Ieri s-a întâlnit cu Maria. Arăta destul de rău. Avea așa o durere de nedescris în ochi. A întrebat-o ce face cel mic și i-a spus că nu prea bine.Păcat!Cel mic nu are nicio vină ca tatăl lui e un inconștient!De fapt, hai să fim sinceri și să nu mai luăm numele Domnului în deșert!Care tată? Aura a rugat-o pe Maria să meargă la control, ea a zis că știe ce are de făcut. Și Vlad îi citise toate scrierile. Una după alta . Și se hotărî să se mute cu ea. Așa, nopțile lor au devenit adevărate cenacluri literare . Plăcute, pline de pasiune. Vlad a știut mereu că Maria e o bomboană în pat!Nu se înșelase și-i mai povestiseră lui alții cât de mult îi place Mariei să-i citești scrierile. Și așa s-au mutat împreună. Aura s-a certat cu Maria pe motiv de incompatibilitate și în urma despărțirii fiecare și-a văzut de drumul ei. Vlad a rămas o perioadă prieten cu Aura. Se mai vedeau în secret la o cafea. Într-o seara Vlad a condus-o pe Aura până în scara blocului. Ningea!Aura își cumpărase o rablă de mașină de care era foarte mândră. Vlad îi promisese să se uite la motor într-o zi să-i mai regleze una, alta. Aura se simțise flatată pentru că nu mai era nevoită să mai treacă pe la Relu pe la service. Relu o invita mereu la cafea după ce-i schimba vreo bujie. Și normal că-i punea una refolosită, arsă la flacără ca în două, trei zile să fie iar la ușa lui. Vlad a condus-o și i-a promis că o să treacă pe la ea pe la garaj într-o seara. A plecat în noapte lăsând în urmă-i pașii mari pe zapadă. Aura a intrat în casă. Era cald. La noua gazdă locuia singură. Nu avea pe nimeni…deocamdată. În halatul de cameră, Aura se apucă de ale ei. Mai întâi o țigară, apoi un duș.Halatul roșu îi acoperea coapsele dolofane. Și parfumul nou pe pielea-i umedă dădea destul de bine!Ningea ca în povești . O siluetă în noaptea târzie. Și un ciocănit subtil. Era Vlad. Nu ajunsese acasă. Maria îl aștepta , dar gândul la motorul Aurei nu-l lăsă să se ducă acasă.Intră fără prea multe formalități. Mirată oarecum de nălucă, Aura îl întrebă dacă a pățit ceva. Vlad i-a spus că a așteptat autobuzul 102 un sfert de oră și dacă nu a venit s-a gândit să se întoarcă. De fapt, autobuzul 102 trecuse de vreo două ori pe lângă el, dar refuzase să se urce. Aura îl pofti să ia loc și se scuză pentru ținuta sumară. Halatul roșu pufos dezgolea un sân voluptos. Rupt de pe o creangă din Eden .Te invita la păcat. Păcatul primordial într-o seară de iarnă. Frigul de afară parcă îi spălase creierul lui Vlad. Maria îl aștepta de câteva ore, dar el parcă uitase total de existența ei. Și halatul Aurei…atât de roșu. Un ceai cald, parfumat ieși din bucătăria mică a Aurei. O mână mică, pufoasă întinse farfuria spre Vlad. Acesta se întinse pe comodă. Luă ceașca . O prinse pe Aura de cordonul halatului .Aura se jenă și se retrase ca o adolescentă doi pași în spate. Își ceru scuze să meargă să se schimbe. Vlad o ținu de cordon și răsucindu-se în jurul ei o cuprinse pe după mijloc. Geamurile aburinde, mirosul de ceai și halatul roșu.
Dimineața următoare Vlad se chinuia să pornească mașina Aurei. În zadar!Aura sorbea în grabă din cafeaua tare, aromată. Se hotărâse să plece cu autobuzul și îi mulțumi lui Vlad pentru încercare.
În celalalt capăt al orașului Maria încă dormea. Singură. Era destul de frig. Clădirea în care nimerise de câteva luni nu stătea prea bine cu căldura. Vlad intră nepăsător și se băgă în pat lângă ea. Fără să-l întrebe unde a fost i-a acoperit gura cu un sărut rece. Vlad îl refuză și se întoarse pe partea cealaltă. Ningea îngozitor.Se hotărâse să nu meargă la muncă. Maria se ridică din pat și plecă spre bucătărie. Apoi călcând repede prin zăpadă încercă să autobuzul.Urcând, dădu nas în nas nu Aura. Era atât de frumoasă!S-au salutat școlărește pe sub gene. Aura asta e o adevărată curtezană. Haină roșie , cizme înalte…Da, avea destul de mult succes!Cum de locuiește singură, se întreba Maria?Și cum de…zilele trecute îi picase în mână o carte scrisă de Aura?Ciudat…destul de ciudat!Mai era scrisă și bine!.Un roman de dragoste destul de siropos care prindea la doamnele trecute de prima tinerețe. Și haina roșie de pe Aura pare destul de scumpă. Și fardul impecabil!
Fără să zăbovesc iau ciorna lucrării și o arunc la coș. Coșul parcă geme și mă face să mă mai uit o dată peste text. Da, e clar am uitat să dau lămuriri!
Maria va naște un băiat peste un an .Copilul va avea probleme , Vlad nu-l va recunoaște, iar lumea ei se va strânge atât de mult în juru-i încât o va strânge. Și Pamfil care venise la o conferință în oraș. Și cele două nopți petrecute cu el. Pamfil venise de la Paris .Mirosea a Champs-Elysee și a Louvru. Maria își dorise să ajungă la Paris. Nu reușise, dar ajunse în pat cu Pamfil .Așa i se păru că e mai aproape de Paris. Și Vlad care află de escapada ei. Și bagajul de la ușă. Și mutatul la Aura. Și mașina nouă a Aurei…
Da, las loc textului să fugă. Mă iau după litere și le las să formeze cupluri. Azi, aici , acum …Cuplul de succes:Aura-Vlad. Conduceau cu grijă pe autostrada vieții. Și Vlad se tunsese și se făcuse domn . Domnul Vlad. Și Aura…Mai frumoasă și mai parfumată mai scrise o carte . Și încă una. Maria citește un roman . Și plânge. Se găsește printre rânduri…O lacrimă murdărește un cuvânt și încă unul….Și foaia se face neagră. Una cu tușul …