agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-05-12 | [This text should be read in romana] |
"250 de grame de cereale 200 calorii. 250 grame de iaurt fara grasime 55 calorii. Un ceai fara nici un indulcitor si lamiie, caldut, aromat. Gata micul dejun! Asa, acuma sa ma apuc de treburi si sa uit ca mai sint trei ore pina la lunch."
Simona era super-suparata. "De-aia ma urasc barbatii" isi spusese cu o seara inainte privindu-se in oglinda. "Mi-e sila de imaginea asta cu care ma intilnesc de cite ori trebuie sa ma pieptan! Mi-e sila de tine, auzi?! Nicodata nu mi-a placut de tine! Niciodata!" Vazuse o scena exact ca asta intr un film recent. Amintindu-si s-a strimbat la adresa incapacitatii ei de a fi macar originala in domeniul auto-dispretului si al auto-flagerararii. "Cica ma programez negativ... filmul incerca sa ma convinga sa nu mai fac lucrul asta... da, sigur, ma invata sa continuii sa maninc ca o vaca si ca un porc ca sa continuii sa cumpar, sa cumpar, sa cumpar in nestire porcariile pe care le vind "ei" pe piata, pline de chimicale de doi lei ca sa poata sa faca profit si sa se imbogateasca cit mai mult...! Si sa se ingrase daca se poate de doua ori mai mult decit mine pina or sa plezneasca, pina o sa pleznim cu totii... Da' nu ca s-au desteptat si ei maininca "healthy stuff" de doua ori mai scump ca au bani si-si pot permite..." "Ce e viata asta?! De cind ma stiu intotdeauna dupa placeri urmeaza dureri si dupa dureri placeri si exact cind este luni reusesti sa tragi de tine numai cu gindul la ziua de vineri si cind e vineri te oftici ca stii ca imediat trece week-end-ul si e luni... Si acuma poftim, week-endurile nu mai am ce sa fac, barbata-meu nu stie decit sa lucreze si sa doarma de cind ne-am luat si a putut sa doarma cu mine in fiecare seara pierzindu-si orice interes pentru iesit prin parcuri sau la spectacol unde abia atunci mi-am dat seama ca mersese doar fiindca nu avea unde in alta parte sa ma intilneasca, iar Daniel..., mama lui! Asta si-a gasit cred pe alta, altfel nu se explica! Una mai slaba probabil, asta m-ar durea nespus, sau poate m-ar durea mai mult daca ar fi mai grasa? In orice caz, de mult a inceput sa faca misto de slaninutele mele. Nu-i mai plac. E clar! Dar ce sa fac...?! Ce pot face...?!" Atunci Simona s-a hotarit. De data asta va tine regim. Fara aminare. Fara compromisuri. 1000 de calorii maxim pe zi. Deja citise destul despre cum se slabeste si incercase toate regimurile de slabit de sub soare, vai, nu, niciunul nu era cu sarmalute, cu mititei, cu piinica alba, pufoasa, proaspata care se topeste in gura, cartofi prajiti, Doamne, murea saraca dupa cartofi prajiti,ar fi fost in stare sa traiasca o suta de ani numai cu cartofi prajiti (cum ii facea mamaia!!!), sau cu piine cu unt si vai regimurile de slabit interziceau smintinica aia adevarata de la vacuta, te puneau sa o inlocuiesti cu chestie din aia fara grasime cu gust de var. De ce nu erau dietele cu costita afumata, cu salamuri, cu brinzeturi...? A, dieta fara hidrocarbonate?! Da' dar nici aia nu merge ca-ti omoara ficatul, o incercase odata, dupa trei zile ii era greata de tot si de toate, ii venise sa tina mai degraba post negru. Acuma era dimineata si gindindu-se numai la toata povestea Simona se simtea in propriul ei trup si in propria-i personalitate ca legata in lanturi. Avea sentimentul ca este o fiara salbatica ce ar vrea sa fuga si se sucea si se rasucea dar nici miinile nici picioarele nu-i erau libere si sufletul ei urla si agresivitatea din inima crestea fara folos, mai curind in