agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-24 | [This text should be read in romana] |
テ始gerul de serviciu
- Crezi cト e bine sト le spunem ce am hotトビテ「t? テョl privi Corina テョn ochi pe Bogdan, scuturテ「ndu-ネ冓 poala plinト de florile de tei pe care le culesese pentru ceaiul bunicii de peste iarnト. - Depinde de cテ「t vei fi tu de convingトフoare...se mulネ孛mi Bogdan sト exclame, cトツi se vedea cト テョl deranja evident faptul cト prietena lui ネ冩vトナa テョntr-o problemト atテ「t de serioasト, vitalト chiar, pentru amテ「ndoi. - Vトヅ cト te-ai bosumflat, dar sunt atテ「tea lucruri テョn joc...facultatea noastrト...de fapt, viitorul... - Viitorul meu eネ冲i tu, altceva nu mト mai intereseazト! se aprinse Bogdan, rトピucindu-ネ冓 un perciune, gest reflex, la care apela ori de cテ「te ori テョl supトビa vreun lucru sau vreo vorbト la cei din jurul lui. - ネtiu. ネtiu asta, de cテ「nd eram amテ「ndoi de-o ネ冂hioapト...cト ni s-a dus ネ冓 vestea テョn cartier...cト ne iubim din maternitate...de cテ「nd am fost aduネ冓 pe lume...! - Nu mト intereseazト ce zice lumea, eu vreau sト fim テョmpreunト, dar nu mai am rトッdare sト terminトノ blestemata asta de facultate... - Doi ani...atテ「t...doi ani mai avem, ce este atテ「t de greu de テョnネ嫺les? Gテ「ndeネ冲e-te, dacト vine ネ冓 un copil, se duc naibii studiile noastre, o sト ne tテ「rテ「m sト terminトノ anul, adio bursト, adio repartiネ嬖e la oraネ...! Tu chiar nu gテ「ndeネ冲i, cテ「nd vorbeネ冲i aネ兮? - Bine...bine...nu vreau sト ne certトノ acum...ar fi prima oarト de cテ「nd ne cunoaネ冲em...te mai las sト te gテ「ndeネ冲i ネ冓 dacト te hotトビトκ冲i テョn vreun fel, atunci ne anunネ崙ノ pトビinネ嬖i! Dar Bogdan citea テョn sufletul Corinei cト nu era pregトフitト pentru marele pas pe care trebuiau sト-l facト amテ「ndoi cu aceiaネ冓 hotトビテ「re. Tot drumul pテ「nト acasト se gテ「ndise numai la refuzul ei ネ冓 la timpul blestemat pe care va trebui sト-l mai suporte fトビト ea. Observト テョn ultima clipト cト la colネ se profilase autobuzul care ar fi trebuit sト-l ducト acasト, acolo unde fトビト ea se simネ嫺a atテ「t de singur ネ冓 nefericit. Dacト nu-l prinde, trebuie sト stea iar ca o curcト plouatト テョn staネ嬖e. Aネ兮 テョl descrisese Sorin bトナeネ嬖lor, cテ「nd テョl zトビise odatト aネ冲eptテ「nd acelaネ冓 autobuz, ネ冓 tot sub starea de tristeネ嫺 pe care i-o provocase refuzul repetat al Corinei de a face amテ「ndoi pasul decisiv. Nu prea テョi ardea sト alerge dupト mastodontul トネa de metal, pe care cei de la depoul oraネ冰lui テョl テョmpトハaserト ca pe o sorcovト cu tot felul de reclame ネ嬖pトフoare ネ冓 insipide, dar nu avea ce sト facト. Picioarele テョl trトトeau テョn jos, parcト erau de plumb, parcト se lipiserト de asfaltul テョncins, ceea ce テョl