O teamă pe care nu o înțeleg, îmi feliază tocmai acum sufletul cu care am avut curajul de a-ți spune adio, chiar dacă nu aș fi crezut că voi putea vreodată. Șoaptele ce bat la ușă mă sperie, așa cred, de fapt am crezut că e moartea care bate și m-am și ascuns pentru o perioadă scurtă de timp, sub aripa unui înger care îmi ținea de urât tachinâdu-mă cu paza lui cu tot, până i-am spus să plece că nu mai am chef de el. N-avea decât să te păzască pe tine de acum încolo, oricum sunt singur, și cred că și tu, sau așa aș vrea eu, ca să am motiv să te chem înapoi. Poate fără să vreau l-am trimis să te spioneze nopțile, în care ieși pe ușa din dos al sufletului să nu fi văzută, să am motive peste ani, de acuzare de infidelitate față de clipele ce nu le-am petrecut împreună. Cât de rău poate fi omul, cum ucide el visele altora cu visele lui. Să-l ia naiba de om rău. De azi încolo sunt un om bun. Îmi păstrez visele sub pleoape, ca o comoară ce o las nedescoperită,și am să văd prin ele viața ce nu am reușit să o trăiesc pe vârful degetelor de la picioare, tiptil, nevăzut, nebănuit că aș exista și eu, aici și acum. Celelalte stări nu mai contează acum, e prea frig să mai pot opri flacăra ce arde, și cu toate astea aș vrea să am aceeași putere să te chem inapoi. Dar când am aruncat o privire, un gol imens și întunecat în care doar ecoul meu disperat se mai auzea, m-a făcut să înțeleg.
Am ridicat privirea și în jurul meu străini, eram și eu străin pentru ei, am ridicat pumnul spre cer, a revoltă copilărească, amenințând că voi rupe tuturor îngerilor aripile dacă mai văd vre-unul pe-aici. M-au mințit, au spus că viața nu va fi așa când am încuviințat să vin pe lume.
Acum bătăile în ușă sunt tot mai puternice, mi-e teamă să deschid, poate ești tu, poate că nu. Dar dacă ești tu, m-ai surprinde dezbrăcat de toate păcatele și nu m-ai mai iubi niciodată.
Mi-e teamă, mi-e teamă fără tine să mai respir, nu mai e același ritm, mi-e teamă că trebuie să mă ascund iar printre străini , așa cum am făcut-o până te-am întâlnit.
Oftez adânc și pun primul pas , undeva înainte, spre ușă, bătăile s-au oprit, poate ai fost tu, poate că nu. Așa e mai bine. Cred...