detrimentul ei insasi, ranind-o adinc, si parca ar fi curs suvoaie de singe din venele ei si parca singele i-ar fi inghetat si parca o gheara s-ar fi infipt in gitul ei si o durea dar nu putea face nimic decit sa rabde si sa plinga. Dar nu putea sa plinga ca avea de lucru si o vedeau colegii si nu folosea la nimic si mai bine sa se gindeasca mai tirziu mai departe si sa vada cum va rezolva problema. Dar pina una alta trebuia sa slabeasca cu orice pret si sa se razbune. Avea sa re-devina asa de frumoasa incit Daniel o sa crape de dorinta de a se culca iarasi cu ea si ea n-avea sa-l mai lase nici sa o atinga si o sa-si gaseasca pe altul si va face tot posibilul ca el sa afle si sa moara de ciuda. Si se va preface ca nu-i pasa de el deloc. Bestia! Il ura, il ura, il ura. Si nu stia daca il uraste mai mult decit se uraste pe sine, mai putin, sau la fel. Urma sa se mai gindeasca la problema asta dupa ce va termina de testat toate esantioanele din loturile care asteptau sa fie expediate de urgenta la client, facute de schimbul de noapte. Simona observase de mult niste chestii pe care abia daca indraznea sa si le marturiseasca siesi. Existau fara doar si poate fenomene supranaturale. Spre exemplu de cite ori voia sa se apuce de o cura de slabire si minca mai putin o zi, a doua zi, dintr-o data, desi cintarul nu arata nici un fel de schimbare in greutatea ei, (da, ii placea sa se cintareasca zilnic cind "o apuca" desi nu facea decit sa se enerveze vazind ezitarile ticalosului), parca cind se uita in oglinda se vedea mai slabuta, se simtea mai sprintara... Miinile ce cu o zi inainte i se parusera ca niste bucati de parizer, acuma i se pareau de om normal. Parca dimpotriva, uitindu-se la cite una din femeile pe care de obicei le admira pentru aspectul lor suplu si observindu-le bratele i se pareau acuma prea subtiri, prea ca niste bete... "Adevarat ca frumusetea este in ochii privitorului" isi zise ea zabovind cu ochii in oglinda pentru o clipa dupa ce isi daduse pijamaua jos mai inainte sa intre in dus. "Ce inselatoare sint aparentele! Si ce curios mi se pare ca nu numai ca un om poate parea altfel in capetele a doi oameni diferiti dar ca acelasi om poate sa-mi para altfel mie insami de la o zi la alta! De la o zi la alta toata lumea se schimba, inclusiv eu, in proprii mei ochi, care insa au ramas aceiasi! Cum e posibil asa ceva?! De exemplu Daniel cind l-am cunoscut prima data mi s-a parut cel mai urit ins si mai taran si mai mitocan pentru ca acuma neica sa ma uit la el ca la soare, fir-ar mama lui! Sau alt exemplu azi sint asa de vesela si mi se pare ca-s ok, si chiar pe Daniel nu mai sint deloc suprata, desi am fost fleasca pe el tot week-endul ca nu m-a sunat si nu mi-a trimis nici un email. Acuma mi se pare ca n-a fost nici o nenorocire, poate a avut vre-o treaba, poate a crezut ca-s ocupata, trebuie sa-i scriu azi sa vad ce-i cu el. Doamne ce ciudata mai sint si eu! Oare asa sint toate femeile? Si nu-s la ciclu! Nici macar nu-s la ciclu, zau asa!". Si mai era ceva si mai straniu. Tot cind se apuca de diete apareau ca din senin tot felul de tentatii culinare gratuite si irezistibile, si multe, gramada. Ieri de exemplu primise o invitatie la o intilnire la restaurant cu niste amici de pe un site de discutii cu care schimba cind si cind idei si informatii. Nu asta n-o sa fie gratuita, dar era tentanta ca si cum ar fi fost! Si-a zimbit siesi, uneori ii placea de ea insasi fiindca avea umor. Respectivii erau romani raspinditi prin intreaga lume care-si gaseau un mic refugiu in a comunica pe internet