agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-26 | [This text should be read in romana] | -Bună dimineaÈ›a, spuse el, sunt Harry Potter ! Era aÈ™a de sfios, cu ochii albaÈ™trii, adânc albaÈ™tri de se străvedea culoarea lor prin lentilele ochelarilor. Cicatricea sub formă de fulger de pe frunte îi ardea mocnit. Avea o culoare ruginie, adânc ruginie de se străvedea prin piele lui ca de catifea reiată. Și mâinile le avea fine È™i moi, atât de moi că se strâvedea fineÈ›ea lor prin ele. Avea oase delicate de pui È™i cartilagii parcă încropite din iaurt. - Ce- i cu tin e băiete ? i-am spus ce cauÈ›i la mine în dormitor la ora asta? - IertaÈ›i-mă, dar mi-era foame È™i am zis că … - Ai zis că… - Dacă aÈ›i avea o cană de lapte È™i ceva cereale de prisos… È™tiÈ›i eu sunt Harry Potter ! - Și ce dacă eÈ™ti Harry Potter, crezi că asta îți dă dreptul să dai buzna peste oamenii care au bunul simÈ› ca la ora È™ase dimineaÈ›a să doarmă, încă să mai doarmă? Dintr- o dată nu s-a mai strevăzut. Albastrul privirii s-a făcut un fel de cenușă, rugina din cicatrice s-a făcut un cenuÈ™iu duios, oasele i-au devenit gri iar cartilagiile un pământ rugos. Plângea ! - Ei Harry Potter, nu o lua chiar aÈ™a, nu vroiam decât să te necăjesc. Cine naiba m-a pus să spun vorbele alea ? Hî, hî! cred că mi-a făcut cineva vrăji! ÃŽncercam să zâmbesc dar figura chinuită a băiatului m-a făcut să rânjesc aproape. Ce tâmpit sunt. ÃŽmi intră în dormitor un băieÈ›el fin ca o sticlă de colonie franÈ›uzească, mort de foame, cu gândul să îmi ceară o îmbucătură de ceva, iar eu mă arăt morocănos ca un urs ne- educat din pădurea Comorâștea. Mi se străvedea tot tăciunele din suflet. Am coborât din pat, aveam încă scufia de noapte jumătate trasă pe frunte È™i pijamaua descheiată la toÈ›i nasturii. Am început să mi caut papucii de casă sub formă de È™oriceii roz, dar pezevenghii erau undeva ascunÈ™i prin încăpere, aÈ™a cum au ei de obicei. - Papucii dumneavoastră sunt sub dulapul acela mare cu uÈ™i de oglindă, vă rod bastonul cu mâner de argint. Harry arăta cu degetul în direcÈ›ia dulapului È™i din nou se străvedea. Avea privirea ca o peltea de zemeură bine fiartă, cicatricea se făcuse verde ca iarba în mai, iar oasele È™i cartilagiile le avea de culoarea levănÈ›icăi. - VreÈ›i să vă scot eu papuceii de sub dulap ? Nu a mai aÈ™teptat răspunsul meu, doar a pocnit din degete È™i dintr- o dată aveam papucii în picioare. Cel din piciorul stâng încă mai avea în bot bastonul care pe vremuri avea un mâner de argint. Acum era un simplu băț pe care, în unele locuri, se mai păstra lacul negru japonez. Papucii erau calzi È™i dintr- o dată m-am simÈ›it ca un bunic zdravăn, pus pe È™otii. - Harry, ce-ai zice de o omletă straÈ™nică, bine prăjită È™i cu niÈ™te È™uncă de Yorkshire, iar la urmă un porridge de ovăz cu sirop de coacăze? - Urăsc porridge, dar dacă È›ineÈ›i neapărat… eu mai degrab aÈ™ mânca un cârnat fript È™i niÈ™te jumări de ou, dar moi, iar la urmă clătite cu È™uncă È™i dulceață. Când am coborât în sufragerie, masa era deja pusă, doamne dar ce masă, parc eram la Astor în dimineaÈ›a cursei de o milă. Un bufet suedez în toată legea: ouă la capac, ochiuri în sos de mărar, omletă cu È™tevie È™i măghiran, È™apte feluri de cârnaÈ›i, fierÈ›i, fripÈ›i, opăriÈ›i, dinstuiÈ›i, È™uncă de Yorkshire, de Southampton, de Coolridge, de Essex, budinci, clătite, tarte, lapte de pasăre, È™arlote, crème È™i câte È™i mai câte. - Tu ai făcut toate astea Harry? - Sigur, spuse zâmbind, dar nu eram sigur ce pofte vi se mai trezesc până coborâți scara… vedeÈ›i că È™oricelul stâng vă roade bastonul de tot… aÈ™a că am pus de toate la