enervト la culme. Ultimii cトネトフori urcaserト テョn autobuz ネ冓 auzi scテ「rネ崚「itul schimbトフorului de vitezト care se pregトフea din greu sト urneascト corabia aceea cu suflete, care mai de care mai apatice ネ冓 plictisite de rostogolirea orelor zilei prin caruselul sufletelor lor. Trebuia sト-l prindト...cu orice preネ...mai ales cト i se pトビu cト ネ冩ferul テョl zトビise テョn oglindト ネ冓 avea de gテ「nd sト-l aネ冲epte. Ajunse テョn ultima clipト, sトビi pe treapta scトビii, dar atunci, parcト intenネ嬖onat, ca sト-ネ冓 batト joc de el, ネ冩ferul accelerト ネ冓 Bogdan テョネ冓 pierdu echilibrul. Se auzirト cテ「teva glasuri テョnspトナmテ「ntate strigテ「nd la cel care le conducea, cum se vede, nesigur, destinele pe strトホile oraネ冰lui: 窶曰ei, fii atent domne窶, cト ai pe cineva pe scarト! Opreネ冲e! Opreネ冲e!窶 Bogdan mai auzi scrテ「ネ冢etul frテ「nelor pe caldarテ「mul ciocolatiu ネ冓 pトピtos ネ冓 glasurile cトネトフorilor se pierdurト ca niネ冲e ecouri slabe, テョntr-un tunel pトビトピit, ameninネ崙フor de negru ネ冓 de rece. Vru sト deschidト ochii, dar senzaネ嬖a de noapte テョl purta vijelios spre alt tunel, de data asta mai luminos, roネ冓atic-albトピtrui, cu テョntretトナeri de ネ冩apte, glasuri strトナne, panicate, tremur de voci, ネ嬖pete tragice...Simネ嬖 cト era ancorat prin mii de fire de niネ冲e animale cu ochi de sticlト, punctate ici-colo de luminiネ嫺, liniuネ嫺, cifre care se micネ冩rau ネ冓 se mトビeau ca licトビirea tainicト a unor faruri pe o mare strトナnト. Putu vedea pentru prima datト lテ「ngト el un tテ「nトビ, care-l privea blテ「nd, ネ嬖nテ「ndu-l de mテ「na dreaptト, protector, ca pentru a-l apトビa de invazia de fire de toate culorile care-i invadau craniul, pieptul, degetele, alungindu-se spre stomacul pe care-l simネ嫺a ca pe un pepene copt, gata sト explodeze sub furia seminネ嫺lor roditoare, care-ネ冓 cトブtau lumina. Mai departe de ei doi se perindau alte persoane, テョmbrトツate テョn albul iernii sau テョn verdele de cテ「mp primトプトビatic, care discutau aprins, trecテ「nd pe lテ「ngト tテ「nトビul テョn halat albastru, nebトトテ「ndu-l テョn seamト deloc. Bogdan privi la tテ「nトビul de lテ「ngト el ネ冓-l テョntrebト: - Cu tine de ce nu stau de vorbト? Eネ冲i テョn practicト? Student テョn an terminal? - Nu, eu sunt テョngerul...テョngerul de serviciu...! - Cum adicト テョngerul de serviciu? Crede-mト, n-am mai auzit de aネ兮 ceva! - Cred ネ冓 eu, cト nu ai mai auzit, ネ嬖 se pare o sintagmト ciudatト, ieネ冓tト din tipare, evident, dar voi, oamenii aネ嬖 テョnceput テョntr-un ritm atテ「t de halucinant sト vト decimaネ嬖 cu mテ「na voastrト, テョncテ「t s-a crezut de cuviinネ崙 cト e nevoie ネ冓 de テョngeri de serviciu... - Cine a crezut de cuviinネ崙? - Eネ冲i un tテ「nトビ curios din fire, ネ冲iu, dar asta nu テョnseamnト cト vei primi de la mine toate rトピpunsurile pe care le doreネ冲i...S-a crezut de cuviinネ崙! Ce instanネ崙 a luat hotテ「rテ「rea asta, nu te priveネ冲e...! - Bine...bine...dar doctorii トκ冲ia sau ce-or fi ei, ar putea mトツar sト-ネ嬖 adreseze cテ「teva cuvinte! - Nu au cum...chiar nu ai テョnネ嫺les? Eu sunt テョngerul...