Pe toloaca localității, agitație mare! Doar văcuțele păreau imune, continuându-și nestingherite păscutul.
Lângă ozn, cu microfonul în mână, reporterul Clăpăugu își drese vocea:
- Bună seara, Mihaela, bună seara doamnelor și domnilor! După cum vedeți, care vedeți, suntem chiar lângă obiectul zburător neidentificat, aterizat în boscheții de pe toloaca localității! Văcuțele care pășteau fericite și senine la ora incidentului, datorită spaimei, au rămas în stare de șoc, de altfel, ca și văcarul satului, pe care sperăm ca medicii sosiți de urgență la fața locului, să-l readucă în stare de funcționare, pentru a-l putea intervieva. Tot aici, lângă noi, este și primarul comunei de care aparține localitatea Secuia, împreună cu multe și mărunte alte oficialități, sosite să caște gura și să-și dea cu presupusul! Domnule primar, ce ne puteți spune despre această situație neverosimilă?
- Bună seara, sunt primarul Lică Secuică, hmm…și cred despre această situație…ne..ne…cum ați spus dvs, hmm…așa, că…este de necrezut! În primul rând, noi, urmași ai viteazului Ștefan cel Mare și Sfânt, care s-a luptat, hmm…
- Domnule primar, vă rog, despre ozn…istoria cu ozn-ul, numai!…Luați, dom’le, vaca asta de-aici, îmi strică prim-planul, strigă el nervos, chinuindu-se să ajungă cu microfonul, pe după grumazul văcuței, în dreptul primarului.
Unul dintre oficialii comunei începu să tragă vaca de coadă, nu atât cât fusese impresionat de necazul reporterului, dar consideră potrivit momentul pentru a-și demonstra utilitatea și pentru a apărea și el pe ecranul televizorului.
- Istoria se scrie acum, aici, începu primarul, pe fondul muzical al mugetului Joianei, la Secuia, unde Ștefan cel Mare…hmm…da’ mai lasă-mă, dom’le, să vorbesc, ce mă tot ghiontești, deci, cum spuneam, domnitorul n-a avut parte de ce-avem noi! În urma studiului făcut de fierarul satului, hmm…concluziile au fost următoarele: materia primă din care-i făcută bâzdâgania, nu provine din metalele și nemetalele localității Secuia, ci pare a fi făcută, hmm…din capacele canalelor altei localități, unde credem noi că s-au realizat lucrări de canalizare din banii, hmm…UE. Cu ocazia acestui studiu finanțat din veniturile proprii ale comunei noastre, c-o trebuit să-i dam un kil de vodcă, fierarul a…hmm, a mai concluzionat că piciorușele arătării, vedeți, alea trei cu care s-a proptit în toloaca noastra, nu sunt potcovite, de unde concluzia că proprietarii de drept, mmm,…care pot fi ființe naturale sau roboți artificiali, umblă acum teleleu, după cai verzi, să le ia potcoavele! De aceea, noi, oficialitățile, hmm…suntem îngrijorate oficial, iar neoficial, suntem spărieți de-a binelea, că aiștia umblă nestingheriți pe teritoriul localității noastre, poate chiar al județului, poate chiar al țării, poate chiar…
- Domnule primar, îl întrerupse nerăbdător reporterul, vă mulțumim! Așa cum spunea și primarul Secărică…
- Secuică, îl corectă nervos primarul
- Securică, zise crainicul, pericolul fiind major, oficialitățile s-au autosesizat și au instituit carantina pe teritoriul judetului Vaslui, iar la toate punctele de ieșire și intrare în localități, jandarmeria, poliția, armata, salvarea, pompierii și, care dracu or mai fi, au instituit multe puncte de suspans, scuzați, de control!
- Andrei, interveni crainica televiziunii, ce ne poți spune de văcarul care a fost la fața locului în momentul aterizarii ozn-ului? Și-a revenit?
- Da, și-a revenit, starea lui de șoc se pare că se datora unei cantități însemnate de alcool ingerate de dimineață pe stomacul gol și nicidecum șocului acestei întâlniri de gradul trei, uite, chiar acum mă apropii de el! Domnule! Domnule, suntem de la televizune, ne puteți spune câteva cuvinte?
- În ce limbă? Întrebă, vădit mahmur, insul.
- Știți mai multe? Se miră reporterul.
- Știu, c-am fost în Spania la cules de căpșuni, în Italia, la muncă în construcții și în Turcia, după nevastă-mea…
- În românește, vă rugăm, să înțeleagă spectatorii.
- Deci, spuse insul, cum stăteam eu și mă uitam drăgăstos la văcuțele astea, buff, deodată, cade ceva mare, da’ maaare, dom’le, drept lângă mine! De spaimă, scap sticla și sar drept în picioare! Bâzdâgania stătea drept, eu stăteam cât puteam și eu de drept și ne uitam unul drept în ochii celuilalt!
- Cum adică, vă uitați în ochii ozn-ului?
- Domnule, vezi mata acolo, lângă ușa ozn-ului, balega aia mare și verde, o vezi? Ei, chiar în ea stătea bâzdâgania și se uita drept în ochii mei! Cum te văd și cum mă vezi!
- Aaaa, ati vazut un extraterestru, păru a se lumina reporterul. Da’ ce vocabular, domnule, continuă el, ce vocabular…și, și, ce făcea?!
- Stătea și se scărpina între antene! Ce să facă, dom’le, matale ce-ai fi făcut în locul lui?! Să cazi așa, hodoronc- tronc, din cer, în cireada de vaci și să mai și nimerești în balegă, crezi că-i floare la ureche?! Eu zic că era în stare de șoc postraumatic!
- ÃŽn ceee?!
- Cum îți spun! În plus, avea și niște echimoze în jurul ochilor…
- Domnule, stați așa, că fac și eu șoc, de unde știți, dom’le, termenii ăștia?!
- Cum de unde, dacă-s veterinar?
- Veterinar?! Dar văcarul…unde-i, dom’le, văcarul?!
- Ce văcar, dom’le, mata ai crezut că-s vacarul?! Văcarul a plecat cu ăla, cu extraterestrul, să-i arate împrejurimile și să-i dea un butuc de vie de sămânță, că…doar butucul mic răstoarnă nava mare, dacă înțelegi matale, eu eram cam obosit…iar ei doi păreau a vorbi cam aceeași limbă…și puțeau la fel…
- Atât de la Secuia, spuse reporterul c-o voce, de parcă i-ar fi căzut ozn-ul în cap. A transmis pentru dvs., Andrei Clăpăugu. Dăm legătura în studio.