cu altii ce vorbesc aceeasi limba. Draguti oameni, de mult isi dorise sa-i cunoasca. Acum se nimerise ca vre-o doi din ei vizitau Bucurestiul si altul, bucurestean pe jumatate si pe jumatate israelian organizase intilnirea la un restaurant destul de atragator. Cam scumpicel pentru posibilitatile ei, se gindea Simona, dar nu voia sa-l rateze cu nici un pret, si-apoi o data pe an n-o s-o doboare. Unul din cei ce isi anuntate venirea era un sculptor din Chicago de care fusese un pic amorezata la inceput. Desigur ii trecuse de mult, dar ii ramasese simpatic, de fapt toti pareau oameni de gasca, ciudat ca traia in Bucuresti cu un numar insemnat dintre ei dar nu se vazusera niciodata. Oare cu ce sa se imbrace? Gindul asta o readuse un pic la starea de cu o zi inainte si furia ii reveni. Nici una din hainele care-i placeau nu-i mai venea. Iarasi sarise de o masura de haine. Si nu voia sa-si cumpere altele fiindca se hotarise sa slabeasca dar nici caraghioasa la intilnire nu voia sa apara. Sa nu se mai duca?! Nu s-ar mai fi dus, si s-ar fi dus totusi... Mincarea de la restaurantul ala auzise ca e buna, desi ea nu fusese inca niciodata acolo, si cine stie cind ar mai fi avut ocazia sa-l cunoasca pe iubitul ei secret de citeva zile de acum doi ani cind intrase pe site-ul respectiv si pe care desi nu-l mai iubea de mult ii ramasese inca foarte simpatic. Atunci tinuse de dragul lui post negru o saptamina intreaga! Era micutul ei secret. Nu, probabil ca el nu rezonase la vorbele ei in aceeasi masura in care isi simtise ea inimioara miscata de ale lui. Se simtea penibil de cite ori se indragostea de cineva caruia ii era indiferenta. Dar invatase sa inghita in sec si sa-si ascunda trairile. Ghoete? Sau cine era ala care zisese "Faptul ca te iubesc nu este treaba ta!"?! La dracu'! O sa se duca in pauza de prinz pina la magazinul de vis-a-vis de servici si o sa-si caute ceva. Daca o sa aiba noroc sa-si gaseasca ceva nici prea prea nici foarte foarte... Daca nu o sa se duca in geans. Geans-ii in vest sint ok pentru orice imprejurare... Problema era ca daca merge acolo insa nu va rezista sa nu intrerupa dieta pe care abia o incepuse! Domnule, era o fatalitate, ce mai! Simona era distrusa gindindu-se ca la pofta ei de mincare si la placerea pe care i-o facea sa manince n-avea sanse sa mai ajunga niciodata sa mai arate cu adevarat bine, sa mai incapa in niste haine decente, sa se admire in oglinda, sa mai simta atintite asupra ei priviri admirative de barbati si priviri geloase de femei. Sa se multumesca ea diseara cu o salata anemica? Pentru ea tata salata se minca CU mincare, nu IN LOC DE... Ce sa comande cu calorii putine si bun? Sa se simta si ea bine ca se intilneste cu niste oameni speciali intr-un loc special?! Si bautura, of, alcoolul ingrasa si el, fir-ar sa fie! Ca se transforma in glucide si glucidele in grasime si tot rahatul... Tot gindindu-se asa pe drum spre servici si in timp ce saluta distrata colegii si in timp ce-si facea testele iata ca a sosit si vremea lunch-ului. Amintindu-si ca a uitat sa-i trimita emailul lui Daniel si coordonatele restaurantului si ora si sa veirifice daca primise vre-un email Simona s-a dus la biroul ei si a deschis calculatorul. Daniel ii scrisese. Organizatorul intilnirii ii scrisese si el si mai era acolo si un email de la cineva a carui semnatura parea a fi a unui tip pe care il iubise ea mult in liceu. Uitase de mult de el totusi inima a inceput brusc sa-i bata ca si cum ieri abia s-ar fi despartit de el in Cismigiu dupa primul sarut. "Sa stii ca eu am presimtit