Capitolul CAPITOLUL 16


Numai jucând puteți câștiga!

- Bă, Stroe, cum zici că se completează asta? întrebă Marica, agitând un formular de Loto.
- E simplu, tovarășu colonel,trebuie să luați trei numere între 1 și 90, răspunse șeful de stat major.
- De unde să le iau, bă?
- Rap ... le alegeți dumneavoastră, cum vreți.
- Dacă zic 1, 2, 3?
- E foarte bine, tovarășu colonel.
- Ba mai bine zic 12, 13, 14, se răzgândi comandantul.
- E și mai bine, acceptă Stroe.
- Vezi, bă? Am început să mă pricep. Dar dacă zic 21, 22, 23?
- Înseamnă că deja sunteți specialist, tovarășu colonel.
- N-am spus eu că nu degeaba am fost pus într-o funcție de conducere? Buun, am luat trei numere: acum?
- Trebuie să le scrieți pe foaia asta , tovarășu.
- Bă, ia scrie-le tu, că eu nu am ochelarii la mine, ordonă Marica, împingând discret un sertar al biroului ... când ne dă ăia banii?
- A, tovarășu colonel, dacă câștigați ...
- Cum?
- Vreau să spun, după ce câștigați. Într-o săptămână – două…

*
* *
Tot Brașovul vorbea despre un anume tovarăș Lupu. De mai multă vreme, poza lui era afișată peste tot; omul ținea într-o mână un teanc de bani, iar cu cealaltă se sprijinea de un superb Moskvici 403. Alături de zâmbetul lui fericit era scris cu litere roșii: “Numai jucând puteți câștiga” Nu era de mirare că mania numerelor pătrunsese și în biroul comandantului de batalion.

*
* *
- Dar de unde are ăștia bani să le dea la câștigători? se miră colonelul.
- Vă spun eu, tovarășu, răspunse Stroe. Din banii pe buletinele de concurs.
- Care buletine, bă?
- Păi, ăsta pe care l-am ... l-ați completat dumneavoastră. Ca să participe la extragere trebuie să plătiți la ăia 3 lei.
- Să le dau eu 3 lei? sări comandantul. Da’ce sunt eu, bancher? Ce, fără asta nu se poate?
- Nu se poate, tovarășu ...
- Fir-ar… Bine, atunci le dau și 3 lei. Da’ cum face din 3 lei o mașină?
- 3 lei de la dumneavoastră, 3 lei de la mine ... se-adună, tovarășu colonel.
- 3 și cu 3 ... ăăă ... 6. Cât costă un Moskvici?
- Păi .. o fi vreo 40, 50 de mii ...
- Stai, bă, de la 6 lei la 50.000, de unde-i ia ? Ha?
- Tovarășu colonel, dar nu numai noi jucăm. Joacă și plătesc mulți oameni, și cu cât sunt mai mulți jucători, cu atât se adună bani mai mulți pentru câștiguri.
- Ia stai, bă, mai zi o dată: trebuie să plătească cât mai multă lume ca să câștig eu bani serioși?
- Raportez, ăsta-i principiul, confirmă Stroe.
Colonelul rămase câteva secunde tăcut, cu ochi la buletinul loto.
- Cât mai mulți oameni ... murmură el într-un târziu. Bă, ia adună tu cadrele, ordonă apoi. Le trasezi sarcina ca pănă mâine să joace toți la loto ăsta al tău. Care nu arată legitimația aia ...
- Care legitimație tovarășu?
- Aia, cum îi zice, de joc?
- Buletinul?
- Buletin, dacă vrei tu ... care nu-l arată, trei zile de arest la garniozană, pentru neexecutare de ordin. Executarea!
Mulți dintre ofițeri și subofițeri fuseseră atrași deja de microbul jocului. Alții, printre care și Tuteașcă, nu credeau prea mult în noroc.
- Decât să dau banii pe prostia asta, mai bine îi iau nevesti-mii niște fructe. Vorba aia, acum are nevoie de vitamine, ca să-i dea și la ăla micu.
Ordinul transmis de Stroe îi surprinse însă pe toți.
- Păi ce, ne învață Mareșalul ce să facem cu banii noștri? Mormăi, nemulțumit, locotenentul major Teodorescu.
- Numai la loto nu jucasem eu pân-acum, răspunse colegul său de la compania T.R., locotenentul major Cocoș. Mai bine pun un leu sub cutia de table și la un marț am și scos de-o bere.
- Care comentezi acolo, tovarăși militari? se zbroși Stroe. Voi tot n-ați învățat că ordinul se dis... ăsta... se execută pe loc și fără discuții?
- Tovarășu maior, ridică mâna căpitanul Popa, vă rog să-mi permiteți să raportez o propunere!
- Ia spune, tovarășu căpitan.
- Tovarășu maior, eu mă ofer să alcătuiesc un tabel nominal cu tovarășele cadre și mâine să verific dacă au executat ordinul.
- Bine gândit, căpitanule, mâine vii cu lista la tovarășu colonel.
După terminarea adunării, oamenii mai discutau încă de noua misiune de luptă.
- Ce grijuliu e tovarășu colonel! aprecie Popa. Cum se gândește dânsul la binele nostru!
- Se mai gândește el și la altceva dacă ne împinge așa, își exprimă opinia locotenentul major Sarci. Eu oricum vroiam să joc la Loto, dar acum dacă-mi dă ăsta ordin, zău, parcă nu-mi mai vine...
- Ei, pănă la urmă, cu ordin sau fără ordin... interveni maiorul Loghin. Eu deja mi-am luat un bilet din ăsta, ce, mi-ar strica să câștig niște bani?
În grupul subofițerilor, discuția era și mai aprinsă.
- Mai dă-l încolo cu ordinele lui cu tot, spuse Tuteașcă. Eu știu că ordinele se dau în conformitate cu prevederile Regulamentelor. Să-mi arate el unde scrie că militarul trebuie să joace la Loto.
- Ai dreptate, mă Petrică, îl susținu Talabă. Să ne dea și el ordin să mai avansăm în grad, nu să ne jucăm cu banii. Mâine-poimâine auzi că și-a deschis un cazinou la comandament.
- Eu mă întreb ce interes are el în afacerea asta, spuse plutonierul adjutant Chirea, casierul unității. I-or fi promis ăia vreun comision?
- Cum ce interes are? încercă Tuteașcă să-l lămurească. Nu vrea decât să ne sâcâie, asta-i tot.
- Mă fraților, eu îl bag în mă-sa, spuse Banu. Decăt să mă cert cu șeful, mai bine mă duc și joc. Acuma mare lucru, trei lei!
- Parcă de trei lei e vorba? sări Tuteașcă. Pe mine mă deranjează ordinele lui tâmpite! Eu nu joc, chiar dacă mă bagă la bulău. Uite-așa!
- Ai și tu dreptate, spuse Constandache. Dacă dormi la garnizoană, măcar nu te trezește bebelu]ul peste noapte. Dar și Banu are dreptate, decât să mai fie scandal, mai bine facem ca el și gata.
Subofițerii hotărâră să-l trimită pe Chirea la agenție.
- Tot ești matale obișnuit cu bani mulți de când ne plătești salariile, spuse Talabă. Poate, cine știe, ai mănă bună și ne îmbogțăești pe toți.
Tuteașcă, însă, tot nu cedă.
- Nu vreau și gata. Dacă fac ce-mi spune Mareșalul înseamnă că nu mai sunt Tuteașcă, zise el.
- Nea Ioane, dacă mergi acum în oraș, la agenție, te duc eu cu dubița, că tot trebuie să ies după pâine, propuse Banu.
Brutăria de la care încărca Banu era pe strada Armata Roșie, iar pe Republicii, imediat după colț, era și agenția loto-prono. Subofițerii se duseră acolo împreună.
- Mă, Nae, eu tot nu sunt împăcat cu Tuteașcă ăsta, zise Chirea. Parcă-mi pare rău de el să-l lăsăm să se bată singur cu colonelul.
- Și ce să-i facem, nea Ioane? Dacă toți au hotărât să-i facem pe voie...
- Mă, eu mă gândesc la o chestie: ce-ar fi să-i luăm și lui Petrică un bilet? Ce, n-avem noi trei lei?
- Să nu se supere, se retrase Banu.
- Dacă se supără, se supără pe mine, îl liniști adjutantul. Și pe urmă, nici n-ar avea de ce. El rămâne pe poziția lui, jucăm noi pentru el, și nici nu-i spunem până nu verifică Popicu…
- Cum vrei mata, nea Ioane. Dar ce numere să-i luăm?
- Mă, eu joc data de naștere a fie-mi. Mai ții minte când s-a născut băiatul lui Tuteașcă?
*
* *
A doua zi, de dimineață, comandantul primi raportul lui Stroe:
- Tovarășu colonel, toate cadrele și-au luat bilet la Loto și prin urmare batalionul este gata pentru începerea programului. Raportează șef de stat maior maior Stroe.
În grupul subofierilor însă se stârni rumoare.
- De unde a scos-o ăsta că toate cadrele și-au luat bilet? Eu unul n-am jucat, se miră Tuteașcă.
- Taci, mă, n-auzi! sări să-l liniștească Chirea. Las’ că-ți explic eu cum l-am păcălit.
- Ba pe mine m-ați păcălit, se supără Tuteașcă ascultând relatarea adjutantului.
- Bine, mă, dacă vrei, n-ai decât să-mi dai în cap, răspunse casierul. Eu m-am gândit că orgoliul tău rămâne neatins din moment ce n-ai știut că ești jucător. Și dacă vrei, păstrez eu biletul, nu-i nici o problemă.
- Nu, nea Ioane, nu te supăra. Gata, am înțeles c-ai vrut să-mi faci un bine. Uite colea trei lei și dă-mi biletul, de dragul matale mă fac și lotopronosportist.

*
* *
După o săptămână, în tot batalionul nu se discuta decât despre rezultatele tragerii Loto. Colonelul nu era deloc mulumit.
- B` Stroe, ai zis că dacă joacă toți ăia câștig eu.
- Da, tovarășu colonel, dar ce să...
- Bă! Bă! raportează!
- Raportez, tovarășu: n-ați avut noroc, ce să facem...
- Tu ai câștigat?
- Nu am... asta ... raportez că n-am avut nici eu noroc, tovarășu.
- Dac-aud c-a câștigat vreunui, arestul îl mănâncă! țipă colonelul.
- Stați liniștit, tovarășul colonel, cine și-ar putea permite? răspunse maiorul.
Exact atunci a trebuit căpitanul Popa să apară?
- Tovarășul colonel! Tovarășul colonel! Permiteți să raportez?
- Ce-i, mă băiatule? se interesă Marica.
- Tovarășul colonel, Tuteașcă a câștigat la Loto și și-a cumpărat mașină! raportă Popa dintr-o suflare.
- Cee faceee? țipă comandantul. Trei zile de arest! O săptămână! Îl învăț eu minte pe ticălos! Și tu Stroe, la arest, că tu l-ai pus pe nemernic să joace și să câștige. Pe banii mei! Popicule, ia adu-l încoace pe păcătosul ăla!
Tuteașcă se prezentă imediat la raport.
- Bă! Bă! cum ți-ai permis? La arest! O săptămână! Pe viață!
- De ce, tovarășu? Ce-am mai făcut?
- Mai și întrebi? Ai câștigat la Loto! Ce, ți-am dat eu ordin să câștigi?
- Raportez, nu mi-ați dat ordin nici să nu câștig, răspunse calm subofițerul.
- Bă! Bă! Ai câștigat mult?
- Raportez, am... suficient.
- Și ți-ai luat mașină! De care, Moskvici?
- Nu, tovarășu, nu mi-am...
- Atunci de care? continuă să țipe Marica.
- Raportez, una mai mică, tovarășu colonel.
- Mai mică? a, Fiat 600? nu se lăsă comandantul.
- Raportez, și mai mică, și nici n-am luat-o pentru mine, răspunse Tuteașcă.
- Nu? Dar pentru cine? își continuă șeful interogatoriul.
- Pentru băiatul meu. I-am luat landou.
- Landou? Eu am auzit de Volga, de Moskvici, de Popeda, dar Landou? Ce marcă-i asta?
- Raportez, landoul înseamnă cărucior pentru copii, tovarășu colonel, își lămuri Tuteașcă, în sfârșit, șeful.