În timp ce tușa Marița continua cu studiile științifice asupra verzișorului ei, pe ecranele celor 10 televizoare, ( între timp, se înmulțiseră), știrea continua să ocupe cel mai mult spațiu de emisie din istoria televiziunilor romănești:
-Stimați telespectatori, încheiem buletinul de știri cu informații de ultimă oră din localitatea Secuia, acolo unde în urmă cu două zile a aterizat misteriosul ozn. Surse de încredere ne-au informat următoarele: ieri, în jurul orelor 16, nava a părăsit toloaca localității, având la bord, în afara celor doi ocupanți inițiali și doi temerari secuieni: tușa Marița și văcarul satului. În plus, la bordul navei se mai găsește și-un butuc de vie, din cel mai bun soi. Se pare că tușa Marița a fost luată de bună voie și nesilită de nimeni, ceea ce nu putem garanta și-n cazul extraterestrului Be-Te-Vu, aflat într-o avansată stare bahico-erotică. De unde tragem concluzia că vasluianca noastră este o demnă urmașă a marelui și viteazului domnitor Ștefan cel Mare, care-a ținut invadatorii sub control, vreme de aproape o jumătate de secol. Al doi-lea ocupant terestru al navei a fost văcarul, ce părea, conform afirmațiilor aceleiași surse, atins și el de săgețile lui Cupidon.
Primarul Secarică a primit între timp o invitație oficială de înfrățire a localității Secuia cu planeta vizitatorilor extratereștri, contra a o mie de butuci de viță și a tuturor Marițelor din comună! Toți secuienii sărbătoresc azi întâmplarea cu final atât de fericit și vor sărbători încă vreo câțiva ani buni, după tipicul moldovenesc, renumitele podgorii ale Hușului fiind la o aruncătură de băț.
Fa-Saveto a rămas în continuare pe plaiurile natale, neconsolată.
Cu aceasta, încheiem buletinul de știri, dorindu-vă în continuare, vizionare plăcută!

Epilog

Ei, dacă s-ar fi întâmplat toate astea înaintea intrării Romăniei în UE, credeți că mai aveam noi, moldovenii, nevoie de europeni? Când vezi cât de interesați sunt cei de, hăăăt, hăt, sus, tare, de balega, văcarii și Marițele noastre?! Ce să mai spunem de butuci și licori…
E drept, n-o să aflăm prea curând, poate chiar niciodată, unde dracu dispar cu viteza luminii verzișorii ăia, cu tot cu valorile noastre…
Așa că, până una alta, hmm, nu ne rămâne decât să ne mulțumim cu, vorba primarului Secăturică: « fondurile…hmm…UE! »