toata ziua ca baiatul asta o sa-mi scrie, de-aia m-am simtit asa de ciudat de bine azi!!!" si-a zis ea. "De unde o fi avind adresa mea? El o fi? Nu se poate! Pirvu...?! O fi alt Pirvu, o fi vre-un spam, vre-o reclama, vre-un virus!.. Vre-un vis?!" L-a deschis intii pe cel de la colegul de lista de discutii pe internet. "Mama mia la ora 6". "Perfetto" i-a raspuns ea. Pe urma Daniel. Daca o sa vrea sa se intilneasca cu ea azi, sory, nu se va putea. Nu-i nimic insa, sa vada si el cum e . Nici n-o sa-i spuna unde merge, o sa-i spuna doar ca are treaba. Insa nu, Daniel ii spunea doar "Mi-e dor de mititica. Sper ca e bine si ca o sa o vad simbata" Mititica era alintatura lui pentru... Ii mai zicea "floricica", "ciresica", "rosioara". I-a raspuns: "Ce-a facut nectarina de week-end? Pe unde mi-a umblat?!" Ea ii zicea lu' a lui "Nectarina". Ah, organul lui sexual, immmm, simtea o ameteala in creieri gindindu-se la el, si ei ii era dor si inca ce dor...! Ii placea, ii placea, ii placea de el tot, din crestet pina-n talpi, de la cheliuta lui incipienta pe care incerca sa si-o mascheze cu firele de par lasate mai lungi pe o parte, lucru care la inceput i se paruse absolut ridicol, pina la unghiile degetelor de la picioare, colturoase, taiate intotdeauna anapoda. Si parul de pe piept, si parul de pe picioare si parul de "acolo"... si mirosul cind se naclaia tot si... nu, acuma nu era momentul sa se gindeasca si sa-si faca o pofta ce trebuia sa si-o puna in cui, dar vai, nu in cuiul care o atragea, pina simbata. Ii placea sa-i ia uneori cite un fir de par in dinti si sa-l morfoleasca, fara sa-l smulga de acolo, fara sa-l atinga nicaieri, sa-l lase sa ajunga sa tremure putin, sa-l enerveze bine de tot... Hai, lasa, lasa, isi zise, simbata, pesemne inca nu-si gasise pe nimeni, inca mai era timp pentru ea sa si-l faca sclav, ar fi vrut sa fie dominat de ea cum se simtea ea dominata de el, ii venea sa plinga gindindu-se ca el e cu mult mai nepasator fata de dragostea lor decit e ea, uneori ii venea sa il bata, sa se ia la trinta cu el si sa-l rapuna, isi imagina cum ar fi trinta aia si stia ca intotdeauna in toiul ei ea se va inmuia deodata si va dori mai curind sa fie invinsa decit sa invinga si... "si gata, hai sa vedem ce e cu emailul asta de la Privu. O fi intr-adevar de la Pirvu? [email protected]... Liviu?!!! Doamne ce mult il iubise si pe baiatul asta! Titlul era "dupa 20 de ani" hm... Tipul fusese intotdeuna un poet, ia sa vedem daca s-a schimbat: "Draga Simona, As vrea sa te revad daca se poate. Iarta-ma ca indraznesc sa-ti scriu si sa-ti cer sa ne intilnim asa de din scurt. Marturisesc ca nu m-am gindit ca vreau sa te revad pina in dimineata asta. Ieri am inmormintat-o pe mama si in ultimul an de zile nu mi-a stat mintea decit la ea, a fost foarte bolnava. Miine plec dis-de-dimineata si probabil ca nu voi mai reveni niciodata pe meleagurile astea. De-acum nu mai am pe nimeni aici. Daca vei vrea si tu sa ma vezi in carne si oase inca o data pe acest pamint... N-am stiut ca azi ma voi trezi cu dor de plimbat prin Bucuresti si ca-mi va fi si dor de tine. Iarta-ma, dar daca poti si daca-ti face placere mi-ar face bine sa te am ca ghid... Unde stau telefonul este XXX-XXXX. Raspunde-mi la email sau lasa-mi mesaj la cine va raspunde la telefon. Daca n-o sa-mi raspunzi in nici un fel o sa inteleg. Cu mult drag, Liviu" "Da? Si ce-o sa intelegi ma rog?!" I-a raspuns suparata Simona in gind. "Normal ca vreau sa te vad. Normal ca o sa las toate de-o parte pentru tine si acum ca intotdeauna. Normal ca ma