agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-19 | [This text should be read in romana] |
Demult, tare de mult pe satelitul Titan existau trei provincii conduse de trei împărați: Boschete - Împărat, mai mare peste coline, verdețuri și spații verzi, Cârtiță - Împărat, șeful canalelor, subsolurilor și tunelelor și Chirpici - Împărat, patronul scorburilor, văgăunilor, peșterilor și colibelor. Toți au fost aleși prin vot direct, secret și democratic. Toate bune și frumoase până când pe Titan au venit din zona lui Jupiter, un maimuțoi galben, un dinozaur roșu și un cangur negru, având fiecare în mână câte un cazan cu petrol. De atunci liniștea de pe micul satelit s-a stricat. Împârații sprijiniți de familie și supuși, căutau fiecare să intre în posesia celor trei bidoane cu petrol. În familia lui Boschete - Împărat cei trei feciori ai lui au luat atitudine la auzul acestor vești, fiecare în stilul lui. Cei trei feciori se numeau: Ulmișor, alesul copacilor, Brăduț, șeful pajiștilor nepoluate și Codruț, șeful florilor de pretutindeni. Tatăl lor Boschete-Împărat le spuse bucuros:
-Ura! ne-au adus petrol drăguții de emisari. Jucăm pe satelit cel mai mare rol, aici suntem cei mai tari Primul fecior Ulmișor le spuse fraților săi: -Un singur cazan de petrol, trebuie bine să calculăm, rezervorul țării este gol, de resurse o să crăpăm. Codruț, le aduse la cunoștiință: -Pune mâna pe acest petrol cineva, dacă tot mai discutați, stresul îmi va atinge seva, greșiți și vă disculpați. Brăduț, supărat nevoie mare, îi avertiză: -Voi știți oare să-l folosiți? Pentru pajiști nu e bun. Toți sunteți niște scrântiți și un secret am să vă spun: -Ai petrol, ești un om bogat! Mai bine să ai ozon. Dacă minți, nu e păcat? Viața nu este precum un ram, care îl poți rupe și ai plecat. Boschete îi trezi la realitate spunându-le: -Vorbe, vorbe și iar vorbe. Cred că acel galben maimuțoi servește acum două ciorbe și o palincă dintr-un țoi. Apare Mugurica, soția lui Boschete, care se agita aiurea, spunându-le: -Când e vorba de resurse, să vă spun că sunt în temă: -Nu vă mai uitați la fuste, energia este o problemă. De la ea pornește totul, dacă te uiți acum în jur. Lăsați obiceiul, portul, nu există nimic pur. Trecem acum în canalele împăratului Cărtiță care se consultă în privința petrolului cu cele două fiice: Severina și Păunița. Prima care începu gâlceava este Severina care le zise celor doi: -Facem un drum în Irak,poate și-n Indonezia. La excursii eu nu am trac, folosesc mereu fantezia. Mă pricep la păcură, țiței, derivate. Nu comentez, tac din gură, mă pricep, vă spun la toate. Păunița, nervoasă, o apostrofă: -Ce știm noi de suferință, Severina, fată dulce? Noi trebuie să avem pocăință. Petrolul necaz aduce. Împaratul Cârtiță porunci cățelului Văcărel care trăgea cu urechea la ușă: -Văcărel, cățel cuminte, fugi iute la subsol. Vezi dacă iarna ne minte, ne trebuie, deci petrol. Văcărel, gudurându-se pe lângă Cârtiță, spuse: -Dacă luăm de la Maimuțoi și de la roșu Dinozaur,câțiva barili de soi, pentru noi, asta-i tezaur. Nervoasă, Severina le spuse: -Până vă mișcați odată nu mai găsiți nici o urmă de petrol, nici o pată. Toți sunteți precum o turmă. Vine Chirpici imediat cu supușii, are conducte mai de soi ,îl ajută chiar și rușii. Supusul Râmă, cu sufletul la gură, anunță: -Era liniște-n jur, nici cangur, nici maimuțoi. Dinizaur roșu-sur, s-au făcut cu toți strigoi. Nici urmă de bidoane, miros de petrol-ioc. Mai vreți și acum plocoane? De ciudă o să fac: pooooc. Supărat Cârtiță, plecă spre Chirpici să-l întrebe pe acesta dacă știe ceva despre petrol. Chirpici era în compania celor 4 fiice ale lui care mai de care mai nepricepută în domeniul combustibililor. Chirpici le spuse autoritar; -V-am adus aici pe toate pentru că situația nu-i clară. Bidoanele au fost furate, călăuza mea nu-i chioară. Victorița, fata cea mică a lui Chirpici, spuse tatălui: -În con de umbră ne aflăm fără combustibil pentru iarnă. Nu vrem acum să clacăm, nu mai faceți atâta zarvă. Sluga Râma,cu mustrări pe conștiință, le spuse adevărul în priviința petrolului dispărut: -Cum era liniște și beznă, am negociat cu cei trei. M-am lovit puțin la gleznă și le-am spus că eu îi consider zei. Am dat pe cele trei bidoane, trei dolari și un dovleac. I-am prins atunci fără toane pentru că la ei petrolul este un fleac. Am luat petrolul cu mine și l-am dus în canalul patru. Viermișor cum minte nu are exact ca și taică-său, a aprins un cărbunel. Experiență a făcut. Praful s-a ales de el, petrolul a dispărut. Sunteți iar trei împărați, prieteni cum erați odată, de petrol doar tulburați, faceți acum hora roată. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy