-Auzi ca doctorul pleaca din tara.zise mama lui Marius in timp ce lovea usor cu palma peste capotul inflorat.Se pare ca se vor muta cit de curind.
Marius asculta pitit dupa usa si se ghemui mai tare doar o prinde frinturi din discutia celor mari.Cind se facu liniste iesi afara din curte si porni glont catre resedinta de vara a doctorului.Amely era in mijlocul curtii iar soarele se plimba prin parul blond timid acoperit cu o palariuta alba.
-Am auzit ca pleci.E adevarat?
Fara sa ii raspunda copila se intoarse cu spatele la el si continua sa se joace cu papusile ignorindu-l .Intr-un tarziu cind se plictisi il apuca de mina si pornira prin gradina pina pe malul apei.
-O plec.Azi e ultima zi cind ne mai vedem.
-De ce pleci? Eu cu cine ma mai joc?
-O sa ti-o las pe Marta si cind voi putea iti voi scrie.Trebuie sa plec! Asa e scris acolo sus a zis bunica.
-Dar nu e drept!
-Ce stim noi? Suntem doar niste bieti copii.Poate cind vom creste? Cine stie?
Si cind plecati? Vreau sa imi iau ramas bun de la tine.
-Maine dimineata foarte devreme.Nici eu nu stiu exact cind vom pleca, se feresc sa imi spuna.
-As vrea sa mai stam impreuna.As vrea sa ne mai jucam.
-O sa vezi ca ma vei uita.Si uitarea face parte din oameni.
-Asta de unde ai mai auzit-o?
-Aseara ii spunea tata la nu stiu cine.Am folosit si eu vorba lui.
-Trebuie sa ma duc cu bunicul pina la moara.Ne jucam cind revin?
-Da.Te astept aici in gradina.
Copilul porni inapoi spre casa si in citeva zeci de minute era in drum spre moara aflata la 5 km de sat.Batrinul trase de jugul carului apoi intra in moara lasindu-l pe Marius calare pe saci sa ii pazeasca.
Revenira acasa decit foarte tirziu odata cu primul cascat de oboseala al zilei si noaptea trecu linistita , serena.
-Ma duc sa imi iau ramas bun de la Amely! zise Marius si pasi in curtea vecinilor.Remarca pustiul si faptul ca nu-i raspunse nimeni.Nici o pasare in curte, nici catelul, nimeni si nimic completau un tablou dezolant.In fundul gradinii vazu papusa ramasa rastignita pe nisip si o mingaie tandru zicind:
-Drum bun! Sa nu ma uiti oriunde te vei afla.
O lacrima strapunse nisipul si odata cu ea si copilaria.Candoarea.