număram firele de nisip în poala rochiței albastre

meduzele înfiorau genunchii pe sub soarele spart în ochiuri de plasă

tu alergai zmee pipăind linia orizontului ca a obrazului
dulce și fadă ca mărul din care mușcai citind în pridvorul cu scaune șchioape

lampa rotundă fila adumbrind apusul prin gene

peștii treceau cu zvâc pe sub tălpile noastre
verde și galben și roșu culorile foamei desprinse de formă

nimic nu părea să aibă nevoie de noimă
în marea ca râul sub cerul ca tâmpla prin timpul ca somnul

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.