Ca o criza nationala, nu mai stim cu ce sa ne umplem casa ca sa arate mai bine decat "a lu' vecinu'". O sa ajungem intr'un final sa ne uitam la televizor din gradina din fata blocului (nasol daca aveti casa deasupra etajului 2 si nu a crescut nici un copac in gradina :P) pentru ca nici un gandac nu mai incape pe sub tocul usii datorita prostului gust si aglomeratiei de mobilier. Saptamana trecuta am stat in gazda la un prieten de'al meu (nu l'am considerat niciodata "prieten")si tot timpul mi s'a parut ca si cum m'am cazat la bordul navei "Enterprise", in bucatarie (noaptea furam mancare din frigider si o duceam acasa mintindu'l ca ma plimb in cism(u)igiu sa prind broaste) stateai, de fapt te craceai cat vroiai de mult pe canapele, in primul rand cine si'ar pune canapele in bucatarie? ...tu ti'ai pune daca aveai bucatarie? Mi'am aprins o tigara marca "Hamlet" (12 lei pachetul de 10 tigari) si l'am intrebat de scrumiera, nu mi'a raspuns, multumindu'se sa'mi arate cu varful degetului o gaura in coltul mesei (puteai sa operezi un elefant gravid pe masa si mai aveai loc si sa mananci), apoi face un gest cu mana de parca scutura o tigara (nu avea talent la actorie), mi'am dat seama ca scrumiera era mereu langa mine iar eu stateam cu mana in ea ...dupa ce m'am facut de cacao cu lapte, il rog frumos sa'mi arate si sufrageria, care aflu ca este prima la dreapta. Trecem de un coridor lung ca in "Matrix" (scena "chateau"), impopotonat cu masti tribale si excentrice (stilul lui de a se exprima, I find it offensive and grotesque!), ajungem la un bar, asa arata sufrageria la prima vedere, ma indeamna sa iau un loc in spatiu cat timp se duce sa prepare o racoritoare dupa tejghea (si'asa ma dureau piciorele de la cat am mers)si ma asez ca turcii pe perne in lipsa scaunelor sau a canapelelor (in nebunia lui, oare a mutat canapelele in bucatarie?). Ma uit in luxul ce ma inconjoara si mi se opreste privirea pe o imitatie nereusita dupa originalul "Emigrarea svabilor in Banat" de Stefan Jager (pictor roman 1877-1962, recunoscut ca mare artist in Germania), iar mai jos prietenul meu snob coboara treptele care duc la bar si se'ndreapta spre mine cu doua pahare de gin tonic in maini (ii tremurau mainile ca la alcoolici), imi ofera de baut iar eu refuz politicos si aleg celalalt pahar, al lui, ca sa fiu sigur ca nu ma adoarme cu vreun praf si isi face masti din pielea mea in timp ce sunt imobilizat si lasat prada mortii intr'o balta de sange si desfigurat pana la os (shit happens!). Sorb timid din bautura si il intreb despre celelalte camere ca si cum l'as intreba despre vreme. Aflu cu mare atentie la detalii ca intrarea in dormitor este camuflata de o oglinda misterioasa care nu am banuit ca de fapt, este o usa culisanta (mai trebuiau niste raioane cu fructe, legume si alimente si ai fi intrat intr'un supermarket)iar coridorul cu masti pe pereti ascunde patru camere "secrete" care nu pot fi vazute cu ochiul liber din cauza decorului bombastic al holului. Pe balcon nu se fumeaza si nici nu se intind rufele datorita riscului de a da foc din greseala scenei si instrumentelor, unde se pregatesc de a canta in concerte live (timp de doi ani :P)trupa de galagie a prietenului meu aproape celebru dar necunoscut ("best rock artist" :P). Restul casei/palat este si mai science-fiction , iar mie nu'mi pasa, daca maine as primi in cutia de scrisori o invitatie de la Madonna pe care scrie: "[...] I'll cook, work and make love for you every day; sit down and enjoy the sunshine for the rest of your life. P.S.: You have a pretty huge d*@!k [...] forever in your debt, signed Madonna" i'as scrie pe aceeasi scrisoare: "Nothing can take my freedom away, but i will accept money from you every day as a tribute to my consideration, oh and your voice sounds like a brick in the window P.S.: True, true ... [...] signed, your idol and God's perfect creation, eu_potopul".
Morala din acest articol scrisa dupa o intamplare adevarata este "nu mai strange comori ca o sa ti le dezgroape altii".Bansai si nicaieri nu este mai bine ca acasa (la mine!).