Se spune că după un drum lung și obositor Sf. Fecioară împreună cu Sf. Iosif au ajuns la Betleem, un orășel situat mai jos de Ierusalim.
Simțind că i-a venit vremea să nască, Sf. Maria la rugat pe Sf. Iosif să găsească un sălaș unde să se adăpostească.
Au bătut din poartă în poartă, dar nimeni nu i-a primit. Ajunși la casa lui Moș Ajun acesta i-a îndreptat la fratele său Moș Crăciun, deoarece el era sărac și nu avea loc nici pentru copiii lui.
Pe la miezul nopții au ajuns la Moș Crăciun, om bogat care avea case mari, grajduri pline cu vite și o mulțime de oi. Cu toate acestea Moș Crăciun nu le-a dat adăpost în casă, i-a trimis în staulul vitelor.
Ziurel de ziuă Sf. Fecioară în ieslea cea săracă a născut pe Domnul Sfânt.
După ce Iisus a venit pe lume, grajdul s-a umplut de o lumină lucitoare ca lumina soarelui. În iesle s-au aprins zeci de făclii, iar paiele scânteiau ca niște luminițe.
Dimineață Moș Crăciun s-a dus să dea mâncare vitelor. A rămas mirat văzând grajdul înconjurat de o lumină neobișnuită, iar în iesle un prunc la care păstorii îngenuncheați se rugau. Îngerii din cer cântau din trâmbițe cu flori de măr în mână.
Moș Crăciun și-a adus aminte de cele spuse de proroci: “Dumnezeu va trimite pe pământ pe fiul său să mântuiască lumea. El se va naște din Fecioară”.
A îngenuncheat alături de păstori și cu lacrimi în ochi a cerut iertare lui Dumnezeu pentru fapta sa.
Pentru a-și îndrepta greșeala, Moș Crăciun a hotărât să împartă averea copiilor. De atunci, în fiecare an, cu traista plină urcă în sannie trasă de cai albi și colindă pământul în lung și-n lat pentru a împărți daruri copiilor.
După ce a murit, Moșul cel bun, a ajuns sus în ceruri de unde privește pe pământ să vadă ce fac copiii.
Un înger scrie într-o carte mare tot ce îi dictează moșul despre fiecare copil în parte: dacă s-a rugat, a ascultat părinții, a învățat la școală, într-un cuvânt faptele bune dar și cele rele.
În noaptea de Crăciun coboară pe o rază de lună cu tolba plină de daruri până la pământ. Se urcă într-o sănioară care-l poartă pe la casele copiilor.
Pe Moșul cel adevărat de mult nu la văzut nimeni: deoarece Dumnezeu i-a dat harul de a se face nevăzut. El poate intra în casă pe fereastră, prin coșul de fum, pe gaura cheii sau chiar pe ușă. Lasă bradul încărcat cu beteală, beculețe, daruri, sună din clopoțel, și iese tiptil fără să fie văzut.
Când aud clinchete de clopoțel, copiii știu că Moș Crăciun a sosit cu daruri multe.
În amintirea acestui Moș bun, ziua în care se sărbătorește Nașterea Domnului se numește Crăciun.
Ziua premergătoare Crăciunului se numește Ajun deoarece Moș Ajun a călăuzit pe Sf. Fecioară și pe Sf. Iosif spre casa lui Moș Crăciun.