テョngerul de serviciu! - Asta テョnseamnト cト... - Da...asta テョnseamnト cト...! Dar cum voi oamenii nu credeネ嬖 pテ「nト nu cercetaネ嬖 de cテ「teva ori...! Eネ冲i ネ嬖nut artificial テョn viaネ崙 de aceste cテ「teva aparate. Ciclopii トκ冲ia cu ochi de cifre roネ冓i ネ冓 albastre, de care te-ai speriat! Eu nu fac decテ「t sト te ajut sト treci dincolo... - Unde dincolo? - Spre Liman... - Adicト... - O sト vezi cテ「nd o sト pornim la drum! - Sト pornim? Scuzト-mト, eネ冲i un テョnger chiar prea optimist, dacト-ネ嬖 imaginezi cト eu mト voi putea urni din patul トピta ネ冓 din reネ嫺aua asta de fire nesuferite... - O sト poネ嬖...n-avea grijト, テョi spuse テョngerul stトパテ「n pe cuvintele lui, dト-mi mテ「na...ネ冓-ai sト vezi cト orice este posibil テョn lumea mea... ネ亙 Bogdan se lトピト ridicat ca un fulg din patul acela de spital, amuzテ「ndu-se cum pe cearceaful alb trupul lui inert rトノトピese ca un alter-ego fトビト grai... - Stai, stai, テョnainte sト plecトノ, aネ vrea sト te テョntreb: De ce? De ce eu? Aveam toatト viaネ嫗 テョn faネ崙! Corina...Corina...urma sト ne cトピトフorim...dupト facultate! De ce o aネ兮 de mare nedreptate! - O mare nedreptate...se テョnfurie uネ冩r テョngerul, strテ「ngテ「ndu-l de mテ「na-i trandafirie...o mare nedreptate! Aネ兮 sunteネ嬖, voi, oamenii, cum vi se テョntテ「mplト ceva, gata, テョi daネ嬖 テョnainte cu o mare nedreptate. ネtii tu ce este aceea o mare nedreptate! Nu cred! Vrei sト vezi cu ochii tトナ, ce este aceea o mare nedreptate? Chit cト テョntテ「rziem cu plecarea noastrト, dar o sト-ネ嬖 arトフ, ca sト nu mai spui cト cineva acolo, sus, a avut ceva cu destinul tトブ! ネ亙 tテ「nトビul テョl trase spre pieptul sトブ, apropiindu-ネ冓 de tテ「mplele lui aripile, pe care abia acum i le vトホuse Bogdan, pliate pe sub halatul albastru. Simネ嬖 o cトネdurト binefトツトフoare, chiar dulce, ca atunci cテ「nd mama テョl trトトea la pieptul ei sト-i テョncトネzeascト mテ「inile ネ冓 nasul roネ冰 de gerul derdeluネ冰lui de la colネ孛l strトホii ネ冓 テョn pupilele adテ「ncite sub hトブl nefiinネ嫺i din el apトビurト lumini ネ冓 umbre, ca ネ冓 cum cineva ar fi テョntins o cortinト テョn spatele cトビeia sta sト テョnceapト o piesト. Vトホu la poalele unui deal un om stテ「nd prトッuネ冓t pe ネ冩sea, cu capul prins テョntre mテ「ini, urlテ「nd de durere. Omul avea cam la patruzeci de ani. テ始 jurul lui テョmprトκ冲iate urme de corturi, haine mテ「njite de sテ「nge, tigトナ, samovare, veselト spartト. La cテ「ネ嬖va