Zac întins pe un divan care zace și el întins pe un tavan care și el evident că zace pe deasupra întins aș zice într-o zacere cosmică, în starea esențială a oricărui lucru adică întinderea.Ceva destul de complicat în întinderi după cum se zace de bună seamă mai sus, cu atît mai problematic dacă e mai simplu sau mai zăcut, fără a participa la marile evenimente și grelele mo(nu)mente ale zilei.Ergo: zac destul de complicat după cum mă bîlbîiam mai sus pe tavan, unde există, e clar, un divan care zace sub mine sau ceva de genul ăsta aproximativ.Tavanul, că despre el era vorba, zace și el ca toate tavanele ce participiu lui să facă?Nu e un tavan decapotabil ci unul pur și simplu zăcînd alb întins și tembel pe deasupra!În ce mă privește personal ca personaj principal, ca substantiv masculin singular al zacerii întinse propriu-zise, acțiunea mea textuală e aceea să zac în principal, după cum lesne se poate realiza mai sus, alias pe tavan.Dar zace în mine o vagă bănuială suspicioasă că urmează să se întîmple inexorabil altceva în acțiunea contextuală de zacere tavanică ne-de-capot-abilă.Mai ales că e și cald aici sus, chiar dacă zac aerul ăsta rarefiat sufocant mă transpiră, mă coace pur și simplu.Sigur e enervant, n-am ce să-i fac, trebuuuie să mă coc efectiv și să zac.Vă dați seama( sau nu, depinde cum v-a copt-o imaginația) că în acest Solemn Moment al coacerii, eu, personajul principal, mă trezesc brusc că patricip.Da, participiu ei de treabă, că particip în acțiunea textieră la mai mult decît zacerea întinsă, ba chiar la o adevărată bibliotecă universală...Acesta e momentul cînd strig sus și tare m-aaaam coooopt...și îmi dau drumul la vale!Motiv pentru care mă sui zilnic acum întins pe divan sau tavan, care la rîndul meu mi se suie la cap ceva enervant, de încep să mă coc și să particip.Așa se zace minunea că mi-e plin capul de cucuie și de biblioteci.Mărturisesc, plîngeam în bibliotecă încă de mic copil.Participa-m-ar tavanu' ei întins tăntălău pe deasupra!