trec toti fiorii si nu mai am stare cind stiu ca ti-e dor de mine, normal!!! Nu stiu de ce e asa de normal, dar e normal! Fiindca asa e, banuiesc..." Apoi a scris imediat un email colegilor de pe lista de discutii spunindu-le sa n-o astepte, a sunat la sotul ei sa-i spuna ca e spanac in frigider si cozonac in dulap, sa-si puna singur sa manince sau sa rabde daca voia, il privea, dar ea urma sa vina tirziu diseara acasa, a sunat la Eva sa-i spuna ca nu poate sa o ia de la meditatii diseara sa se duca cu tramvaiul sau cu cine-o vrea si-o putea, si apoi nu stia daca sa-i raspunda la email sau sa incerce sa vorbeasca la telefon cu el. Dar stia ca fierbe. Nu mai fiersese asa de multi, de foarte multi ani... Mintea i s-a tulburat ca odinioara si tot ca atunci perceptiile asupra lumii i s-au schimbat brusc, parca pamintul nu mai era pamint si in drumul ei erau numai strachini de calcat in ele, s-a impiedicat de coltul de la birou cind s-a ridicat sa se duca la toaleta, a privit prin prietena ei Andreea ca prin sticla cind a intilnit-o pe colidor neintorcindu-i zimbetul, ea a intrebat-o de ce se poarta asa si de ce e palida, ea i-a spus ca o doare putin capul si ca-si cere scuze... S-a dus apoi la sef sa-i spuna ca trebuie sa plece de urgenta acasa ca se simte rau si inainte sa-si ia geanta si sa plece a trimis un email lui Liviu spunindu-i ca-l asteapta la locul stiut la ora stiuta. Miinile ii erau incarcate de o energie care o gidila parca, nu mai stia sa apese pe taste, a facut mai intii save si abia pe urma send. Iesitul la aer curat a facut-o sa se simta un pic usurata si ca de obicei a inceput sa se chestioneze in gind ce s-a intimplat si sa se analizeze ca sa-si poata reveni cit de cit si deplasa in conditii omenesti pe strada. A intrat in primul magazin de imbracaminte, "trebuie neaparat sa arat bine in seara asta, cu orice pret, fara nici o discutie si cu orice sacrificiu". Nu era in stare sa vada masurile de pe bonuri, nici hainele nu-i spuneau nimic, se uita lung la ele si nu vedea nimic, numai numele lui ii rasuna in minte si dorinta lui de a o vedea i se parea un miracol si chiar faptul ca el mai exista, exista se pare in real, si ca si atunci, sau poate iesise ea din real, nu era nimic clar, poate era intr-o poveste in care ea era printesa si el printul fermecat si totusi stia ca nu exista printi nici printese nici povesti reale. Si asa scria el, ii mai scrisese citeva scrisori, frumoase, pline de suflet, bune de sarutat in secret si de pastrat cu flori presate intre ele cum a si facut cu toate. Nu le mai citise de mult. De mult nu mai privise la poza cu ei doi sorbindu-se din ochi, ea tinind in mina trandafirul pe care el tocmai i-l daruise, in gluma facind pe amorezatul desi chiar era, si in realitate trandafirul era vested, isi amintea bine asta, in poza aratind insa proaspat, nu stia cum de iesise asa, stia ca se uitase la el cu drag tot cam la misto, n-ar fi facut-o in mod serios de fata cu colegii si sub focusul aparatului foto, era prea pudica pe atunci ca sa-si tradeze in public sentimentele, dar ce crezuse ea si ce intelesese fotografia nu se stie, fotografia redase adevarul din sufletul lor, nu stia el daca se uitase asa la ea tot la misto, poate credea si el ca da si de aceea gesturile un pic teatrale si vorbele mari, rostite cu emfaza, desi ea pe atunci nu era deloc convinsa ca si el o iubeste, e rau sa fii tinar si sa nu intelegi nimic despre dragoste desi ai citit tot ce se poate citi in domeniu si te crezi doctor docent... Abia dupa multi multi ani intelesese ce fusese de