metri douト trupuri de copii, テョmbrトκ嬖ネ兮te, aネ兮 cum テョi vizitase duhul greu al morネ嬖i, mai テョncolo trupul unei femei, rトピtignitト de grohotiネ冰l ce o astupase aproape, lトピテ「nd abia sト se テョntrevadト sarcina de douト-trei luni, ascunsト de hanoracul jupuit de adunトフura de crengi ネ冓 pietre cu care dealul o tテ「rテ「se la vale. - Vezi, asta este o mare nedreptate! Un soネ rトノas fトビト cei doi, ba nu, trei copii, cu cel ce urma sト se nascト, ネ冓 fトビト soネ嬖e! O excursie care テョncepuse frumos, o familie fericitト, o searト lテ「ngト focul ce scorneネ冲e poveネ冲i din cea mai micト scテ「nteiere...pentru ca peste noapte o furtunト nトビトプitト din munte sト spulbere vieネ嬖 nevinovate...destine tragice...sub aluviunile pe care le-a tテ「rテ「t de sus! テ四 vezi pe bトビbatul acela? Ei, bine, pot sト テョネ嬖 arトフ ネ冓 cum arトフa cu o zi テョnainte de tragedia asta. Avea un pトビ negru ネ冓 bogat, aネ兮 cum テョl ai tu...nu alb, ca ninsoarea pe creネ冲etul unui munte! Dacト mト uit mai bine, chiar seamトハト izbitor de mult cu tine, priveネ冲e... ネ亙 sub atingerea aripii plトパテ「nde a テョngerului care mテ「ngテ「ie preネ de cテ「teva clipe ochii vトネuriネ嬖 ai lui Bogdan, acesta vトホu chipul bトビbatului テョncトビunネ嬖t de durere...Era el...cel de-acum, doar cu cテ「ネ嬖va zeci de ani mai bトフrテ「n... - Nu se poate...! - ネ亙 femeia acoperitト de nトノol ネ冓 frunze ca de uitare...este Corina...spuse テョngerul. - Nu テョnネ嫺leg? strigト Bogdan uluit de テョntテ「mplarea ce tocmai se desfトκ冰rase sub ochii lui. - Am vrut sト-ネ嬖 arトフ care ar fi fost viaネ嫗 ta, dacト テョn seara aceasta nu ai fi avut accidentul de autobuz...Sigur, este trist ce ネ嬖 s-a テョntテ「mplat, ネ嬖nテ「nd cont de tinereネ嫺a ta, dar ce mare nedreptate, strigトフoare la cer - cum vト place vouト oamenilor sト amestecaネ嬖 テョntotdeauna cerul テョn lumea voastrト micト ! - s-ar fi テョntテ「mplat dacト te-ai fi cトピトフorit cu Corina, aネ嬖 fi avut o familie fericitト, pe care o テョntテ「mplare tragicト ar fi spulberat-o テョntr-o noapte sub furtunト! Cel de Sus ia テョn calcul テョntotdeauna viitorul oamenilor, atunci cテ「nd le hトビトホeネ冲e prezentul! Ascultト, cel puネ嬖n cu asta pot sト te ajut...ascultト, sunt doar cuvintele tale...ネ嬖 le-aminteネ冲i? テ始 auzul descトビnat de sensuri pe care Bogdan テョl simネ嫺a acum ca pe un vacuum tragic, auzi, ca prin vis glasul lui, confesテ「ndu-se Corinei, テョntr-o noapte de varト: 窶曠acト aネ ネ冲i cト vreodatト ネ嬖 s-ar テョntテ「mpla ceva rトブ ネ冓 eu aネ putea sト te ajut, cu orice sacrificiu...nu rテ「de...!...ネ冲iu cト sunト teatral, dar aネ兮 simt...ai viaネ嫗 mea, aici, テョn palmele tale dragi...!