Isi auzea rasuflarea vuind-i in urechi si incerca din rasputeri s-o opreasca macar pentru cateva secunde ca sa poata auzi daca cel ce o cauta reusise sa-i piarda urma. Ajunse la marginea lacului. Aici ceata se amesteca cu aburul ce se ridica de pe suprafata nesfarsita a apei. Se aseza pe frunzele ude si se sprijini cu spatele de trunchiul unui copac. Acum auzea limpede doar rasuflarea ei cu care incercau sa intre in tandem gandurile, bataile putenice ale inimii, frica si disperarea. Acum intelegea totul, ceea ce stia de cand devenise cunoscuta, ceea ce i se ursise dar negase mereu. Nimeni nu avea sa o iubeasca pe ea, inainte de toate lumea vedea faima ei, rolul ei langa care isi doreau sa-si joace si ei viata. Intelese toate astea doar atunci cand nimerise prin ceata langa geamul masinii in care sotul ei devora flamand trupul gol al prietenei ei, la nici o ora de cand se desprinse din bratele ei.
In spatele ei se auzi un trosnet, apoi o creanga putreda se prabusi pe pamant. Frunzele nu incetasera sa cada chiar daca ceata le facea sa pluteasca grele in copaci. Inima ii tresarise si se ruga sa ramana uitata acolo, pentru totdeauna...
Timpul trecea masurat in secunde batute de inima ei. De pe lac se desprinse cu batai de aripi o rata salbateca, apoi inca una. Plecasera impreuna si doar acum simtise urmele reci ale lacrimilor ce-si lasasera dare sarate pe obrajii ei fierbinti.
Soarele se ridicase laptos printre crengile dezgolite ale copacilor si-i statea acum deasupra capului. Pletele-i curgeau ude peste scoarta brazdata-a copacului. Nu-si mai simtea nici trupul, nici sufletul; inghetasera uitate la marginea maloasa a apei, acolo unde noroiul, frunzele si ceata sunt toamna cele mai frumoase minuni ale lumii.
La cativa metri mai in dreapta auzi fosnet de pasi grabiti ce coborau colina spre lac a doua persoane.
- Sa ne intoarcem, m-am noroit toata! De ce trebuie toata lumea sa o caute pe mofturoasa de Malina? M-am saturat de toanele ei! Intotdeauna e in centrul atentiei!se auzi Andreea poticnisndu-se sa coboare printre crengile putrede, evitand gropi noroioase si tufe spinoase .
- Malina! Malina! Era Nanu, cel pe care il insotea Andreea.
Isi tinuse rasuflarea si incerca sa stea nemiscata pana cei doi se intoarsera pe unde venisera.
Ceata si frigul ii patrunse pana la piele. Se ridica in picioare. Inainte nu mai avea unde sa mearga; malul era la doi pasi in fata ei. Isi scutura frunzele ude lipite de geaca impermeabila si de pantalonii din denim cu paiete. Isi prinse pletele la spate si porni cu hotarare inapoi. Sus. Avea sa-si joace mai departe rolul asa cum ii obisnuise pe toti, ca un personaj central, cel ce supravietuieste, cel ce castiga, cel ce stie sa mearga mai departe...