Feriți-vă!

Feriți-vă cât puteți de mult de “cuvintele stafii”! Odată ce v-au acoperit, vă poartă prin mări, prin spitale, mănăstiri, cimitire, bucătării, săli de nunți și vă izbesc de toate zidurile nopții pănă vă alungă toate gândurile si sentimentele pe care le-ați avut vreodată.

“Cuvintele-stafii” apar întotdeuna când e noapte, sunt cuvintele spuse în întuneric. Sunt cele mai neadevărate cuvinte-cum ar putea fi ele adevărate? Cuvintele sincere au nevoie de lumină multă, de dimineți pure și căldură.
Apar uneori în lumina blândă a amurgului și vă urmăresc până în locuința dumneavoastră, se așează pe canapea și așteaptă: așteaptă să vă îmbrățișeze și să vă presare corpul cu fiori fierbinți, punând stăpânire pe toate visurile. De fapt cu asta se hrănesc: cu visuri și transpirație, iar uneori,când ajung foarte aproape de inimă, o iau și încep să bată în ea cu pumnii lor grași până te cuprinde tulburarea, una dureroasă, sufocantă…atunci începi să uiți treptat totul, până cazi în inconștiență: apoi, ele se pot hrăni în voie, savurându-ți gândurile ca pe niște viermi de mătase, ușor alunecoși, amărui…

Sunt mii de “cuvinte stafii” și de obicei câteva sute care acaparează o singură persoană, însă se înmulțesc foarte repede, luând naștere din sentimente de dragoste și gânduri mărețe, doruri și speranțe. Uneori, când reușesc să fie prea multe, se adună într-un cerc, transformându-se într-o lacrimă, iar dacă aceasta reușește să cadă pe covor, pe canapea sau pe masă, se împrăștie în mii de cuvinte, devenind veșnice, reluându-și ritualul pentru totdeauna în acea locuință.

Singurii inamici ai “cuvintelor stafii” sunt copiii-ei le omoară, ei cu jocul și obraznicia lor… Le prind pe toate că carusele, în mașinuțe stricate, în culori, nimicindu-le lumina și puritatea gândurilor care se găsesc în interiorul celor mici. De aceea ele se feresc de lucrurile mici, de desene pe pereți, creioane colorate, mașinuțe, jucării din pluș… Mulți adulți, dar mai ales cei care se pregătesc să treacă în această etapă, au început să doarmă cu câte un ursuleț de pluș, sau cu lenjerie plină de animăluțe jucăușe și pline de culori- un adevărat leac împotriva șiretelor cuvinte.

Cele mai bune prietene ale lor sunt oglinzile…Oglinzile sunt spionii lor: ziua, în tăcere, imprimă fiecare sentiment, înfățișare, moment pe care îl întâlnesc, iar noaptea, dispar undeva în spatele peretelui și dezvăluiesc totul. Uneori își programează chiar meetinguri și serate pentru a-și crea o atmosferă prosperă. Oamenii nu știu că de fapt oglinda e ceea ce apare noaptea în locul acela unde ziua e doar o proiecție, un nimic atât de înșelător… Vă dați seama…? Noaptea toate dansează și-și întocmesc afaceri si comploturi împreună cu doamnele “cuvinte stafii”. Într-adevăr, e greu de crezut, dar minciuna stafiilor se întâlnește undeva la unison cu adevărul proiecției, născându-se astfel o petrecere plină de desfătări, iar apoi o nimicire a gândurilor cele mai pure.

Doamnelor, aveți grijă! Aceste cete de “gândaci stafii” vă pot nimici inima, o poate sfâșia și apoi vă pot proiecta roșul sângeriu ale ei în oglinzile atât de fidele ziua. Primele semne apar pe buze, apoi tot mai frecvente pe gât, sâni, coapse, învinețindu-se de durere uneori… Apoi trec, dar stafiile își continuă drumul și viețuirea în piele, noaptea hrănindu-se și umplându-vă cu cete de fiori…

Domnilor, zgârieturile de pe spatele și buzele dumneavoastră sunt cele mai clare semne ale posesiei. Sub ele își ascund toate dorințele și ideile furate, îngropându-le pentru a le putea consuma în voie.

Feriți-vă! Sunt atât de mincinoase și posesive aceste “cuvinte stafii”, încât dimineața vă cuprinde o stare de oboseală și frică fără să vă mi aduceți aminte nimic, absolut nimic. Vă treziți și în loc de proiecție, vi se pare că oglinda arată o umbră îmbrăcată în pijama monocoloră, închisă…