5.
La Recepție mi s-a comunicat că în Lumea Aceasta voi fi supus permanent unui tratament care îmi va produce mutații serioase în procesul de gîndire și de percepție ale celor trecute, prezente și viitoare, pentru a uita că am fost robit unui trup carnal și pătimaș. Cum a fost și spus: „Semăna-se-va trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc” (Corinteni, 15.44). Dar despre mine se spune deja că sint un spirit plin de frondă și că nu o să mă înduhovnicesc niciodată. Chiar noaptea trecută, spiritul meu nu avea somn și a auzit niște Duhuri Inferioare comentînd pe palier, cum că aș fi fost mușcat de iele ori de rusalce. Așa mi-a fost scris mie, să-mi creez o reputație proastă chiar din primele zile.
Apoi spiritul meu n-a mai reușit să se odihnească. Nu știu de ce, pentru că daimonul meu ispititor este în concediu și va iesi la pensie după Judecată și pronunțarea sentinței. Dar și îngerul meu păzitor este în concediu, urmînd să se pensioneze și el în curînd, așa că n-am avut cu cine să mă consult. Mă tot gîndeam la vremea cînd învelișul meu spiritual era cuprins în învelișul meu carnal și amîndouă învelișurile (precum două pături cazone) mă apărau de minune și își făceau datoria conform criteriilor tehnologice și normelor metodologice stabilite de la începutul veacurilor. Își dictau unul altuia diverse trebuințe, fîră rețineri și fără fricțiuni și zău dacă am crezut că poate unul să existe fără altul. Ce vremuri, ah, ce vremuri! (eheu, fugaces – labuntur anni!)

6.
Așa că am evadat din secția în care eram cazat temporar și rătăcind eu pe coridoarele Eternității am deschis din întîmplare ușa secției „Animiști și Neconvertiți”. Acolo aproape toate spiritele dormeau, doar cîteva ce stăteau în jurul unui foc, treceau pipa păcii aprinsă de la unul la altul și sorbeau dintr-un clodir colțuros. Pe loc mi-a căzut fisa și în virtutea lecturilor mele din Karl May, le-am zis: „Marele Manitu călăuzește minunat pașii copiilor săi acolo unde se fumează calumetul și se bea apa de foc!” O furtună de strigăte, ca o turmă de bizoni nestăvilită, mi-a însoțit urarea. Nu se mai termina cu prezentările: Vîntul Rebel, Vulpea Zbanghie, Secure-Însîngerată , Călărețul de Minore. I-am întrebat unde este Winetou, dar au ridicat din umeri și l-au trezit pe unul care s-a recomandat Pardaian. Chiar așa a spus: „ Mă recomand,- Pardaian”, iar toti cei de față au zis că-i din spațiul meu etno-geografic. El a stat tot timpul numai lîngă mine, ba după o vreme chiar mi-a și zis: „Bă spirite, bătu-mi-aș copiii, parcă te cunosc de undeva”! Frumoase clipe am petrecut și ele m-au mai eliberat de stres. Mi-am propus ca în următoarea noapte să-i vizitez pe închinătorii lui Allah, înainte ca ei să distrugă America. M-am întors repede în salonul meu, pentru că se apropia rugăciunea de dimineață. Apoi iar micul dejun compus din eter si halou.

7.
E cam plicticoasă Lumea Aceasta. Aștept cu nerăbdare ziua de duminică cînd ni se servește praf stelar la masa de prînz. Jidanilor li se dă acest ingredient înca de sîmbătă, iar unii dintre foștii mei coreligionari, stîrmocesc încă de vineri seară pe la bucătărie, ca să primească puțin mai înainte bunătatea de meniu. Apoi îl întind cu cuțitul pe pâine, pentru a umple ei golurile dintre culturi și civilizații. Fără a-i lua în seamă pe închinătorii lui Allah, care abia atunci se ridică de pe covorașele de rugăciune.
Dar pe la orele zeceantemeridian (ora astrală), m-am dus la Sfîntul Secretariat, ca să aflu ce și cum în chestia cu învierea în trup și în suflet.. M-am benoclat în Cabinetul Prea –Sfînt, pentru că Secretara era plecată să umple ibricul cu apă sfințită.
Acolo era deschisă o ușă. „ Numaidecît am fost răpit la Duhul-Sfînt” (Apocalipsa, 4.2). Dînsul ședea pe un scaun ergonomic cu spătar înalt și avea înfățișarea unui Director General din Lumea de Dincolo. Iar scaunul său parcă era înconjurat de curcubee, iar de-a dreapta și de-a stînga lui ședeau două Duhuri, dintre care primul avea înfățișarea unui Director de Marketing iar al doilea înfățișarea unui Director Economic. Directorul Comercial fiind plecat în delegație. Iar de o parte și de alta se aflau încă douasprezece scaune, de unde am dedus că eram în Sala de Protocol