îndemână, ca să nu mai trebuiască să ne batem capul după aceea. - IniÈ›ial papucii ăștia erau niÈ™te cățeluÈ™i de Husky, dar cu vremea s-au tocit aÈ™a că i-am dat la retuÈ™at È™i a ieÈ™it din ei o pereche de È™oricei, dar se vede că au rămas cu obiceiurile proaste de pe vremea în care erau cățeluÈ™i. Eh! Ce să-i faci, cât despre baston, nu îți face griji oricum … ÃŽn acel moment m-am împiedecat în bastonul care se agățase într- unul din inelele covorului de pe scară È™i am căzut ca din pod, rostogolindu- mă de trei ori peste cap. Slavă domnului că sunt obiÈ™nuit cu căzăturile, aÈ™a că nu am pățint nimic grav, doar trei nasturi de la pijama s-au rupt în cădere È™i au sărit într- o tipsie cu crenvurÈ™ti în sos tomat. - Nu-i nimic a spus Harry, îi cos eu la loc imediat. Vă simÈ›iÈ›i bine? Vi-aÈ›i rupt vre-un os ? ȘtiÈ›i oase încă nu am învățat să cos, dar poate că… - Sunt în regulă Harry, nu mi-am rupt nimic, sunt întreg aÈ™a cum m-a făcut dumnezeu, iar despre nasturi, dă-i încolo È™i aÈ™a sunt doar de formă È™i aÈ™a nu îi folosesc niciodată. Doar să ai grijă dacă ai de gând să mănînci crenvurÈ™ti în sos să nu te îneci cu vre-unul. Nu cu un crenvurÈ™ti vreau să zic, mă refer la nasturii ăia păcătoÈ™i… - Nu îmi plac crenvurÈ™tii, au prea mult colesterol iar membrana aia în care sunt presaÈ›i la măcelărie e făcută dintr- un plastic ordinar care îmi dă arsuri. Iar în ceea ce priveÈ™te nasturii insist să vi-i cos la loc. - A scos de sub haina lui groasă de homespun, de undeva din dreptul subsiorii o chestie micuță, despre care de-abia mai târziu mi-am dat seama că e o baghetă magică È™i a făcut trei gesturi largi spre oala cu sos - Nastureus coseus acumus ! Avea o figur atât de serioasă când a făcut vraja aceea, încât m-a pufnit râsul. Iar el indignat de hohotul meu involuntar È™i, mărturisesc cu mâna pe inimă destul de decent a început să se strevadă È™i să se strevadă È™i să se strevadă. Ochii îi ardeau verde ca un jeratic din altă lume, cicatricea era o purpură cu limbi de foc iar oasele i se îngroÈ™aseră, deveniseră funii groase, parâme, odogoane reci È™i sclipitoare de oÈ›el. - Și nu vruiam decât o cană de lapte È™i niscaiva fulgi de ovăz. Nu vruiam decât să fac o pauză de copil normal la un mic dejun într- o casă de om normal, într- o dimineață normală dintr- o zi normală. Tu È™i È™oriceii tăi afurisiÈ›i de Husky! Și un vânt puiternic m-a luat pe sus È™i m-a azvârlit în dormitor, în patul plin de transpiraÈ›ie, pentru că eu noaptea când dorm transpir, al dracului ce transpir È™i de aceea dorm cu bluza de pijama descheiată, È™i în timp ce pluteam prin aer am văzut cum toate bunătățile de pe masă dispar dar după aceea m-am lovit cu tâmpla de marginea patului. M-am trezit când soarele era în nămiezi cu o durere de cap cumplită, de parcă aÈ™ fi but whisky toată noaptea. Aveam bluza de pijama închisă la toÈ›i nasturii È™i în van m-am chinuit să îi desfac, parcă erau sudaÈ›i pe brocartul pijamalei iar pijamaua turnată pe corpul meu. Nu am putut să mă încalÈ› în papuci, pentru că deveniseră niÈ™te pittbuli negrii È™i răi cu colÈ›i ascuÈ›iti. Toată mobila era roasă È™i se apucaseră de covoare. Am coborât desculÈ› în sufragerie È™i am scos din frigider bidonul cu lapte degresat È™i cutia cu fulgi de ovăz. Mi-am umplut un castron cu vârf È™i am înfipt lingura în el. Am ridicat-o sus deasupra creÈ™tetului È™i am azvârlit cu înverÈ™unare conÈ›inutul ei pe perete. - Petru tine Harry Potter! Pentru tine! Apoi am plecat în oraÈ™ să mănânc niÈ™te crenvurÈ™ti cu sos tomat È™i să îmi cumpăr papuci noi È™i o pijama fără nasturi. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy