Dă-i înainte , dă-i pînă mori! Curge sudoarea în valuri ,intră în ochi iar coada de lopată se abate cu viteză asupra spatelui , capului , mîinile dor îngrozitor , sunt umflate ca pepenii iar creierul bubuie ca un motor ce se sufocă.Dă-i înainte! Moartea e singura care te poate salva.Și moartea nu întreabă de 2 ori.Un mal care se surupă , înghite 10-15 oameni, de fapt schelete hîde,încovoiate ,bătrîne ,roase de durere , roase de pumnii și ghetele gardienilor, roase de anii care au curs fără milă.Construim Canalul , construim socialismul!.Dă-i sau mori! Din cirpe, ne făurim un jug ce îl trecem peste umeri ca să putem duce roaba , mă uit la măini cum tremură , sîngele s-a amestecat cu țărîna într-o culoare violacee iar pe față mi-am scris un zîmbet sinistru, un vaiet al mușchilor ce refuză să accepte realitatea.Ca un om beat urc taluzul pînă la vagon, apoi aceeiași mișcare browniană, ce se vrea făcută la infinit.Unde ești tată ceresc? Unde ne-ai lăsat tu părinte al tuturor nefericiților? Ajută-mă Doamne să mor cu demnitate, ajută-mă să nu mă vînd pe treizeci de arginți , ajută-mă să mor demn!.Rugăminte pe care o fac în fiecare zi ,în fiecare minut blestemat al vieții mele.Brigadierul se plimbă agale , rînjește , lovește cu biciul , dă cu sete pînă venele de la frunte i se adună într-un v ciudat , negru.Ochii sunt de fiară turbată iar victima nu poate decit să moară acolo.Tîrziu vine apa, o căruță hodorogită cu un butoi uriaș ce curge pe la toate încheieturile , cine mai are timp să ceară drepturi? justiție?.Bem din urma atelajului ,bem pînă simțim că am sorbit toată apa blestematului de canal.
-Vezi dealul ăla acolo? Acolo e Galeșul.Acolo e Golgota.
La Galeșul sunt numai preoți iar noi îl vedem pe Isus cărîndu-și crucea spre răstignire, răstignirea noastră e roaba , roata ei sună a vaiet, a plînset.La 1 metru de mine , un om cu părul alb se încovoaie și cade nu înainte de a mai privi odată cerul.Ca o dorință ascunsă , numai de el știută.Rămîn blocat iar brigadierul lovește, urlă, împinge,nimic nu mă mai atinge , oare am murit și eu? Oare asta e moartea ce mi-am dorit-o?.Mă trezesc cu capul plin de sînge, cu gura plină de nisip și sînge cu ochii unui nebun revenit la realitate:
-Timpitule vrei să mori? TU TREBUIE SÃ TRÃIEȘTI!! Tu trebuie să trăiești să spui tot ce întimplă aici! TREBUIE!!!
Se lasă seara iar munca este oprită.Ne încolonăm și se face numărătoarea.Apoi drumul spre barăci.Mie dor de un fir de iarbă crud , verde , mie dor de un copac umbros sub care să dorm ore întregi alintat doar de vînt.Intrarea pe poarta lagărului reprezintă o altă durere.Ne oprim la comandă apoi se face socoteala.Deținutul x nu și-a făcut norma, pedeapsa este de 50 de bîte la fundul gol, sau la spate.Deținutul x este dușmănos , reacționar , 60 de bice pe spinare.Deținutul x nu are drept la pachet luna asta.Lista continuă pînă cînd gardianul șef se plictisește:
-Măă! Nu pricepeți că de aici se scapă doar cu picioarele înainte?Nu pricepeți că mizerabila voastră viață îmi aparține? Băăăă! Eu îs Dumnezeu aici!Euuu!
Baraca.Un saivan de oi în care intra 200 de nefericiți.O grămadă de paie umede pe care ne întindem oasele rupte.Masa vine în hîrdaie și are miros de varză stricată.Nu credeam vreodată că poate fi așa bună... Ignor mirosul pestilential de varza stricata,ignor chiar si sobolanul mort ce imi este aruncat mereu in mincare...