fapt intre ei si la fel se pare si el...?! Ea crezuse ca poate ca el nu intelesese niciodata dar emailul asta o facea sa spere violent ca de fapt da. Oare se insurase?! Miine in zori avea sa plece. O seara si o noapte numai ale lor. Nu, nu o noapte, o seara... Era Liviu si nu era Liviu. Parul era inspicat, avea o burtica respectabila si el, isi lasase barba. Se uita trist si ingrijorat la ea intrebindu-se ce impresie o sa-i faca infatisarea lui. La fel se uitase si ea in prima fractiune de secunda la el. Privirile insa ca si in trecut incepusera sa-si vorbeasca graiul miraculos pe care numai ele si-l stiau. Ei doi nu prea aveau nevoie de cuvinte ca sa comunice, nu avusesera niciodata, si asta i-a facut sa izbucneasca pe amindoi in ris ca odinioara. Arata altfel, aproape complet diferit ca aspect, dar era acelasi spirit rupt parca din acelasi loc din care fusese rupt si al ei. "In ziua-aceea fara nume, ne vom mira de toate iara" ii sopti ea la ureche dupa ce se pupasera cu prudenta pe obraz. Si era deja evident ca doreau mai mult. Dar amindoi deopotriva simteau ca e bine sa-si amine putin dorinta. Si stiau ca stiu, fiecare, ce e in mintea celuilalt si ca nu e nevoie sa vorbeasca. Dar le placea sa vorbeasca totusi. Erau coordonatele spatio-temorale pe care nu si le cunosteau. Erau emotiile care ii faceau sa fie ca si in trecut o singura fiinta. Ea i-a povestit despre Eva, despre Mihai, despre servici, despre guvernul cel nou. El i-a povestit despre viata lui din vest, despre sotia lui daneza, despre baietii lui, avea doi, despre dorul de mititei si sarmalute si mamaliguta cu brinza. I-a povestit cit de frumos suna Ioana Radu din mijlocul sunetelor bolovanoase, mereu lui straine chiar daca se mai obisnuise putin sa vorbeasca cu limba sucita cuvinte parca fara suflet. Ea i-a povestit despre eforturile ei de-a slabi. El i-a povestit ca nu i se pare deloc grasa, ca nu intelege de ce toate femeile sint obsedate sa piarda din greutate. Ea i-a spus ca-i vine sa-l manince ca-i spune asa vorbe placute. El a spus ca prefera sa o invite la restaurant. Ea a acceptat in ideea de a-l pastra pentru desert. El a ris in hohote si i-a promis c-o sa incerce sa nu-i stea in git. Dar a avertizat-o ca s-ar putea sa o manince intii el pe ea. Ca va incerca in orice caz. Pina sa ajunga ei la subiectele gastronomice se lasase intunericul. Teii miroseau imabatator, indragostitii incepsera sa se sarute cu foc de jur imprejur prin locurile cele mai intunecoase ale parcului. Pe o banca erau doi barbati, amindoi aveau plete, se imbratisau si se pupau fara sa le pese de cei ce treceau si se uitau catre ei cu coada ochiului un pic jenati. Altii insa nu aveau timp sa priveasca in jur caci erau ei insisi cuprinsi de focul pasiunii. Banca "lor" era ocupata de doua lesbiene. "Yak!" a zis catre el in soapta Simona. Oricum n-aveau intentia sa se opreasca inca acolo caci stabilisera sa meraga la restaurant. Totusi el s-a facut ca nu pricepe si a zis: "Yak ca ne e banca ocupata?" "Nu ca e ci de cine e!!!!" "Pe tine nu te-a atras niciodata...?!" "Ce?!" "Saaaa... stii tu!" "Doamne fereste si pazeste-ma! NU! Niciodata! Pe tine te-a atras sa fii... cu un barbat?!" "Nu stiu..." "Serios?" Simona se gindi mai intii ca el traieste probabil intr-o societate depravata care il mesmerizeaza poate si va sfirsi prin a-l distruge moral. Apoi se gindi ca poate se simte prea singur. Se intreba care-o fi relatia dintre el si sotia lui. N-apuca^ insa^ sa se gindeasca ca si ea se simtea singura si ca in fond si ea apucase pe o cale deloc morala ca el