Chiar dacă în fața învățaților pedanți ai vremii trece ca un mâncăcios incorigibil, Iisus știe că în fața mesei întinse omul își deschide sufletul, fiind mult mai dispus a se comunica.

Într-o zi e invitat la masă chiar de un fariseu, numit Simon. Acceptă. Intră în casă și se așează la masă. Nici nu apucă să guste din bucate, că deodată e întrerupt de o vie rumoare care umple încăperea. Parcă de nicăieri apare o femeie ușoară, căreia parcă doar vasul de alabastru plin cu parfum pe care îl ține grijuliu în mâini îi dă greutate. Sigură pe sine, se apropie de Iisus. Sparge vasul și începe să stropească picioarele lui Iisus: la început cu propriile lacrimi. Apoi le șterge cu părul ei lung, după care le sărută îndelung și le unge cu parfum.

Toți mesenii se scandalizează. Mai puțin Iisus.

Nimeni nu îndrăznește să rostească ceva audibil. Toți judecă situația în gând. Simon își zice: „Omul Acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este aceea care se atinge de El: este o păcătoasă.” Spre marea lui surprindere, Iisus răspunde dilemei lui cu voce tare. Îi dă o pildă: un cămătar avea doi datornici; unul îi datora 500 de dinari, celălalt 50. Nici unul din ei nu avea cu ce să achite debitul, așa că i-a iertat pe amândoi.
- Care din ei îl va iubi mai mult? – întreabă Iisus.
- Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult – vine răspunsul.
- Drept ai judecat!

Se întoarce imediat spre femeie continuând să i se adreseze lui Simon:
- Vezi tu femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru picioarele Mele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu parfum. De aceea îți spun: Păcatele ei cele multe sunt iertate, fiindcă a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin!
- Femeie – păcatele îți sunt iertate!

Mesenii sunt în delir. Nu cred că ceea ce văd și aud e adevărat. Așa că încep să se întrebe unul pe altul: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?”.

Iisus nu-i bagă în seamă. Răspunsul tocmai îl aflaseră. Privirea Lui cade asupra femeii, dându-i un plus de greutate. Rostește:
- Credința ta te-a mântuit; du-te în pace!
Pentru prima dată în viața ei, femeia iese din casa altuia... iertată!

Oare cum ar arăta lumea dacă oamenii ar iubi atât de mult ca prostituata iertată din pericopă lucană?