窶 - Deci, vezi, sacrificiul tトブ de azi va salva viaネ嫗 Corinei! テョi spuse テョngerul. Privind la bトビbatul cトビunt, distrus de soarta potrivnicト, pe Bogdan テョl podidirト din senin lacrimile. テ始gerul de serviciu scoase din faldurile halatului sトブ o nトデramト albト, aネ兮 cum erau cele pe care le テョntindea bunica lui Bogdan cテ「nd aネ冲ernea masa, nu o datト el spunテ「ndu-i cu dragoste テョn glas: 窶 Bunico, cum faci tu de aネ冲erni toatト zトパada de pe dealuri pe ネ冲ergarele astea bucトネate de atテ「ta luminト?窶 - Ia, ia ネ冓 ネ冲erge-ネ嬖 lacrimile! テョl テョndemnト テョngerul de serviciu. Bogdan luト nトデrama ネ冓 テョネ冓 ネ冲erse apトピat lacrimile care i se pトビeau ireal de grele. Cテ「nd vru sト テョnapoieze nトデrama observト cト pe ea stトフea impregnat un curcubeu. - Dar bine, nu au fost decテ「t niネ冲e biete lacrimi...curcubeul apare doar dupト ploaie...?! spuse el mirat - Da, dar ネ冓 dupト o ploaie de lacrimi se poate naネ冲e un curcubeu...Voi, oamenii, aネ嬖 primit un dar pe care noi テョngerii テョl dorim de mult, de la facerea lumii acesteia, dar pe care nu-l vom primi niciodatト: lacrimile. Vouト vi s-au dat lacrimi de bucurie, de tristeネ嫺, de pocトナnネ崙, de mテ「ndrie, de revoltト, de neputinネ崙, de dragoste, de urト neistovitト, de fericire, de adio, de revedere aネ冲eptatト, de prefトツトフorie mincinoasト, de speranネ崙, de uitare, de invidie, de reproネ ... - Opreネ冲e-te...pentru ce toate aceste lacrimi? - Ca sト simネ嬖ネ嬖 viaネ嫗 printre ele...sト o preネ孛iネ嬖...sト o ocrotiネ嬖...Iar voi ce-aネ嬖 fトツut...? Aネ嬖 fトツut totul pentru ca aceste lacrimi sト nu vト ude niciodatト sau cel puネ嬖n rareori faネ嫗 ネ冓 de cele mai multe ori sト cutreiere sufletele altora prin faptele voastre... - Bine...bine...am テョnネ嫺les...numai de o lecネ嬖e de moralト nu am nevoie acum, dupト ce mi-ai arトフat viitorul pe care l-am ratat!...Plecトノ? - Nu テョncト...mai ai de fトツut aici, pe pトノテ「nt, o faptト bunト...ultima...dar depinde de tine dacト o faci sau nu...! Dト-mi mテ「na, sト ne テョntoarcem cテ「teva clipe, acolo, jos, printre semenii tトナ... Bogdan privea cu speranネ崙, cum se apropie de salonul pトビトピit acum cテ「teva clipe ネ冓 se gテ「ndea cト poate テョn mila lui テョngerul de serviciu テョl va lトピa テョn viaネ崙. Dar nu era aネ兮. テ縞冓 vトホu pトビinネ嬖i lテ「ngト trupul lui abandonat firelor multicolore, suspinテ「nd ネ冓 un doctor mai テョn vテ「rstト, care le vorbea: - Aネ mai vrea sト vト rog ceva...ネtiu cテ「t vト este de greu sト purtトノ discuネ嬖a asta テョn aceste momente...dar mト vトヅ presat de timp...ネ冓 de oameni...