Scriitorul petrecu o zi foarte agitata nu atit din cauza securitatii cit din cauza gindurilor care-l chinuiau fara incercare.Gindurile il prindeau ca niste serpi negri si plinse de citeva ori cu fata ingropata in pumni asa cum facea in copi;arie cind avea probleme la scoala sau de alta natura.Spre seara lasa poarta la gradina deschisa si scoase o icoana pe care o saruta de multe ori cerindu-si iertare pentru ce avea sa urmeze.Stia din instinct ca sansele erau foarte mici fiindca cunostea forta teribila a securitatii si faptul ca nu aveau sa fie iertati.Ceilalti aparura odata cu intunericul si intrara in casa fara sa aprinda luminile.
-Am rezolvat cu armamentul.E ca si al nostru.Dumnezeu sa ne protejeze si sa ne ierte!
-Asa e.Dumnezeu sa ne apere si sa ne ierte!
-O sa ne vedem duminica dimineata asa cum am stabilit.Eu am casa peste drum si daca totul e bine o sa vedeti o batista in geam ca sa fiti linistiti.Va urcati in masina si va asezati in asa fel incit sa aveti usile sub control! Vom incerca sa facem treaba fara varsare de singe desi nu se stie si daca vom putea .Faci fata domnule scriitor? intreba cel care era seful grupului.
-Da.. fac fata.Hai sa terminam odata treaba asta!
-Asa te vreau! Varul tau mi-a spus ca trebuie sa te imbarbatez putin.Fiecare are nevoie de putin curaj in astfel de momente nu?
=Ai dreptate, raspunse scriitorul cu jumatate de gura.Doar ca nu sunt obisnuit sa fac ce urmeaza.Sunt un scriitor nu un tragator de elita pricepi?
-Pe mine m-au batut in fiecare saptamina pentru ca am incercat sa trec Dunarea calare pe o butelie de oxigen.In fiecare vineri bagau bataie in mine ca sa ma invete minte cica. Asa ca , vezi, nu esti singurul in situatia asta.Eu sunt convins ca daca ma vor prinde nu voi mai scapa viu din labele lor mari si tandre.Nu mai am nimic de pierdut, ori ei ori eu.Uite-l pe varul tau! Un om care niciodata nu s-a supus legilor socialiste, mereu a avut ceva de impartit cu ei.Crezi ca daca il prind ii vor da medalie de onoare? Mai ales ca nu e la prima abatere.Deci?
-Deci.. trecem la treaba!
-Ei nu au mila de noi , noi de ce am avea de ei? Poate asa ii inspiram si pe altii.
-Gata cu palavrageala si demagogia asta! zise varul lui Domsa care apoi disparu in camera alaturata.Reveni tinand in mina dreapta o sacosa alba pe care o lasa jos cu usurare.
-Incercati sa va obisnuiti cu armele astea , pina la autobuz va trebui sa le ascundem cit mai bine.