ii spuse: "Dupa ce a nascut al doilea baiat nevasta-mea parea ca a inebunit. Era tot timpul iritata si nervoasa si-mi gasea tot felul de defecte pe care mi le trintea cind iti era lumea mai draga. Nu m-a mai lasat sa o ating. Spunea ca ii fac greata, ca intotdeauna i-am facut. N-am inteles absolut nimic dar o vedeam cum se transforma pe zi ce trece, cum devine tot mai distanta. Eram meru prins la servici cu tot felul de probleme. E adevarat ca de cind ne-am casatorit mereu a fost cite ceva care m-a impiedicat sa petrec timp cu ea si cu copiii, desi imi doream, ei erau refugiul meu, relaxarea mea. Numai gindul ca-i am imi producea o placere extraordinara. Ma mobiliza sa muncesc parca mai cu spor, sa fiu cit mai energic, mai inspirat. Eram mindru de ei, ii iubeam nespus, mai ales pe aia mici dar si pe ea. Mi s-a parut intotdeauna o femeie cu totul speciala. Inca mi se mai pare si acum. Eram tot timpul obsedat sa fac cumva sa-mi fac cit mai mult timp pentru ei, ea mereu ma ruga si eu doream sincer sa o fac fericita, dar nu stiu cum se facea ca nu reusam. Si chiar cind baiatul cel mic a implinit un an, tocmai ma gindeam sa-mi iau in sfirsit si eu un concediu dupa doi ani de alergat ca nebunul fara macar o zi libera, nici macar cind am avut gripa n-am stat acasa, i-am propus sa mergem undeva unde va dori ea. Dar ea mi-a raspuns ca e prea tirziu pentru noi, ca ea ma lasa, ca a descoperit ca este lesbiana si ca si-a gasit o partenera de care este indragostita si cu care vrea sa-si creasca copiii si sa-si petreaca tot restul vietii. Ca si-a gasit un avocat si daca vreau sa-mi caut si eu unul ca sa divortam. Legislatia noua ii permite sa se casatoreasca legal cu prietena ei si intentioneaza sa faca lucrul asta cit mai curind. Am ramas blocat. Daca am fi trait in Romania probabil ca as fi batut-o mar in ziua aia. Acolo insa n-avea rost macar sa incerc. Am plecat de acasa ca sa nu-mi pierd controlul sa o agresez totusi si pe urma sa platesc distractia pentru tot restul vietii. Si eu poate mi-as fi riscat pielea dar ma gindeam ca nu era bine pentru copii sa creasca cu un tata in puscarie si cu o mama handicapata fizic. Oricum pe atunci o consideram handicapata sufleteste si moral. Dar asta putea fi mai usor de suportat pentru ei, ma gindeam eu. Dupa ce am mers ca bezmetic pe strazi citeva ore am sunat la un coleg de servici necasatorit. Nu stiam ca e homosexual. Era un tip foarte simpatic, inteligent, normal. M-a invitat la el si n-a durat mult sa-mi vars sacul cu frustrari. Zimbea enigmatic in timp ce-i povesteam ce s-a intimplat si ce simt. La sfirsit nu mi-a spus nici un cuvint ca sa ma mingiie, nu mi-a dat nici un sfat, m-a intrebat daca vreau sa mergem intr-un bar sa bem si sa agatam femei. Am acceptat bucuros. Ne-am imbatat ca doi porci si am luat la pipait doua curve. El era insa foarte delicat cu femeia lui. Am observat cu uimire, nici eu nu-s un tip brutal dar el era super fin, mi s-a parut curios. Cind eram suficient de baut ca sa nu mai stiu ce fac am urcat cu fata mea intr-o camera si nu mi-a mai pasat ce face el. Dupa o ora ma astepta jos si m-a dus la el acasa, mi-a dat o pijama si m-a pus sa dorm in patul lui el alegindu-si canapeaua din living room. Dupa o ora de somn agitat m-am trezit vomitind in patul lui si sentimentul de rusine nu mi-a fost mic. Bunul meu coleg, bun samaritean, nu a parut cine stie ce suparat, am curatat totul amindoi, eu am facut dus, ne-am culcat iarasi fiecare in patul sau. M-a tinut la el in gazda vre-o doua trei saptamini pina ce eu am putut sa-mi revin din