テ司 vedeネ嬖 pe cei doi care stau pe hol? Aネ冲eaptト de la mine un semn, o minune...dar, de fapt, nu de la mine...ci de la d-voastrト... - De la noi? テョntrebト mama lui Bogdan, ネ冲ergテ「ndu-ネ冓 lacrimile... - De la d-voastrト...Fiul lor suferト de insuficienネ崙 cardiacト congestivト. Este o stare patologicト determinatト de deteriorarea funcネ嬖ei de pompト a cordului, acesta nemaifiind テョn stare sト transporte sテ「nge suficient pentru a satisface necesitトκ嬖le metabolice ale ネ嫺suturilor, sistemul afectat fiind nu numai cel cardiovascular, dar ネ冓 cel pulmonar...Bトナatul are nevoie de o grefト...este compatibil din toate punctele de vedere cu fiul d-voastrト...dar mai este nevoie de acceptul d-voastrト, umanitar...ネtiu cト vト este greu sト daネ嬖 un rトピpuns, dar orice clipト acum conteazト... - Ne puteネ嬖 lトピa un pic singuri...テョl rugト pe doctor tatトネ lui Bogdan. Cei doi pトビinネ嬖 se テョmbrトκ嬖ネ兮rト ca pentru a-ネ冓 putea da fiecare putere din cテ「t le mai rトノトピese, テョn timp ce mama lui Bogdan, parcト auzea cum o voce lトブntricト テョi ネ冩pteネ冲e : 窶廴amト, inima ne-a fost lトピatト sト ne bucurトノ, sト iubim, sト trトナm, nu sト zacト rece テョntre patru pereネ嬖 de scテ「nduri...ネtiネ嬖 cト ネ冓 eu mi-aネ fi dorit atテ「t de mult sト trトナesc...Gテ「ndiネ嬖-vト la acest lucru...!窶. Cテ「nd trupul lui Bogdan fu adus テョn sala de operaネ嬖e pentru a i se preleva cordul, テョngerul テョl mテ「ngテ「ie pe frunte ネ冓 テョi spuse: 窶弋oネ嬖 vor fi mテ「ndri de tine, sト nu uiネ嬖 asta! Hai, e timpul sト mergem!窶 Dar Bogdan privea spre uネ冓le rabatabile ale camerei de urgenネ崙, ca ネ冓 cum ar fi aネ冲eptat ca din clipト テョn clipト pe ele sト aparト Corina. Dar se gテ「ndi cト nu avusese cine sト o anunネ嫺 de accident, aネ兮 cト se hotトビテ「 sト se lase テョn grija テョngerului de serviciu. - Eネ冲i trist? テョl テョntrebト acesta. - Da, aネ mai fi vrut atテ「t de mult sト o mai vトヅ o datト pe Corina, deネ冓 ネ冲iu cト nu se poate... Apoi un gテ「nd テョi luminト faネ嫗. - Te rog, mai atinge-mト o datト, doar o datト, cu aripa ta...poate voi reuネ冓 s-o mai vトヅ... - Aripa mea te poate transporta numai テョn viitor, nu ネ冓 テョn prezent... - ネ亙 mai bine, aネ vrea sト vトヅ ce va fi cu ea peste ani ネ冓 ani... ネ亙 テョngerul テョi satisfトツu ネ冓 ultima dorinネ崙. Se afla pe o alee a cimitirului テョn care el fusese テョngropat. Lテ「ngト crucea sa, Corina aprinsese o lumテ「nare ネ冓 parcト テョi vorbea. - Hai, テョi spuse autoritar テョngerul, am zトッovit destul, ネ嬖-am テョndeplinit cam multe dorinネ嫺... - O clipト, doar o clipト sト o mai privesc! - O clipト de-a voastrト sau de-a noastrト? surテ「se テョngerul. - Oricare ar fi ea...o clipト... Zトビi cum pe alee venea un tテ「nトビ care se opri テョn faネ嫗 mormテ「ntului lui. - Te deranjeazト dacト aprind ネ冓 eu o lumテ「nare, o テョntrebト bトナatul pe Corina. - Nu...te rog...l-ai cunoscut pe Bogdan? - テ始tr-un fel...tu? - Am fost prieteni...a fost cel mai bun prieten al meu...