Mă simți vibrând în sufletul tău, de parcă ai aluneca, rostogolindu-te, pe un câmp acoperit de rouă și petale… îți simți gândurile vibrând obscure, obsesive, curgătoare – aducându-ți aminte de atingerea mea, și te topești în visele pierdute ce te vor fi absorbit în elipsa lor ! Nu mă iubești ! Oh,… nu ! Sunt doar o îndoială, un fior răzleț ce îți străbate pieptul cu suflul simplelor amintiri… simplelor îndoieli ce-ți vor fi răscolit subconștientul. Mă simți pulsând înăuntrul tău, fără să ma știi… fără să asimilezi momentul, de parcă te-ai pierde în mine cu fiecare secundă de îndoială ! Iar eu sunt rătăcitor, înauntrul tău… caut în sexualitatea ta voluptatea unui scâncet de iubire, tonalitatea unei șoapte nocturne în care să îmi aud numele în respirația ta întretăiată. Nu mă dorești ! Nu ! Liniștea îți joacă feste, purtându-te pe valurile negre ale disperării… îți lași somnul să plutească în liniștea pe care ți-am șoptit-o din obscur. M-am născut în mintea ta precum un suspin într-o mare liniștită… un suspin ce se adâncește tot mai mult, lăsând undele să îl poarte către țărm. Am ajuns pe țărmul tău, iubito ! Am rămas ca o stâncă pe nisipul viselor tale. Am rămas acolo, cu obstinație, scurgându-mă înăuntrul tău, vaporos și rece. Mă simți fluid și curgător în fiecare por din corpul tău… mă guști cu inconștiența efemerului ce îți îmbracă visele. Nu te excit ! Ahh.. nu ! Șoaptele mele pătrund tremurătoare în noaptea ta ! Te temi de ele, tânjești după mangaierea lor… îmi dorești absența vibrând în corpul tău precum o pală rază de iubire. Amăgirea din ochii mei îți imbracă șoldurile, vibrând înăuntrul lor precum o șoaptă violentă. Te simți invadată de gândul meu, dezgolită de mângâierea mea, sedusă de absența privirii mele. Șoldurile tale se cutremură temătoare în vibrația tăcerii ce le acoperă. M-ai pierdut ! M-ai pierdut înăuntrul tău, sub lacrimile ce te umezesc confuze cu adierea lor fecundă. M-ai regăsit în ele, absentând din viața ta…

Notă : Vibrând în tine… 6 noiembrie 2005