Nu știam ce se întâmplase și unde mă aflam, în jurul meu domnea o liniște și un întuneric ce păreau a fi stăpânii mei și simțeam cum respirația mi se pierde, ușor ușor.Am inceput să țip și să mă zbat lovindu-mă de ceva.Nu știam exact ce este.După puțin, am realizat că eram ținut captiv în mrejele a ceea ce părea a fi un sicriu... Lacrimile m-au năpădit, curgând asemenea unei cascade, ducând spre nicăieri.M-am tot zvârcolit încercând să scap din acel adânc ținut al groazei până când mi s-au dus și ultimile fărâme de aer, iar eu mi-am început călătoria spre regatul îndepărtat al timpului.