- Dănuț, tresare Luiza.
- Ce-i dragă?
- Sss! Vorbește mai încet.
- De ce?
- Trezește-te!
- Păi dacă vorbesc înseamnă că-s treaz, nu?
- Vine George.
- Care George?
- Soțul, dragă! George Puturescu al meu!
- Nu vine, Luiza! Nu vine, că-i la Brăila în delegație. Suntem singuri - singurei și-o să ne facem de cap toată noaptea!
- Mai ales tu, că dormi de trei ceasuri…
- Hai să te pup.
- Potolește-te! Dănuț, tu chiar n-auzi că urcă scara? E astmatic și suflă ca o locomotivă. Îl auzi?
- Ai dreptate. E cineva pe scară, dar asta nu înseamnă neapărat…
- Fugi!
- Ce? Unde să fug?
- Ieși pe aici, pe fereastră și mergi în dreapta, la al doilea geam. Strig-o pe Mireuța.
- Mireuța?
- Da, da! E vecina mea și e de încredere. Să nu uiți, mergi spre dreapta, a doua... Brr! Ce frig e! Hai, ieși odată să închid fereastra!

Tremurând de vânt și ploaie, Dănuț își freacă brațele înghețate și pornește încet spre partea dreaptă a clădirii, lipindu-se mereu de peretele ud.

- Mireuța? Domnișoara Mireuța? Mireeuțaa!!
- Da, ce-i? se aude o voce cristalină.
- M-a trimis Luiza. Deschide repede că-ngheț.
- Sigur te-a trimis Luiza?
- Sigur, domnișoară.
- Arată-mi buletinul.
- Ce buletin!? Am hainele sub patul ei.
- Atunci nu te primesc.
- Cum nu mă primești?
- De unde vii, dom’le?
- De unde…, de dincolo, de la Luiza.
- Convinge-mă!
- Aolei! Pe ploaia asta o să mă ia Aghiuță…
- Nu mai strănuta, că aud vecinii! Sunt femeie serioasă, ce crezi dumneata?! Hai, sări... Vai, ești în chiloți!
- Păi și dumneata ești în chiloți!
- Dar eu dormeam.
- Și eu ce crezi că făceam, domnișoară.
- Acum de ce nu mai dormi?
- A venit George din Brăila.
- Ghinion!
- Mi-e îmi spui! Dar ești tare drăguță așa, trezită din somn.
- Iar dumneata ești ciufulit și ud.
- De la ploaie. Ai vreo pătură sau vreun halat, ceva care să mă încălzească?
- Sss! Fatalitate!
- Ce fatalitate?
- Vorbește mai încet că se prinde prietenul meu.
- De unde știi?
- E astmatic și-l aud de la parter când urcă scara.
- Dumneata vorbești de George? De George Puturescu?
- Dar nu-i spune Luizei! N-a plecat la Brăila, e la mine.
- Și atunci ce căuta la el acasă?
- Uitase costumul. Joacă rolul lui Tarzan, iar eu sunt Jane…. nu se observă? Întotdeauna ne distrăm în felul ăsta.
- Un Tarzan astmatic? Și uituc pe deasupra…
- Da’ și ce? Hai, ieși repede pe fereastră! Ia uite ce frig s-a făcut, poate răcesc.
- Și unde mă duc?
- A! Urcă pe scara de incendiu la Silvia, la mansardă. Ea e mereu singură, zici că-i călugăriță! Dar mâine aduci halatul înapoi, ai auzit? Să nu te caut eu…

Dănuț iese și urcă scara înjurând. Din când în când se oprește și strănută zgomotos. Pipăie din nou scara, se cațără greoi câte o treaptă, două și iar strănută. În sfârșit ajunge în dreptul unei ferestre întunecate și începe să bată în geam.

- Silvia?! Silvia, m-a trimis Jane… Ãă, Mireuța de fapt. Silvia? Deschide c-a venit Tarzan de la Brăila. Silvia!!

Brusc se deschide fereastra și Dănuț e tras cu putere înăuntru. Imediat se aprinde și lumina. George și Silvia îl privesc iritați.

- Cine ești, mârlane?
- Da’ tu nu esti George? George Puturescu? Nu trebuia să fii la Brăila?
- Uite că nu-s la Brăila!
- Văd…, și nici Tarzan nu ești! Nici acasă n-ai ajuns… Jos te așteptă Jane, adică Mireuța. Și Luiza te… Ia stai așa! Păi dacă tu ești aici, atunci cine venea la Luiza? Cine era pe scară?
- Ce scară, dom’le? Cine? Vorbește omule românește! se enervează George.
- Georgică, își pune Silvia mâinile în șolduri. Georgică, ia spune tu lui mămica, ce-ai de împărțit cu Mireuța? Așa, care-va-să-zică! Mă traduci! Și eu credeam că numai pe mine mă pui să fac năzbâtii... Gata, nu mai sunt călugărița ta câte zile mai am de trăit! S-a terminat, George! se supără Silvia și tam-nesam se pune pe plâns.
- Liniștește-te dragă! Lasă! Lasă, că-ți explic eu mai târziu tărășenia. Mârlane, nu-mi pune nervii la încercare că nu știu ce fac! Zi, de unde mă cunoști?
- Din tablou… Ãla din dormitor.
- Așadar te-ai dat la nevastă-mea, nu? La jumătatea mea! Și la Mireuța pe de-asupra…
- Pardon, la Mireuța am ajuns din eroare… Dar să facem prezentările: numele meu e Dănuț Biruință.
- George Puturescu, bucuros de cunoștință. Adică ia stai așa…