt mai multe biserici decat enoriasi. Si deoarece am avut deja experiente triste in trecut, vazand cateva locuri sacre transformate in discoteci, …, magazine si chiar sexy-shop-uri, am schimbat modalitatea de vanzare. Proiectul trebuie sa fie aprobat de comunitatea locala iar cumparatorul trebuie sa spuna ce va face cu imobilul; in general acceptam numai ofertele care propun un centru cultural, o institutie de binefacere sau un muzeu.
- Ce are asta de-a face cu conferinta pe care o sa o tineti dumneavoastra, sau cu altele pe care o sa le organizez? De acum oameni nu se mai intalnesc. Si cand nu se intalnesc nu reusesc sa evolueze.
Privindu-ma fix, concluziona:
- Intalniri. Acesta a fost si eroarea mea in ceea ce va priveste. In loc sa continui a va trimite mesaje electronice, trebuia sa va demonstrez cat mai repede ca exist in carne si oase. Odata, cand nu reuseam sa obtin un raspuns de la un om politic, m-am dus si am batut la usa lui, iar el mi-a spus: daca vrei ceva, trebuie mai intai sa-ti arati ochii. De atunci, am facut asa si am avut numai rezultate bune. Putem avea toate mijloacele de comunicare din lume, dar nici unul, absolut nici unul nu substitue infatisarea fiintei umane.
Bineinteles, am sfarsit prin a accepta propunerea lui.