ネ冓 va rトノテ「ne... - Eu nu l-am cunoscut personal...dar aネ fi vrut...dacト s-ar fi putut...Aici, テョn piept, spuse bトナatul ネ冩ptit, aici...am inima lui...o inimト de om adevトビat...o inimト mare...care mi-a redat viaネ嫗. De care el din pトツate nu s-a mai putut bucura! 窶廣ndrei窶, se recomandト bトナatul, テョntinzテ「ndu-i mテョna Corinei. Apoi se aplecト, mテ「ngテ「ie crucea ネ冓 テョncercト sト aprindト cu miネ冂トビi tremurテ「nde lumテ「narea. Corina sesizト neテ「ndemテ「narea lui ネ冓 テョl ajutト. Pentru cテ「teva clipe mテ「inile lor se atinserト ネ冓 Corina tresトビi. Unde mai simネ嬖se catifelarea acelei mテ「ngテ「ieri, unde mai primise blテ「ndeネ嫺a strテ「ngerii delicate de mテ「nト? Ca ネ冓 cum sテ「ngele lui Bogdan ar fi lトピat peste timp o urmト adテ「ncト pe sub pielea ei, ce izvora acum la aceastト atingere puネ嬖nト fericire sub tristeネ嫺a pe care o adunase de la moartea lui! Bogdan privi la テョngerul de servicu ネ冓-l テョntrebト ネ冩ptit: - Vor rトノテ「ne テョmpreunト? - Poate...dacト inima lui...dacト inima ta...va reuネ冓 s-o cucereascト din nou pe Corina...! - Vor fi fericiネ嬖? - Fericirea este un atribut al vostru, al oamenilor, o noネ嬖une atテ「t de labilト, efemerト, care niciodatト nu poネ嬖 ネ冲i dacト s-a テョmplinit sau nu...Poate vor fi fericiネ嬖!... Poate veネ嬖 fi fericiネ嬖! La テョntrebarea aceasta nici mトツar eu nu-ネ嬖 pot rトピpunde! Hai, hai sト mergem, luna naネ冲e una cテ「te una stelele ネ冓 nu e bine sト テョntテ「rzii テョn noapte ca sト-i auzi cテ「ntecul de travaliu! ネ亙 テョngerul scoase de sub halatu-i albastru o sferト strトネucitoare ca de foc, care-i acoperi pe el ネ冓 pe Bogdan, ネ冓 care テョncepu sト se roteascト prin cerul cufundat テョn spaimele nopネ嬖i. La rトピtimpuri テョi depトκ册au alte sfere, la fel de lucitoare, dar care aveau viteze de mii de ori mai mari ca sfera lor. - Noi de ce mergem atテ「t de テョncet? テョntrebト Bogdan. - Fiindcト nu-ネ嬖 doreネ冲i tu sト ajungem mai repede acolo, la Liman! - テ始totdeauna, cテ「nd trトナam ネ冓 cテ「nd mト apucam de un lucru, テョntotdeauna doream sト テョl duc pテ「nト la capトフ ネ冓 sト ajung la liman! - Atunci doreネ冲e-ネ嬖 ネ冓 acum! ネ亙 cu cテ「t Bogdan テョネ冓 dorea sト ajungト la Liman mai repede, cu atテ「t sfera se hrトハea parcト din combustia dorinネ嫺i lui ネ冓 depトκ册a テョncetul cu テョncetul celelalte sfere, condusト de gテ「nd spre o lume neネ冲iutト, dar aネ冲eptatト parcト din clipa primului scテ「ncet la naネ冲ere. - Spune-mi, テョntrebト Bogdan, care acum abia mai putea sト articuleze cuvintele, din cauza vitezei lor extraordinare, spune-mi, o s-o mai vトヅ vreodatト pe Corina? - Cテ「nd va veni clipa sト ajungト ネ冓 ea la Liman, テョネ嬖 promit cト vei fi primul care テョi va ieネ冓 テョn cale... |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy