agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-12-04 | [This text should be read in romana] |
Își pedepsise câinele la colțul camerei, după ce îi dăduse câteva picioare în stomac și zbierase la el. Bietul animal, ce vină avea el săracul că stăpânul său înnebunise cu rockul său cu tot. Acum stătea ascuns sub șifonier cu botul pe labe și nu scotea nici un sunet, în schimb își supraveghea cu atenție stăpânul.
Trecuseră aproape trei luni de când devenise un maniac al muzicii hard rock. Fusese cu prietenii la o sumedenie de concerte rock, chiar și la sataniști, unde se îmbătase ca porcul și provocase scandaluri. Vroia să fie cât mai rău, își luase de pe internet legile lui Satan pe care le avea agățate deasupra patului. Același pat unde era acum tolănit cu scrumiera și băutura lângă el în așteptarea amicului său să vină să-i bată tatuajul, pe care îl desenase chiar el: un cap de mort cu plete gen tribal, cu ochelari șucari și bineînțeles nelipsita țigare din gură. Atât era de încântat că-și va face în sfârșit tatuajul, încât asculta rockul zgomotos ce răsuna din boxele combinei cu și mai mare zervă, luând din când în când câte o înghițitură zdravănă de vodkă. Mârâitul câinelui nici nu-l auzi, doar când acesta începu să latre de-a binelea. - Locul tău! Treci la locul tău! îi porunci câinelui. Acesta nu se opri din lătrat și se hotărî să meargă să vadă ce este cu el, când îl auzi schelăind. Aruncă o privire și-l observă ascuns sub sifonier. - Javra naibii! Numai să latrii știi... Fumul din cameră se înteți până când deveni ca o ceață ce plutea deasupra camerei. Abia atunci observă acea umbră ce stătea lângă marginea patului său și-l privea fix. Era mare și purta o mantie neagră cu glugă pe umeri. Chipul malefic nu i se putea desluși, doar cele două coarne care îi ieșeau în evidență. Rămase blocat cu privirea la umbră, nu putea face nimic, nici o mișcare. Tatuajul îl avea deja pe braț și imaginea acestuia îi apăruse prima. Zeci de imagini, poate chiar sute, au început să-i treacă prin fața ochilor până se descoperii pe el însuși stând în fața umbrei, legat cu niște lanțuri; undeva într-un loc ce semăna cu un sanctuar sacru. Se afla pe o masă de piatră în centrul unei imense pentagrame care era înconjurată de foc. Malefica umbră acum se apropia de el, purtând în mâna sa un cuțit ciudat. Era diferit de toate cuțitele pe care le văzuse până atunci. Ajunsă în dreptul său, îi zise: - Am venit la tine pentru că ești unul de-ai noștrii. Ia cuțitul ăsta și omoarăți câinele și apoi bea sângele său! Atunci te vei putea întoarce la mine să-ți fac semnul și să-ți dau ce e al tău. Așeză cuțitul lângă el după care se făcu nevăzută. Lanțurile și focul din jurul său dispărură la rândul lor și ele. Observă că este în pat iar lângă el lucea ademenitor lama cuțitului ciudat. Gândurile începuseră să-l frământe. Trebuia să ducă la bun sfârșit treaba. Mâna încă îi tremura când atinse mânerul cuțitului, dar când îl apucă mai bine, teama îi dispăruse complet. Simți deodată cum ceva pătrunde în el și se cuibărește în adâncul sufletului său. Își aduse aminte de tatuaj. Aruncă o privire la brațul drept și văzu că încă se afla acolo, doar că acum, unde era trasat conturul începură să apară pete de sânge. Ușor-ușor aceste pete începură să devină adevărate pârâiașe iar întreaga mână i se colora în sângele propriu. Vru să arunce cuțitul , dar nu mai era el stăpânul corpului său, altcineva îi controla fiecare mișcare. Începu să se vaite și să strige. Văzu lama strălucitoare cum se înălța în aer apoi simți o durere sfâșietoare ce-l apăsa în inimă. Strigătul se transformă în suspin și observă sângele care se împrăștia pe marginile cuțitului, înfipt în inima sa. Se prăbușii fără suflare în balta de sânge ce se formase în pat, după care focul mistuitor puse stăpânire pe el. Se văzu târât de acea umbră a morții către tărâmul groazei, unde este numai foc și chin, acolo unde suferința nu încetează niciodată, strigând cu lacrimi în ochi după ajutor, dar... degeaba.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy