Scrisoare

"Lumea intreaga e plina de saboti!" Este exclamatia Baditei, care s-a intors ieri din Olanda. Colonelul in rezerva Alexa, alintat de noi "Badita", a fost procuror si acum e consilier de specialitate cu jumatate de norma la ziar. Jumatatea asta de norma ii convine de minune, pentru ca timpul pe care alti batrini l-ar pierde picotind pe o banca, Badita il petrece in redactie, citind ziarul, sorbindu-si tacticos vodka sau povestindu-si drumetiile.
Pe primul loc in top, dupa parerea mea, este calatoria Baditei in Alger, dar Olanda, tara in care si-a petrecut ultimele doua saptamini, pare sa il fi linistit, relaxat, pe batrinul nostru coleg. Daca ma gindesc bine, tu ai deja un avantaj. Nu va trebui sa astepti pina la venerabila virsta de 65-70 de ani ca sa afli ca lumea-i plina de saboti. Saboti-breloc, saboti-saboti, saboti-mici, saboti-mari, saboti-de-pus-in-frigider, saboti-de-imbracat. Ptiiiii, lumea-i plina de saboti ! Si care, afla iubitul meu drag, ca se fabrica dupa modelul de confectionare a cheilor de yala. In plus, trebuie sa-ti spun de pe acum, din experienta impartasita de batrinul si dragul nostru Badita, ca "Olanda e strabatuta de canale, care functioneaza dupa principiul vaselor comunicante. Si stii de ce ? Pentru ca nu-i inclinata, sa se adune toata apa jos, ci-i dreapta ca in palma". Si cum Badita nu-i un fite-cine, s-a dus si pe celebra strada din Amsterdam, cu "duduci" goale in vitrine. Necazul lui a fost ca nu erau complet goale, asa cum se tot spune, ci aveau, in general, lenjerie intima de culoare neagra.

Habar nu ai ce ocupata sint. Desi e simbata, trebuie sa fac niste traduceri pentru ziar. Apoi trebuie sa termin de citit Vitelul de aur si , bineinteles, sa merg la cumparaturi.

M-am hotarit sa nu te mai sun. O relatie nu poate sa functioneze intr-un singur sens. Poate e un semn de egoism din partea mea, dar nu imi place si nu vreau sa ma joc de-a prietenia la mare distanta. Altfel spus, m-am indragostit de tine ca o meduza, ca o gisca din neamul ginsacilor de Veresti (sincer, imi place mai mult comparatia cu meduza, pentru trimiterile pe care le sugereaza - ha, ha, ha. Ti-am mai spus ca sint o timida - veselia asta fortata ascunde, de fapt, o stare de deznadejde, neliniste, anxietate, spaima, spasm, spasmofilie, astm bronsic. Te-am ametit, nu-i asa ?). Sa revenim : imi pace atit de mult de tine incit, uite, vreau sa scriu ceva si stiloul imi fuge, ma trezesc cu gindurile aiurea. Ca si cum ar tipa la mine : "Hei, nu trebuie sa faci marturisiri. Te-ai ticnit ?" Hmmm. Imi place de tine si este inebunitor cind imi spun ca poate astazi ma va suna iubitul. Si trece de 21.30 si nimic, zburator cu plete negre/vin' la noapte de ma fura. Ptiu, drace, ce m-o fi apucat, ca doar nu-ti plac poeziile, nu stiu, zau, ce-i cu mine. Dar tare as vrea sa aflu ce se mai intimpla cu tine.

In redactie miroase a lupta sindicala. Atita doar ca nimeni nu ii spune lupta sindicala, pentru ca reactia conducerii este categorica - o reactie alergica la cuvintul "sindicat". Cind te maninca ingrozitor pielea nu te poti abtine sa nu te scarpini. Asa, cind spune aici cineva cuvintul nefast "sindicat" este de asteptat ca, imediat, citiva reporteri sa ramina sub unghiile conducerii, in urma scarpinatului. Bineinteles, senzatia de bine de dupa scarpinat e temporara, imediat apar alte nemultumiri, ale altor nemultumiti.

Am descoperit de ce imi placi atiti de mult. Imi placi pentru ca trezesti sentimente cu totul opuse : intii imi vine sa iti trag pumni in barba si sa te trimit la dracu', apoi te-as stringe puternic in brate si te-as pupa pe timple si pe nasu-ti strimb si polipat.

Iasi, 16 mai 1998