soc, sa ma adun si sa inteleg ce am de facut. Nu mi-a facut nici o aluzie. A fost de-o finete si de-un bun simt extraoordinar. In schimb gatea mai bine decit nevasta-mea, era mai curat si mai ordonat decit ea, mai atent, mai intelegator. Odata am glumit eu in sensul asta spunind ca ar fi o sotie minunata. Mi-a zimbit intr-un fel ciudat. Dar tot nu mi-a spus. Am aflat mai tirziu de la secretara noastra. Incepusem sa-i fac un pic de curte, aveam nevoie sa ies cu cineva... " "Si?" l-a intrebat Simona. "Si nimic. M-am gindit numai. Am inceput sa imi dau seama ca ma pot simti atras de un barbat si am inceput sa o inteleg si pe nebuna ca s-a simtit atrasa de o femeie. Eu lipsind atita de acasa si avind de la ea asteptari pe care ea nu mi le putea implini si ea avind pesemne de la mine asteptari la nivelul carora eu nu ma puteam ridica, in ochii ei, cobori, in ai mei..." "Si-acuma?" "Si-acuma ce?" "Mai esti insurat, nu mai esti...?!" "Oficial inca mai sint insurat. Divortul dureaza mult in Danemarca. Practic insa sint becher, liber ca pasarile cerului." "A!" zise Simona. "A, ce?!" intreba Liviu. "A nimic. Poate ca si eu ar trebui sa divortez, atit. Poate ar fi momentul potrivit acum ca si tu esti asa de liber si ca pare ca totul intre noi a ramas neschimbat." "Sa divortezi pentru mine?! Te rog sa nu faci asta! Nu de asta am vrut sa ne vedem!" Ii spuse el trist privind in jos." Replica asta avea loc pe terasa restaurantului din parc. Mincau mititei si beau bere. Lautarii simtisera ca el vine de pe melaguri mai norocoase la bani si se apropiasera cintind pasa-mi-te special pentru ei, incercind sa le capteze privirea cu simpatie de cinii blinzi si vagabonzi care dau din coada asteptind sa le arunci o bucata de piine. "Lumeeeeee, lume, soro lumeeeee". Au tacut pentru citeva momente asteptind sa termine lautarii. Simona i-a facut semn din ochi si el a inteles si le-a dat cinci dolari. Atunci ei i-au mai cintat un cintec si a aparut si o tiganca cu flori: "Ia niste zambile pentru frantuzoaica matale minca-ti-as!" El a ales un buchet narcise si i l-a oferit aruncind doi dolari fetei in buzunarul de la shortz. "N-ar fi pentru tine. Nici eu nu ma inteleg cu barbata-meu prea grozav." I-a spus ea. El nu parea entuziasmat. "Ar trebui sa te bucuri, Liviu, stiu sa fac sarmale!" "Dar sa stai sa ma astepti cuminte acasa pina vin eu la ore tirzii de la munca stii?!" A intrebat-o el citindu-i iar in ginduri. "Nu, asta nu stiu, sau nu stiu sa stiu. Poate pentru tine sa fiu in stare sa fac si asta?" "Merita sa iti strici rostul de aici, sa-ti cresti fetita fara tata sau sa o lasi sa creasca fara tine ca sa descoperi poate ca de fapt nu esti?" Se uitau unul la altul si nici unul nu stia raspunsul, si niciunul nu voia sa minta sau sa fie mintit. Totusi mai inainte de a se desparti au mers impreuna la un hotel si au facut dragoste cum niciodata nu facusera sau aveau sa mai faca vreodata in toata viata lor curenta. Pe urma obosita pina peste poata, in tacere, ea l-a dus sa-si ia micuta valiza cu care venise apoi la aeroport unde s-au sarutat pentru ultima oara, si-au zis adio pentru ultima data si-au dat intilnire in viata viitoare. De atunci nici macar nu si-au mai scris. Dar au continuat comunicarea lor telepatica. Simonei i-a venit greu sa se mai mai culce cu Daniel pentru o vreme. Asta a facut insa bine relatiei dintre ei din punctul ei de vedere caci alertat si sperait ca o poate pierde Daniel a devenit deosebit de dragut cu ea. Dar... noroc ca nu l-a tinut mult?! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy