agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-12 | [This text should be read in romana] |
Peste lunca Siretului primele suliネ嫺 ale zeului soare strトパungeau cu aura lor de miere primトプトビaticト vトネul subネ嬖re de ceaネ崙 ce se ridica peste ape. Stoluri de liネ冓ネ嫺 ネ冓 raネ嫺 sトネbatice テョネ冓 テョncercau cテ「ntecul ce se rトピucea ca un fuior tainic peste テョmprejurimi. O geanト de siniliu se nトピcuse テョn zトビi ネ冓 oamenii binecuvテ「ntau lucrurile Domnului trecテ「nd peste praguri de somn. Trei cトネトビeネ嬖 luau pe copitele cailor lor poteca luncii ce se rトピucea ca un ネ兮rpe strトネucitor sub pテ「lcurile de plopi ネ嫺sute ca niネ冲e stropi verzi peste toate. Erau テョmbrトツaネ嬖 テョn cトノトκ冓 fトビト guler, テョnchise pテ「nト la baza gテ「tului, ce fテ「lfテ「iau peste pantalonii largi テョn bトフaia vテ「ntului primトプトビatic.
Peste cトノトκ冓 erau legaネ嬖 cu brテ「ul tradiネ嬖onal al lipovenilor, テョngust, テョmpletit ネ冓 ネ嫺sut テョn culori diferite. Generaネ嬖i de lipoveni purtaserト aceste brテ「uri pe care nu aveau voie sト le dea jos pテ「nト la moarte. Erau moネ冲eniri spirituale ce ネ嬖neau de mentalitトκ嬖le arhaice ale acestei populaネ嬖i ネ冓 de credinネ嫺 care s-au pierdut テョn timp. Cei trei cトネトフori erau Feodor Luican, urmat de slugile sale, Cテ「rlibaba ネ冓 Parvent, lipoveni zトプorテ「ネ嬖 de destin printre catargele ネ冓 plasele de pescari din grindurile pトヅurii Letea. Oameni ce aveau pe cumpトハa sufletului mari crime sトプテ「rネ冓te sub ademenirea banilor. Tテ「lhari nトナmiネ嬖, care se テョndreptau spre Davideni. Fuseserト tocmiネ嬖 テョntr-o noapte neagrト la gテ「nd ネ冓 la fapt de Larion Condrat, cel mai temut hoネ din テョntinderile misterioase ale Deltei Dunトビii. Condrat avea afaceri necurate ネ冓 prietenii テョntunecate cu persoane sus-puse din Moldova ネ冓 テョntinsa Ucrainト. Aネ兮 cト lui Serghei Molitvenov, duネ冦anul de moarte al lui Trefilov, nu テョi fusese greu sト-l tocmeascト pentru gトピirea comorii poetului romantic ネ冓 atテ「t de nefericit, dupト ce aflase prin iscoada sa de la Ministerul Cultelor ネ冓 Artelor de taina acestuia. Condrat le spusese oamenilor lui cト acea comoarト trebuia sト テョi fie adusト intactト, ameninネ崚「ndu-i cト altfel テョi va jupui de vii, le va pune sare pe trupul schilodit ネ冓 テョi va atテ「rna la vテ「nt テョn cトハgile de prins delfinii. Aネ兮 cum atテ「rnト lipovenii plトフicile ネ冓 roネ冓oara sト se zvテ「nte oleacト la hapsテ「nul vテ「nt al Deltei neテョmblテ「nzite. Luican aflase テョn popasul lor la Brトナla de la doi geambaネ冓 ruteni cト un anume boier Stroici cumpトビase de la ei un cal de rasト テョmpトビトフeascト pentru o treabト pe care o avea de fトツut dincolo de Siret. Luican aflase de la Molitvenov cト nu vor fi singurii plecaネ嬖 テョn cトブtarea comorii.
Fur neテョntrecut ネ冓 cu o minte sclipind uneori ca ネ冓 clarul unei ape sub raze de lunト, Luican ネ冲ia acum cト acel boier ネ冓 sluga lui aveau acelaネ冓 drum ca ネ冓 ei. Sト-l afle pe Trefilov テョn viaネ崙 ネ冓 sト ia de la el comoara de care le pomenise Condrat Larion. Lipovenii ネ冲iau cト Stroici ネ冓 sluga sa aveau un avans de cテ「teva ceasuri faネ崙 de ei dar aveau bazト テョn caii lor sトネbatici, pe care cu mult meネ冲eネ冰g reuネ冓serト sト-i テョmblテ「nzeascト ネ冓 cu care rupeau acum din trupul greu al drumului. Se aflau la nici o orト de mers de Davideni ネ冓 sperau sト atingト fruntea pトヅurilor odatト cu Stroici ネ冓 sluga sa. Acolo aveau un plan de a-l elimina pe acel boier curajos despre care auziserト ネ冓 ei cト se cトネトフorise テョn lumea de dincolo de mトビi テョn cトブtarea aventurii ネ冓 neprevトホutului. Dar Luican ネ冓 oamenii lui erau siguri pe armele ネ冓 braネ孛l lor, cトビora nimeni nu le putuse sta テョn cale niciodatト. Nu ネ冲iau テョnsト cト boierul Stroici fトツuse un ocol de cテ「teva ceasuri ネ冓 acum se afla テョn drum spre moネ冓a tatトネui sトブ de la Zトプoieni. Drumul lor spre Trefilov era liber.
************************************************************ Stroici cugetase mult テョnainte de a apuca drumul spre casa bトフrテ「neascト. Ar fi amテ「nat revederea cu acele locuri テョn care se simネ嬖se mereu ca テョntr-un paradis de ape ネ冓 pトヅuri dar gテ「ndul cト tatトネ sトブ テョl aネ冲epta de atテ「ta amar de vreme テョi テョntoarse inima spre icoana copilトビiei, la care voia sト se mai roage preネ de cテ「teva ceasuri. Soarele ardea テョntinderile verzi ale malurilor Siretului ネ冓 sub rindeaua harnicト a luminii rumeguネ冰l orelor acoperise cu o pulbere テョmprejurimile. Ici-colo se テョnトネネ嫗u dinspre ochiurile bトネネ嬖i sitari pestriネ嬖 acoperiネ嬖 cu pete brun-negricioase, care-i ascundeau privirii rトパitorilor de tot felul. Liネ冓ネ嫺 leneネ册 se oglindeau テョn perdelele de maluri alトフuri de raネ嫺 sトネbatice vioaie ネ冓 repezi ca niネ冲e rテ「ndunici de apト. Prin aer fトツeau volute pescトビuネ冓-rテ「zトフori care fulgerau apa cu scテ「ntei de aripi cテ「nd furau din pliscul liネ冓ネ嫺lor arvuna din adテ「nc vテ「natト cu multト trudト. Stroici テョネ冓 amintea de locurile acestea pe care le colindase odinioarト cu piciorul gol. De luntrea micト cu care el ネ冓 Prigor sfテ「ネ冓au cトノaネ兮 imaculatト a apelor aruncテ「nd spre adテ「nc coネ冰l orb cu care momeau peネ冲ii neネ冲iutori ネ冓 inocenネ嬖 ca ネ冓 vテ「rsta lor. テ縞冓 mai amintea cum la vテ「rsta de zece ani tatトネ sトブ テョi dトヅuse pentru prima datト テョn mテ「nト o puネ冂ト ネ冓 fuseserト la pテ「ndト de raネ嫺 sトネbatice. Erau timpuri periate de griji ネ冓 plトツute, nu ca cele de acum. テ始 spatele lui pe pagul roネ冂at se mlトヅia テョn ネ兮 Prigor. Amテ「ndoi purtau asupra lor cテ「te o puネ冂ト Krieghoff, arme de nトヅejde arvunite de Stroici cu ochi de cunoscトフor テョncト de pe cテ「nd colindau siturile din Europa Apuseanト alトフuri de Dimitri, unchiul sトブ. Aネ兮, テョn bトフaia soarelui spトネat de primトプarト, pトビeau amテ「ndoi douト umbre albe ネ嫺sute de viaネ崙 pe tabloul plin de verde ネ冓 mister al luncii Siretului. Copitele cailor culcau sub uitare covorul de toporaネ冓 ネ冓 mトビgトビitar fornトナnd la gテ「ndul popasului eliberator. Conacul boierului Iorgu テョi primise テョn tトツere. De cテ「nd plecase Radu, boierul bトフrテ「n se テョnchisese テョn el ca o carte cu ネ兮pte peceネ嬖. Dupト ce soネ嬖a テョi murise, Iorgu Stroici cトブtase drumul de mijloc, cel atテ「t de greu de テョnfトパtuit テョntodeauna pentru un bトビbat rトノas vトヅuv la o vテ「rstト tテ「nトビト. Sト fie テョn acelaネ冓 timp tatト ネ冓 mamト. テ四 ネ嬖nuse aproape de sufletul lui tot timpul pe Radu ネ冓 テョl crescuse sub platoネ兮 unui singur gテ「nd: sト devinト テョnvトκ嫗t, un destoinic om de arme ネ冓 un bトビbat adevトビat, cトビuia sト-i poatト lトピa dupト moarte haturile テョntinse, livezile pテ「rguite, viile nemトピurate ネ冓 conacul boieresc, o adevトビatト fortトビeaネ崙, moネ冲enitト de-a lungul a trei generaネ嬖i de la vestitul Rareネ Stroici, boier cトデtトハit de テョnsuネ冓 Dimitrie Cantemir. テ始cercase sト-l ネ嬖nト legat de grijile ネ冓 orテ「nduielile de la curネ嬖le sale dar Radu moネ冲enise spiritul deschis spre aventurト ネ冓 zbor spre alte zトビi al unchiului sトブ, Dimitrie, plecat la Paris ネ冓 rトノas acolo pentru a descoperi ceea ce colbul uitトビii troienise peste locuri ネ冓 fapte trecute ale istoriei. Cテ「nd Radu hotトビテ「se sト plece テョn lume, Iorgu a crezut cト nu va putea rトホbi prin viaネ崙 mai departe fトビト el. テ四 durea faptul cト fiul sトブ alesese calea neprevトホutului ネ冓 pericolelor de tot felul dar ネ冲ia cト nu-l putea テョntoarce nicicum din drum. Radu avea arvunitト pe suflet voinネ嫗 de nestrトノutat a Tincuネ嫺i Stroici, soネ嬖a sa. Atunci boierul bトフrテ「n vテ「nduse cu strテ「ngere de inimト pトノテ「nturile rトピucite ca niネ冲e coade bogate pe dupト pトヅurile Davideniului, pトノテ「nturi bogate テョn holde ネ冓 lemn pentru ca Radu sト nu plece cu buzunarele goale ネ冓 sト fie apトビat de sunetul amトトitor al galbenilor ce i-ar fi putut deschide lesne porネ嬖 ネ冓 uネ冓 ferecate printre strトナni. Acum, cテ「nd moネ Apetrei, vechiul prieten al boierului bトフrテ「n ネ冓 vechil al moネ冓ei, テョl anunネ嫗se cu sufletul la gurト cト Radu a descトネecat la porネ嬖, pasトビea fericirii se zbトフea sト-i iasト boierului bトフrテ「n din colivia strテ「mtト a inimii. Trecuserト ani grei ネ冓 mulネ嬖 pentru neputinネ嫗 ネ冓 singurトフatea lui bトフrテ「neascト fトビト prea multe veネ冲i de la el. Iorgu sprijinit de moネ Apetrei テョネ冓 tテ「rテョ picioarele cuprinse de podagra rebelト, care-l chinuia de cテ「ネ嬖va ani spre treptele de la intrarea テョn conac. Soarele テョl primi pe bトフrテ「n cu o luminト nefiresc de albト ネ冓 blテ「ndト. Tremurau genele boierului bトフrテ「n ca aripile de lトピtun sub adierea unui vテ「nt pribeag ネ冓 douト boabe de rouト lトツrimarト pe obrazul lui stins de vremi. Radu se apropie de el ネ冓 テョネ冓 plecト la pトノテ「nt genunchiul drept. - ネtiu cト ai a-mi spune multe vorbe de dojanト dar テョngトヅuie-mi sト te privesc ネ冓 sト te テョmbrトκ嬖ネ册z, テョi spuse Radu cu glas tremurat. - Vino, vino, copil nesトッuit ネ冓 iubit! Vino, cトツi credeam cト テョnaintea ta va veni seceriネ冰l morネ嬖i ネ冓 nu te-oi mai privi テョn lumina ochilor! Iorgu テョl テョmbrトκ嬖ネ卞 ネ冓 preネ de cテ「teva clipe de tトツere テョl mトピurト cu privirea-i duioasト. - Eネ冲i bトビbat mテ「ndru de-acu窶! Cテ「nd ai plecat cトネare pe porネ嬖le astea mari erai o trestie uネ冩arト purtatト de vテ「nt ネ冓 te-ai テョntors stejar cu crengi viguroase... N-oi mai pleca de-acu窶 din cerdacul meu...! テ始 veci! Aネ兮 sト ネ冲ii! N-am sト te mai las! Vremea este puネ嬖nト pentru mine ネ冓 caierul vieネ嬖i テョmi este din ce テョn ce mai sトビac テョn zile... - M-am テョntors pentru totdeauna, tatト! spuse Radu. Vom zトッovi la conac pテ「nト mテ「ine テョn zori. Apoi ne vom cトネトフori spre Davideni. Sunt niネ冲e pricini de prietenie pe care trebuie sト le descテ「lcim acolo. Este un cuvテ「nt dat cuiva ネ冓 o faptト de dus la bun sfテ「rネ冓t. Voi fi テョnsト aici, テョn buna noastrト Moldovト, aproape de tine ネ冓 preネ de cテ「teva zile vom mai fi despトビネ嬖ネ嬖. Apoi voi veni sト-ネ嬖 fiu sprijin cu braネ孛l ネ冓 mintea mea. ネ亙 sト テョl aネ册z la casa lui pe acest tovarトκ al meu drag, care mi-a fost alトフuri テョn clipe grele... - Poate ネ冓 tu va trebui sト te gテ「ndeネ冲i, Radule, la mテ「ngテ「iere de muiere la ceas de tristeネ嫺 ネ冓 la legトハatul stelelor. Mトビiuca lui Apetrei este de-acu窶 femeie テョmplinitト ネ冓 sト ネ冲ii cト nu a fost zi de la Bunul Dumnezeu sト nu mト テョntrebe dacト am carte de la tine... Radu privi spre latura conacului, acolo unde erau grajdurile de cai, de unde テョncepea teritoriul mirific al copilトビiei sale luminatト mereu de ochii verzi ai Mトビiucトナ. Cテ「nd plecase, ochii aceia purtau テョn ei o luminト tristト ネ冓 parcト i-ar fi ネ冩ptit prin clarul lor cト nu-l vor uita. Dar Radu pribegit ネ冓 mテ「ngテ「iat de vorbe ネ冓 mテ「ini de femeie strトナnト ネ冲ersese din inima lui amintirea ei. Acum, cテ「nd a auzit cト Mトビiuca nu ネ冓-a gトピit acoperiネ clトヅit de bトビbat deasupra capului, inima lui a tresトビit uネ冩r. Era mai micト cu zece ani decテ「t el ネ冓 fusese alトフuri de Prigor poarta prin care copilトビia lui ieネ冓se spre o adolescenネ崙 plinト de voioネ冓e ネ冓 cテ「ntece. - Prigor, adu boierului puネ冂a pe care i-am cumpトビat-o テョn Indii! テョi spuse Stroici slugii sale, care urmトビise ネ冓 el cu sufletul cutremurat テョmbrトκ嬖ネ兮rea celor doi bトビbaネ嬖 de acelaネ冓 sテ「nge. テ四 iubise Prigor pe boierul Iorgu テョncト de mic, de cテ「nd taicト-sトブ, Baibarac, judele, se ネ嬖ntuise cu liota de ネ嬖gani la casele boiereネ冲i テョntr-o toamnト tテ「rzie. テ司 plトツuse jupテ「nesei Tincuネ嫗 coloritul ネ兮trei, vテ「nzoleala nefireascト dar aducトフoare de zテ「mbete テョn priviri a adunトフurii de feネ嫺 oacheネ册 ネ冓 テョl convinsese pe Iorgu Stroici sト le dea loc de popas, nu doar vremelnic, ci pentru cテ「t le-o sta lor mintea ネ冓 sufletul la a se stabili acolo. ネ亙 rトノトピeserト ネ嬖ganii cu totul lipiネ嬖 de Davideni cu pトノテ「nturi ネ冓 case ridicate din paiantト, uネ冩are ca ネ冓 dansurile lor care clトフeau ochii boierilor bトフrテ「ni la ceasul focurilor de noapte sub spuza de stele. Prigor se alipise de Radu ネ冓 テョmpreunト croiserト planuri de tinereネ嫺 sub flacトビa verde a ochilor Mトビiucトナ lu窶 Apetrei. テ始 salonul de oaspeネ嬖 テョi promisese Prigor boierului bトフrテ「n, cu o searト テョnainte de plecarea lui Radu テョn strトナnトフトκ嬖, cト テョl va pトホi pe acesta ca pe lumina ochilor de primejdiile vieネ嬖i. - Fiule, murmurト cu glas stins Iorgu, crezi cト braネ孛l ネ冓 picioarele mele mai sunt bune de alergat pe coclauri dupト vテ「nat meネ冲eネ冰git? - Tatト, ネ冲iu cト a trecut vremea peste tine ca un nor pribegit ネ冓 rトホleネ dar vom merge la liniネ冲e. Pe bトネネ嬖, la raネ嫺 ネ冓 gテ「ネ冲e sトネbatice, numai noi doi, cu luntrea noastrト bトフrテ「nト. Tu vei sta doar lテ「ngト mine, aネ兮 cum fトツeam ネ冓 eu cテ「nd m-ai dus pentru prima datト la pテ「ndト テョntre trestii. Dacト vei avea dorul ネ冓 plトツerea, vei putea mトピura puterea puネ冲ii. Este un dar pe care ネ嬖 l-am luat cu acest gテ「nd... Foiala binecunoscutト a acelor curネ嬖, care se rトピtigniserト テョn tトツere de la plecarea lui Radu, prinsese iar putere odatト cu sosirea boierului tテ「nトビ. Iorgu porunci sト se テョntindト mesele mari sub umbrarul din grトヅinト, pe care se vor odihni bucatele alese ネ冓 vinul care ruginise テョn buネ嬖le uriaネ册. テ始 valul de bucurie generalト doar vioara lui Prigor テョncepu sト plテ「ngト. Dinspre casele ネ嬖gトハeネ冲i curgeau テョn valuri puradeii goi, gata parcト de scトネdat テョn balta din spatele conacului ce ネ嬖nuse ani buni loc de heleネ冲eu. Radu ネ冓 Prigor scoaserト din desトトile lor cofeturile cumpトビate din bazarul Brトナlei ネ冓 feネ嫺le lor mici ネ冓 smolite parcト ネ冓 mai mult de dogoarea soarelui ce intra テョn iatac de varト, erau acum mテ「njite de siropurile ネ冓 cremele ce li se prelingeau printre buze テョntr-o lトツomie copilトビeascト veche de mii de ani. Cテ「nd apトビu moネ Apetrei ネ嬖nテ「nd-o de mテ「nト pe Mトビiuca ネ冓 cテ「nd Radu se oglindi テョn ochii ei verzi, boierul tテ「nトビ simネ嬖 テョn suflet din nou ネ冩apta melancoliei. Venirea serii prinsese テョntr-o capcanト meネ冲eネ冰gitト inima lui Radu. Se aprinserト focurile mari テョn curte ネ冓 liota de ネ嬖gトハuネ冓 chiuia de rトピuna valea Siretului. Se coborテ「se din ネ嬖gトハime ネ冓 Licト cu ネ嫗mbalul lui jegトビit prins de gテ「t ca o medalie sunトフoare ネ冓 alトフuri de vioara lui Prigor dansurile se テョnverネ冰narト cu patimト ネ冓 dulceaネ崙 de sunete. テ枴gトハcuネ册 zvelte ca niネ冲e cトパrioare テョnainte de rutul magic se テョnlトハネ孛iau feeric plutind parcト pe iarba grasト care suspina sub pasul lor lin. Pe o altト parte cテ「ネ嬖va rトホeネ冓 cu piepturile dezgolite de aburul vinului frトノテ「ntau pトノテ「ntul nトピcテ「ndu-l parcト a doua oarト. Radu privea cu ochii plini de fericire desfトフarea curネ嬖i ネ冓 se gテ「ndea cu durere ce ar fi テョnsemnat sト nu-l mai gトピeascト テョn viaネ崙 pe bトフrテ「nul lui tatト. Zトッovirト preネ de jumトフate de noapte la spuza poveネ冲ilor despre locuri ネ冓 oameni lトピaネ嬖 pe alte meleaguri de boier ネ冓 de sluga lui. Radu depトハa cu glasul lui blテ「nd aducerile aminte ネ冓 doar o privea din cテ「nd テョn cテ「nd tainic pe Mトビiuca. テ始tre ei nu erau テョncト vorbe, ci numai priviri ネ冓 gテ「nduri zトプorテ「te doar テョn temniネ嫗 minネ嬖i lor tinere. Cテ「nd au plecat spre camerele de odihnト, Mトビiuca l-a apucat de mテ「nト pe Radu ネ冓 i-a ネ冩ptit doar atテ「t: - Pleci iar, Radule, sau te-ai hotトビテ「t sト rトノテ「i pentru totdeauna? - Plec, dar nu departe...ネ亙 voi reveni...Pentru totdeauna...Poate atunci mi s-o descleネ冲a iar gura ネ冓 vom putea sト ne amintim de trecuturi... - ネ亙 de ce sト vorbiネ嬖 numai de trecut...nu ネ冓 despre viitor...? interveni boierul Iorgu ai cトビui ochi strトネuceau la vederea perechii pe care o visase mereu テョn preajma sa, pecete ネ冓 pavトホト a moネ冓ilor sale. Radu テョl dusese pe boierul bトフrテ「n テョn camera sa ネ冓 nu plecase de acolo decテ「t dupト ce respiraネ嬖a grea ネ冓 sacadatト a lui Iorgu Stroici テョl dトヅuse de veste cト acesta adormise fericit ネ冓 テョmpトツat. Intrase テョn camera tinereネ嬖lor sale ネ冓 mテ「ngテ「iase toate lucrurile care テョi aduceau aminte de vremuri fトビト griji ネ冓 テョn care putea visa. Se テョntinse テョn pat ネ冓-ネ冓 puse mテ「inile sub cap. Prin fereastra deschisト mai poposeau pテ「nト la el ecourile stinse ale pregトフirii ciurdei de culcare. テ始chise ochii ネ冓 adormi テョntr-o clipト. Cトネトフoria cu visul fu una care-l frトノテ「ntト aprig テョn somn. Se fトツea cト descトネeca テョmpreunト cu Prigor ネ冓 nimeni nu テョi ieネ册a テョn テョntテ「mpinare din curネ嬖le boiereネ冲i. Cテ「nd observase fluturarea linネ孃iului la streaネ冓na conacului simネ嬖se un cuネ嬖t care i se テョnvテ「rtea テョn rana neagrト a regretului. Regret cト strトットフuse pトノテ「nturi pentru a cunoaネ冲e fapte, lucruri ネ冓 oameni dar nu reuネ冓se sト-l cunoascト テョndeajuns de bine pe propriul lui tatト, vトヅuvindu-l prin plecarea sa de mテ「ngテ「ierea ce se cuvine oricトビui pトビinte la ceasul de cumpトハト al bトフrテ「neネ嬖i. テ始 vis テョi ieネ冓se テョn テョntテ「mpinare din conac moネ Apetrei cu mohorテ「re テョn priviri ネ冓 tremur テョn glas. テ司 spusese cト Iorgu nu mai putuse テョndura boala crテ「ncenト a picioarelor, articulaネ嬖ile cedテ「ndu-i de durerea crテ「ncenト din timpul crizelor de podagrト. - Nu a lトピat nicio scrisoare pentru mine? テョntrebase Radu pe bトフrテ「nul nevoitor al moネ冓ei pトビトピite. - Nu, a zis cト slovele nu ネ嬖n loc de iubire... Puネ嬖nele scrisori pe care i le-ai trimis nu au alungat durerea ネ冓 dorul din inima lui. De aceea nu ネ嬖-a lトピat carte de despトビネ嬖re... Voia sト-l ネ嬖i minte aネ兮 cum l-ai lトピat, om テョn puterea braネ孛lui ネ冓 a minネ嬖i...Slovele, zicea el, sunt bune pentru femei ネ冓 pentru cei slabi la vテ「rtute... Se preumblase Radu prin conacul pustiit de iubirea pトビinteascト ネ冓 la tot pasul テョl chemau tainic amintiri care-i cufundau sufletul テョn cavoul fトビト fund al deznトヅejdii ネ冓 regretelor zadarnice. Intrase テョn camera bibliotecii ce テョネ冓 odihnea テョn tトツere trupurile colbuite de cトビネ嬖 ネ冓 parcト テョi auzea glasul sfトフos ネ冓 molcom cu care searト de searト dupト moartea mamei sale テョi spunea poveネ冲i neテョntrecute テョn mister ネ冓 care-l fトツeau sト se facト covrig sub plapuma moale la auzul grozトプiilor zgripネ孛roaicei bトフrテ「ne ネ冓 ale zmeului cu buzdugan nトパrasnic. Trecuse テョn camera sa de copil ネ冓 simネ嫺a parcト テョn nトビi mirosul plトツut de tutun pe care テョl inspira cテ「nd Iorgu テョl テョnvelea ネ冓-l sトビuta de noapte bunト. Ieネ冓se acolo, テョn vis, テョn curtea podiditト de lacrimile reginei nopネ嬖i ネ冓 mテ「ngテ「iase bテ「rnele groase ネ冓 tトツute ale grajdului, amintindu-ネ冓 de primul ponei pe care i-l cumpトビase din tテ「rgul Ieネ冓lor pentru a-l deprinde cu cトネトビia ネ冓 toate tainele ei ascunse. Coborテ「se spre haturile ce duceau spre malul Siretului ネ冓 se テョncuibase preネ de cテ「teva clipe テョn patul primitor al trupului luntrei legatト la maluri. テ司 rトピunau ネ冓 acum テョn urechi sfaturile pe care i le dトヅuse cテ「nd plecaserト pentru prima datト テョmpreunト la vテ「nトフoare de raネ嫺 sトネbatice. Cテ「nd el primise prima lui puネ冂ト de care era mテ「ndru ネ冓 cu care se fトネea テョn faネ嫗 lui Prigor ネ冓 mai ales テョn faネ嫗 Mトビiucトナ. Cum stトフuse ghemuit テョn barcト cu rトピuflarea opritト ca sト nu テョl simtト vテ「natul. ネ亙 cum zbaterea neaネ冲eptatト ネ冓 grea a zborului raネ嫺lor ascunse テョntre trestii, care se テョnトネネ嫗serト spre culmi, simネ嬖nd praful de puネ冂ト ucigaネ, テョl speriase, テョncテ「t cトホuse pe spate ネ冓 puネ冂a i se descトビcase fトビト sト vrea. Dojana tatトネui fusese atunci blテ「ndト. Nu テョl certase, テョl mテ「ngテ「iase doar pe creネ冲et, テョncurajテ「ndu-l. Se oprise apoi テョn zbuciumatul lui vis la ネ嬖ntirim lテ「ngト mormテ「ntul tatトネui sトブ. Vorbele erau acum de prisos. Cum sト-ネ冓 mai cearト iertare cテ「nd cale de テョntoarcere nu mai era pentru tatトネ sトブ? Sトビutト crucea ネ冓 cトホu acolo テョn genunchi plテ「ngテ「nd テョnfundat. Simネ嬖 deodatト o mテ「ngテ「iere cunoscutト pe creネ冲et ネ冓 auzi glasul domol al tatトネui sトブ. 窶朿adul tatei, de ce plテ「ngi?窶 Deschise ochii ネ冓 テョl vトホu aievea pe bトフrテ「n aplecat peste patul sトブ, ca テョn copilトビie, mテ「ngテ「indu-l. Era lac de sudoare ネ冓 mulネ孛mi テョn gテ「nd cト totul nu fusese decテ「t un palid vis. - Ai visat ceva urテ「t? テョl テョntrebト Iorgu aネ册zテ「ndu-se pe marginea patului. - Da, cト te pierdusem... Cト m-am テョntors acasト ネ冓 nu mト mai aネ冲eptasei... Cト plecasei spre cテ「mpiile albastre de dincolo de cer... - Sunt aici, fiule, sunt aici! De aceea va trebui sト te テョntorni degrab de la Davideni...Sト fim mトツar o vreme テョmpreunト. Hai sト-ネ嬖 clトフeネ冲i faネ嫗 cu apト ネ冓 luminト ネ冓 sト treci la cuhnii. Jupテ「neasa Safta a lu窶 moネ Apetrei ネ嬖-a pregトフit alivenci din cele care テョネ嬖 plトツeau cテ「nd erai mic. Sト iei ネ冓 la drum cu tine...Dar cred cト mai degrabト decテ「t jupテ「nesei テョi este dor a-ネ嬖 vedea ochii Mトビiucトナ... Este ネ冓 ea sculatト dis-de-dimineaネ崙 ネ冓 roboteネ冲e la cuptorul de pテ「ine. Prigor a adトパat ネ冓 テョndestulat caii ネ冓 acum テョi ネ嫺salト. Mテ「ndru cal ネ嬖-ai ales...! テ士pトビトフesc, am auzit din poveネ冲ile solomonarului balaoacheネ... Cテ「nd plecarト spre Davideni, la poarta conacului fluturau de rトノas bun ochii verzi ai Mトビiucトナ ネ冓 braネ孛l slトッit al lui Iorgu Stroici. Intrarト pe la cumpトハa zilei テョn satul ce se rトピfira de o parte ネ冓 alta a Pテ「rテ「ului Morii. Ajunserト la conacul boierului Davidescu ネ冓 bトフurト la porネ嬖. Un bトフrテ「n cu o albeaネ崙 la ochiul stテ「ng ネ冓 cu o barbト nepテ「ngトビit de albト, ca de cトネugトビ, テョi テョntテ「mpinト. - Domniile voastre sunteネ嬖 テョn cトブtarea boierului sau doar テョn trecere ネ冓 cトブtaネ嬖 odihnト pentru trup ネ冓 suflet? テョi テョntrebase cu glas blテ「nd moネ冢eagul. - Suntem テョn trecere, cトネトフori ca ネ冓 vテ「ntul... Eu sunt Radu Stroici, fiul boierului Iorgu Stroici de la Zトプoieni. Dテ「nsul este sluga mea, Prigor. Am dori sト-l vedem la lumina ochilor pe boierul cel bトフrテ「n. - Boier Davidescu nu se simネ嫺ネ冲e prea bine dar vト va primi. テ始totdeauna pe pトノテ「nturile noastre oaspeネ嬖i au avut cuvテ「nt de テョntテ「mpinare ネ冓 gトホduire plトツutト... Intrarト テョn conacul cufundat テョn liniネ冲ea amurgului ネ冓 se テョnchinarト boierului care stトフea テョntr-un fotoliu. Avea un pled pe genunchi ネ冓 pトビea trist. - Ne テョnchinトノ dumitale, boier Davidescu! Regretトノ cト starea sトハトフトκ嬖i vト este ネ冰bredト. Eu sunt Radu Stroici din Zトプoieni. El este sluga mea ネ冓 suntem prieteni ai prietenilor lui Alexei. Venim de la Brトナla cu un cuvテ「nt pentru el... - Alexei a preferat sト se retragト la mテ「nトピtirea Bogdana dupト ce Mihnea, fiul meu, a plecat spre alte zトビi de cunoaネ冲ere. Nu mai ネ冲im nimic de poetul nostru. Decテ「t cト o boalト necruネ崙フoare テョi este de atunci sfetnic de tainト zi ネ冓 noapte, spuse boierul Davidescu. - Am dori atunci sト ne spuneネ嬖 cum dトノ de casa mトフuネ冓i Evdochia... - Evdochia, ziceネ嬖...? Vedeネ嬖 cト aproape de pトヅure se テョntind niネ冲e cトピuネ嫺 mトビunte テョnspre buza celuilalt sat, Nトナmeネ冲i. Acolo o gトピiネ嬖 pe mトフuネ冓ca. Nu-i nici ea prea sトハトフoasト dar テョntotdeauna a fost bucuroasト sト primeascト suflet strトナn テョn casa ei. Este o femeie bunト ca pテ「inea lui Dumnezeu. Vト poftesc ca la noapte, de veネ嬖 mai fi pe aici, sト ne fiネ嬖 oaspeネ嬖 cトツi sunteネ嬖 prieteni ai lui Alexei care i-a fost ca un frate lui Mihnea al meu... Cテ「nd au ajuns テョn apropierea cトピuネ嫺lor acoperite cu trestie テョmpletitト Stroici a simネ嬖t テョn suflet un val de tristeネ嫺 pentru soarta sトビmanului Alexei. 窶朸n bトビbat cu carte multト, care poate cト テョn Kievul poeziei ネ冓 luminii artelor nu ducea lipsト de nimic vine chemat de destin peste apele Moldovei ネ冓 se テョndrトトosteネ冲e de o femeie care テョn veci nu テョi va fi hトビトホitト. Amarト soartト! Vitregト! Pentru ca dupト trecerea ei テョn nefiinネ崙 sト se テョmbolnトプeascト tragic ネ冓 poate ca o テョmpトツare ネ冓 alinare a tuturor suferinネ嫺lor sale sト aネ冲epte sト moarト aici, aproape de cea care i-a fost dragト!窶. Prigor bトフu テョn uネ兮 scundト ネ冓 roasト de dinネ嬖i haini ai vremilor. Nu le rトピpunse nimeni dinトブntrul casei tトツute ネ冓 テョncovoiatト ca o bトフrテ「nト la apusul soarelui vieネ嬖i. Prigor stトビui ネ冓 mai bトフu de cテ「teva ori. Din spatele unei ferestre mici obrazul stins al unei perdele fテ「lfテ「i テョn aer ca un semn al vieネ嬖i ce se ascundea テョn spatele ei. Era vトヅit pentru cei doi cト bトフrテ「na nu vrea sト-i primeascト. Atunci Stroici spuse cu glas tare. - Mトフuネ卞 Evdochia, venim din partea lui Evgheni Obreaskin, prietenul lui Alexei din Kiev. O ranト neaネ冲eptatト ネ冓 bine ticluitト la picior テョn timpul unei vテ「nトフori l-a テョmpiedicat sト-ネ嬖 stea テョn faネ崙 acum. Am trecut ネ冓 am stat de vorbト ネ冓 cu boierul cel bトフrテ「n de la Davideni. Avem oarece vorbト ネ冓 cu dumneata. Nu テョネ嬖 fie teamト! Suntem buni creネ冲ini. Eu sunt fiul boierului Iorgu Stroici de la Zトプoieni peste apa Siretului, spre tテ「rgul Ieネ冓lor. Fii bunト ネ冓 aratト-te ochilor noネ冲ri! Uネ兮 scテ「rネ崚「i ca テョngenuncheatト de o boalト grea ネ冓 o bトフrテ「nicト plecatト sub ani apトビu テョn prag. - Aネ兮 mi-au amトトit auzul ネ冓 ceilalネ嬖 trei care l-au cトブtat acum cテ「teva ceasuri pe Alexei... - Ceilalネ嬖 trei? テョntrebト Stroici privindu-l cu subテョnネ嫺les pe Prigor. Cum arトフau? - Erau lipoveni din Delta noastrト, dupト vorbト. Oameni nトビトプiネ嬖 la multe rele aネ兮 cum i-au citit ochii mei. Spuneau cト vin tot din partea unui prieten de al lui Alexei...de acolo din Kievul lui... - ネ亙 ce le-ai spus? - Ce am sト vト spun ネ冓 domniilor voastre. Cト Alexei se odihneネ冲e la cele テョnalte unde pesemne cト s-a テョntテ「lnit deja cu Nasta mea bunト... - Noi ネ冲iam cト boleネ冲e la mテ「nトピtirea Bogdana. Voiam sト-l vizitトノ dupト ce vorbeam cu dumneata... Cテ「nd a murit? - Acum o sトパtトノテ「nト... - ネ亙 te-au crezut cei trei? - N-aveau テョncotro. I-am auzit テョnsト cum se sfトフuiau afarト ネ冓 aveau plan sト mai adaste pe aceste locuri ceva vreme. - Mトフuネ冓cト dacト cei trei dinaintea noastrト nu te-au putut convinge de buna lor intenネ嬖e noi avem a o face prin aceastト scrisoare pe care Alexei i-a trimis-o bunului sトブ prieten la Kiev... - Slova nu o pot recunoaネ冲e...deネ冓 multe scrisori aprinse de flacトビa dragostei i-am dus eu Nastei, cテ「nd bicisnicul ei tatト i-a interzis sト se mai vadト cu Alexei. Dar recunosc hテ「rtia asta finト ネ冓 parfumatト pe care dorm slovele...Pe o astfel de hテ「rtie obiネ冢uia el sト-i trimitト gテ「ndurile sale la Nトナmeネ冲i...Acum, vト cred pe adevトビ! Poftiネ嬖 テョn cトピuネ嫗 mea. Poate sunteネ嬖 flトノテ「nzi. Am niネ冲e bulz cu urdト nトピcutト de o zi. Cテ「teva cepe ネ冓 o canト de apト rece ネ冓 curatト de la ciutura din vale. Atテ「t am a vト oferi... - Fii pe pace, mトフuネ冓cト, spuse Stroici, nu de mテ「ncare ne arde nouト acum! Poate Alexei ネ嬖-a vorbit ceva despre o comoarト...lucru pe care テョl aminteネ冲e ネ冓 テョn scrisoarea lui cトフre Obreaskin... - Eu nu ネ冲iu nimic de o anume comoarト... ネtiu numai cト dupト ce Mihnea, boierul ce tテ「nトビ de la Zトプoieni, s-a cトネトフorit spre strトナnトフトκ孛rile sale, Alexei s-a テョmbolnトプit grav. Nu s-a gトピit niciun balsam pentru boala sa. Eu ネ冲iam de cテ「nd a murit Nasta mea cト aネ兮 va fi... Cト nu va テョndura singurトフatea vieネ嬖i fトビト ea...Cu palma a mトピurat Bunul Dumnezeu zilele Nastei mele! ネ亙 a subネ嬖at ca pテ「nza de pトナanjen sufletul bunului Alexei! - Nasta...care a fost pricina morネ嬖i sale? テョntrebト Stroici. - Durerea cト boierul de la Nトナmeネ冲i o ネ嬖nea prinsト テョn conac ca pe o roabト ネ冓 o pregトフea pentru テョmpreunare cu un boier de peste munネ嬖i Buzトブlui テョmpotriva voii sale. Atunci cテ「nd a vトホut cト nu mai are cale de scトパare pentru a fugi la Kiev cu Alexei, aネ兮 cum plトハuiserト テョn cトピuネ嫗 mea, Nasta, chiar cu o zi テョnainte de cununia cu boierul buzoian, ネ冓-a luat viaネ嫗 cu un pumnal. Apoi ネ冓 Alexei, bolnav, s-a retras テョn mテ「nトピtirea Bogdana. Acolo a stat o vreme sub テョngrijirea ネ冓 rugトツiunile bトフrテ「nilor cトネugトビi. S-a prトパトヅit テョntr-o sfテ「ntト duminicト. Fiindcト leacuri la inimト nu-s, boierule Stroici! Dumneata trebuie sト ネ冲ii mai bine decテ「t mine, cト eネ冲i bトビbat ネ冓 ai テョntテ「lnit テョn viaネ嫗 dumitale multe pricini de boalト ale inimii...fトビト de leac... Prigor asculta vorbele bトフrテ「nei ネ冓 se gテ「ndea la stトパテ「nul sトブ. 窶朞-am alipit de el demult de cテ「nd eram amテ「ndoi copilandri ネ冓 i-am stat alトフuri cu sfatul ネ冓 braネ孛l ori de cテ「te ori a avut nevoie. Mi-am lトピat ciurda prトプトネitト peste satul Zトプoieni ネ冓 am plecat prin lume aネ嬖indu-mト de el ca un altoi pe o viネ崙 puternicト. ネ亙 de dorinネ嫗 lui de aventurト a depトビtトビilor. Nu l-am auzit sト ducト vreodatト dorul vreunei femei din ネ嬖nuturile noastre sau pe unde ne-au cトネcat paネ冓i. A gトピit テョnsト prilej de a-ネ冓 potoli zbaterile bトビbトκ嬖ei prin toate locurile prin care am trecut. A cunoscut strトネucirea cトビnii de abanos a egiptencelor tトツute ca ネ冓 piramidele, a frトノテ「ntat sub mテ「ngテ「ierea lui de bトビbat テョmplinit mlトヅierea trupului de indiancト cu benghi テョn frunte ネ冓 glas de privighetoare... Talience, englezoaice albe ca marmura, franネ孛zite visトフoare ネ冓 ameネ嬖tor de parfumate.... Toate au trecut prin patul lui fトビト sト fi lトピat mトツar o palidト umbrト de regret, o aripト frテ「ntト de dor, o lacrimト uitatト de iubire窶. Prigor zトビea acum parcト テョn ochii stトパテ「nului sトブ tristeネ嫺a faptului cト nu ネ冲iuse niciodatト cum este ca iubirea sト テョネ嬖 aネ冲earnト pe suflet vトネul acela tainic sub care sト zaci neogoit zile ネ冓 nopネ嬖 テョntregi cuprins de frigurile dorului pentru femeia iubitト. - ネ亙 unde-i テョnmormテ「ntat Alexei, mトフuネ卞? テョntrebト Stroici parcト vrテ「nd sト scape de apトピarea acelei clipe de adevトビ, pe lテ「ngト care trecuse. - テ始 ネ嬖ntirimul dintre cele douト sate, Davideni ネ冓 Nトナmeネ冲i. Cテ「nd Alexei a simネ嬖t cト pentru el boala nu va mai fi drum de テョntoarcere spre viaネ嫗 desトプテ「rネ冓tト ネ冓-a ridicat acolo mormテ「nt. ネtia din spusese doctorilor cト nu va mai prinde o altト primトプarト. Acolo l-au テョngropat fraネ嬖i din mテ「nトピtire. Mi-a lトピat cu limbト de moarte cト atunci cテ「nd テョl va cトブta bunul lui prieten de la Kiev sト テョi dau o scrisoare din partea lui. - O mai ai? - Cum nu, cト nu era sト o dau lipovenilor ce mi-au cトネcat pragul...! Mi-am dat seama cト sunt oameni ce nu fuseserト trimiネ冓 cu solie de prietenie, cトツi nu mi-au rostit ca domniile voastre numele pe care voiam sト le aud... - Am テョnネ嫺les dintr-o scrisoare trimisト de Alexei lui Obreaskin cト aici テョn cトピuネ嫗 dumitale se テョntテ「lnea el テョn secret cu Nasta. Aネ兮-i? - Aネ兮-i! Dumnezeu a vrut sト テョmpart cu ei bucuria unei iubiri sincere ネ冓 curate. Tatトネ Nastei era pornit テョmpotriva lui Alexei pe care-l socotea visトフor, poet fトビト viitor ネ冓 cu gテ「nduri ascunse ネ冓 el nu-ネ冓 dorea un astfel de om pentru fiica sa. O sortise de mult unui boier din curbura Buzトブlui, om bogat, cu stare multト, pe placul boierului de la Nトナmeネ冲i. Uite, aveネ嬖 aici scrisoarea din urmト a lui Alexei... Faceネ嬖 cu ea ce ネ冲iネ嬖 mai bine ネ冓 Dumnezeu sト vト ajute sト gトピiネ嬖 comoara aceea despre care eu nu am ネ冲iinネ崙. Singura comoarト rトノasト dupト moartea lor eu cred cト este iubirea dintre ei. Dar poate domniile voastre ネ冓 cele de dincolo de graniネ嫺le Kievului poate ネ冲iネ嬖 mai multe decテ「t mine. Scrisoarea este scrisト テョn limba lui Alexei... - Mトフuネ卞, o liniネ冲i Stroici, fii pe pace! Ca o pasトビe lacomト ce a zburat peste atテ「tea pトノテ「nturi mi-am umplut traista テョnネ嫺lepciunii cu seminネ嫺 din multele limbi ce se rotesc sub soare. Aネ兮 cト nu-mi va fi greu sト descifrez scrisoarea lui Alexei... Stroici desfトツu pergamentul de un roz plトツut pe care literele aネ冲ernute de mテ「na bolnavト a lui Alexei pトビeau ca niネ冲e semne de テョntrebare peste curgerea timpului. 窶 Evgheni, prieten drag, Cテ「nd vei citi aceste rテ「nduri de bunト seamト cト voi cutreiera cテ「mpiile cerului ネ嬖nテ「nd-o de mテ「nト pe Nasta mea. Nu am vrut sト acopトビ cu atテ「ta mister ネ冓 cu o tainト atテ「t de テョntunecatト comoara pe care am descoperit-o alトフuri de Nasta ネ冓 pe care vreau sト ネ嬖-o テョncredinネ嫺z. Dar am fトツut-o fiindcト vreau ca ea sト ajungト intactト la tine. Fiindcト nu ai sosit la timp sト te pot テョmbrトκ嬖ネ兮, テョネ嬖 las azi acest ultim semn. Dar nici mトツar acum テョn ultimul ceas al vieネ嬖i nu-ネ嬖 pot spune desluネ冓t unde se aflト comoara mea. Poate mトフuネ冓ca Evdochia va fi cトネcatト de paネ冓 strトナni ネ冓 i se va fura aceastト ultimト dorinネ崙 postumト. De aceea nici mトツar ea, confidenta clipelor mele de iubire cu Nasta, nu va ネ冲i nimic despre comoara noastrト. Am atテ「t a-ネ嬖 spune ネ冓 tu trebuie sト descifrezi cuvintele mele ca pe un ultim testament scris de un om care テョncト mai respirト ネ冓 peste care vトネul de moarte nu s-a aネ册zat テョncト. Comoara mea va sta acolo unde va sta ネ冓 sufletul meu. Ca sト o gトピeネ冲i aminteネ冲e-ネ嬖 de frumosul meu vers care ネ冲iu cト テョネ嬖 era favorit cテ「ndva: 窶曚ei doi テョngeri zac テョn plテ「ngeri lテ「ngト-o stテ「ncト de granit窶. Cu ajutorul acestor versuri ネ冓 ale altora pe care va trebui sト le descoperi singur pe aceste pトノテ「nturi vei gトピi comoara mea. Dacト nu vei sosi niciodatト aici la Davideni din pricini binecuvテ「ntate, comoara va rトノテ「ne pe veci pecetluitト ネ冓 neネ冲iutト. Acum, cテ「nd ネ冲iu cト mai am atテ「t de puネ嬖n pテ「nト sト ating cu tトネpile-mi umile Luceafトビul de searト, te rog, prietene drag, ai grije de tine, de amintirea mea ネ冓 de comoara pe care vreau sト o duci cu tine テョn iubitul meu Kiev. Sト o aネ册zi テョn Muzeul Culturii ネ冓 Artei acolo unde poate posteritatea va gトピi de cuviinネ崙 sト-mi ofere un loc comemorativ. Ca sト se bucure la vederea ei toネ嬖 cei care au simネ嬖t sau vor simネ嬖 vreodatト pe vioara sufletului lor arcuネ冰l de foc ネ冓 de nestemate al dragostei. Adio!窶 - Acum ネ冲iu de ce ネ冓-a ascuns atテ「t de bine Alexei comoara de care vorbeネ冲e テョn scrisoare, se adresト Stroici slugii sale. Rトノas singur printre strトナni, fトビト sprijinul lui Mihnea, plecat departe, ネ冲ia cト el nu va putea din cauza bolii sト mai ajungト la Kiev. ネ亙, テョn cazul テョn care Obreaskin nu ajunge aici, comoara trebuia sト rトノテ「nト pe veci pierdutト. Prigor, ne aネ冲eaptト o cトブtare grea ネ冓 care cere multト dibトツie. ネ亙 trebuie sト ne ferim de cei trei lipoveni plecaネ嬖 ca ネ冓 noi テョn cトブtarea aceluiaネ冓 lucru de preネ. Spune-mi, mトフuネ卞, ネ冲ii care erau locurile de liniネ冲e pe care Alexei ネ冓 Nasta le cトブtau テョn afara colibei dumitale? - Aveau douト locuri de singurトフate... Lテ「ngト moara lui Pricolici la picioarele cトビeia se テョntinde Pテ「rテ「ul Morii cel nestatornic ネ冓 テョn Lunca florilor la domolirea Siretului, テョntre poduri de iarbト, pトピトビet ネ冓 flori tainice. Pe acolo テョネ冓 plimbau nトヅejdile ネ冓 visele de テョndrトトostiネ嬖. Cテ「nd Alexei a auzit cト Mihnea va pleca テョn strトナnトフトκ嬖 l-a rugat sト-i cheme un meネ冲er pietrar priceput. Acesta i-a ridicat mormテ「ntul, precum ネ冓 alte douト locuri de veネ冢icト amintire pentru Nasta lui. O fテ「ntテ「nト de folos cトネトフorilor, acolo, lテ「ngト Moara lui Pricolici ネ冓 o troiネ崙 de popas ネ冓 odihnト テョn Lunca florilor. Le veネ嬖 テョntテ「lni ネ冓 veネ嬖 vトビsa poate o lacrimト pentru dragostea lor rトノasト テョn piatra tare ネ冓 lテ「ngト apele care ネ冓 ele parcト plテ「ng. - Mトフuネ冓cト, dacト om mai avea nevoie de sfat ネ冓 vorbト テョnネ嫺leaptト ネ嬖-om mai cトネca pragul. Acum ne ducem cト se coboarト テョnserarea cu trトピuri de stele pe spinarea cerului ネ冓 oasele ni se plテ「ng de drum lung ネ冓 au nevoie de hodinト. - Aveネ嬖 loc de テョnnoptat? - Da. Poposim la bunトプoinネ嫗 boierului Davidescu cel bトフrテ「n. Mulネ孛mim de テョntrebare... - Cテ「nd veネ嬖 merge テョn ネ嬖ntirim sト ネ冲iネ嬖 cト mormintele lor sunt aproape unul de celトネalt. Crucea de la mormテ「ntul lui Alexei este ridicatト de meネ冲erul pietrar dupト o schiネ崙 a bトナatului meu drag. Mereu Alexei テョmi spunea cト vrea ca ultima lui legトフurト cu lumea sト fie o cruce frumoasト, tainicト ネ冓 sub care sト se poatト odihni テョn pace sufletul ネ冓... Stai, stai... acu窶 mi-aduc aminte...comoara vieネ嬖i lui...! Aネ兮 este, acum テョmi amintesc de cuvテ「ntul トピta...zicea ceva de comoara vieネ嬖i lui, dar, vezi, eu, femeie bトフrテ「nト ネ冓 neネ冲iutoare, nu am luat atunci aminte la vorbele lui... La テョntoarcerea spre Davideni, Stroici ネ冓 Prigor au poposit la hanul lui Roiban, aflat la rトピpテ「ntia drumurilor de neguネ崙フorie. Voiau sト mai osteneascト oleacト sub mirosul aburind al unei pulpe de miel rumenit ネ冓 sト se facト fraネ嬖 de cruce cu vテ「rtosul vin al ネ嬖nuturilor dinspre Siret, recunoscut pentru tトビia ネ冓 parfumul lui. Stroici observト la una din mesele la care hangiul nu mai contenea cu servitul trei figuri de strトナni. Luican ネ冓 oamenii lui se deosebeau izbitor de rトホeネ冓i locului. Pトビul roネ冂at, glasul ca de buhai ネ冓 carafele date pe gテ「tlej cu o hトビnicie proverbialト oamenilor ce テョmprumutaserト ceva din lトツomia ネ冲iucilor de prin clisura Dunトビii. De acum Stroici ネ冲ia cト ei erau cei care bトフuserト la uネ兮 mトフuネ冓i Evdochia ネ冓 plecaserト fトビト niciun cテ「ネ冲ig. De aceea se adトパostiserト la hanul lui Roiban, aflat la rトピpテ「ntia drumurilor spre Davideni ネ冓 Nトナmeネ冲i. Sト fie aproape de locurile pe unde poposiserト paネ冓i ネ冓 iubirea lui Alexei. ネ亙 de comoarト... Stroici テョi spuse slugii sale pe drumul spre Davideni: - Ai zトビit trei nトネuci lipoveneネ冲i stテ「nd la o masト, nu departe de noi? - Am zトビit, jupテ「ne. - ネ亙 ce gテ「nd ai? - Cト ei sunt cei care au pornit odatト cu noi la descoperirea comorii. Bag seamト cト vom avea pricini grele cu ei. Zdrahoni de baltト ネ冓 pトヅure dunトビeanト. Tari ca lemnul stejarului brumトビiu care テョncinge cu brテ「uri de crengi pトヅurea Letea... - Dar tu de unde ネ冲ii, mト, Prigor, de stejari brumトビii, cト doar nu te-a dus pasul nicicテ「nd pe acele locuri...? - ネtiu, jupテ「ne, cト Baibarac, bietul tata, a avut drumuri de tainト prin acele pトヅuri ネ冓 a povestit celor mai mari decテ「t mine de isprトプile sale pe acele locuri. Eu eram atunci mic ネ冓 necopt dar mi-au rトノas テョn gテ「nd imaginea pトヅurilor cu copaci schilodiネ嬖 ネ冓 liane dese テョn care se pot primejdui vieネ嬖 de oameni. - Pトナ, atunci, sト fim cu mare bトトare de seamト ネ冓 sト ne pierdem urmele de ei pe cテ「t putem. ネ亙 sト ne lustruim ネ嫺vile puネ冲ilor. Acum, hai sト ne odihnim oleacト fiindcト de mテ「ine avem cale de bトフut pe la Moara lui Pricolici ネ冓 prin minunata Luncト a florilor. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy