Este dimineata si de o jumatate de ora am ramas singur, muza a plecat la piata si e mare minune, trebuie sa profit imediat. Ii voi demonstra ca pot scrie si fara ajutorul ei pretios, hehehe!

Ma arunc asadar pe scaunul de plastic din fata computerului si apas pe butonul de pornire, dar nimica. Hmm!, sa vezi ca afurisita m-a sabotat, sa fie ea sigura ca raman dependent. Da, ei bine, ii trag un sut in carcasa drept in zona vintrelor, acolo unde scrie reset. Aflasem eu mai demult ca asa rezolva cosmonautii rusi problemele pe navetele lor, si na, uite ca merge! Banuiam eu ca Bill Gates are prin companie urme de sange slav .

In sfarsit am ajuns in fata paginii albe, dar imi lipseste ceva, nu stiu precis cum sa incep, insa ma concentrez, si ma concentrez si tot asa, cred ca am exagerat un pic ca o vena de pe tampla dreapta incearca sa se repeada peste pleoapa mea stanga. Uff!, inchid ochii sa ma linistesc, numar pana la zece si incep sa vad cateva oite care sar de nebune peste un gard de nuiele. Ce-or fi cautand si astea aici sa sunt din filmul de noapte buna. Iau un cioban imaginar de glezne si il invart ca pe o maciuca pana dispar speriate toate mioarele.

Gata, deschid ochii mari, privesc la ecran si nu-mi vine sa-mi cred ochilor. O agrafa de birou turuie in engleza o gramada de sfaturi si ma anunta cu obraznicie ca se numeste Office Assistant si e singurul meu sprijin in probleme de scris. Asta-i prea de tot, pai tocmai ce scapasem de muza si uite ca apare alt destept sa ma invete cum sa tastez ceva inteligent. Ma ia cu cald si incep sa tip la el:

-Sarmosenia dumneavostra, luati-va cravata si mergeti frumusel la fortele de munca deoarece tocmai ati fost declarat somer, mars de aici!
-Asta nu se poate, numai domnu’ Microsoft ma poate concedia, imi raspunde agrafa impertinenta.
-Bai nichelatule, ia de aici un turn off!
-Nu mere ca am aranjat io, in fisa postului meu scrie sa ajut oricum ca operatorul nu stie ce vrea in 99% din cazuri.
-Ma enervezi, cara-te rapid pana nu apare muza, imi mananci timpul idiotule!
-Dom'le eu va respect, uite ca aveti pana acu’ sapte greseli de paginare.
-Fac ceva pe greselile tale, hmm, ale mele, nu conteaza, sterge-o ca nu ma pot concentra!
-Numai dumneavostra puteti sterge cu “back”, “undo” sau “delete”, eu doar va indic unde trebuie operat.

Un val negru de furie se chinuie sa-mi iasa prin urechi, moment in care smulg monitorul de pe masa cu gandul sa-l arunc pe geam, dar zgomotul cheii in usa ma opreste brusc. Se intorsese muza de la piata.

-Buna pisicel, cu cine te certai?
-Aaa, buna iubito, era un tip obraznic si insistent ce vindea ceva prin telefon..
-Da?!?, vad ca te-ai apucat de scris fara mine...
-Nu dovlecel scump, verificam emailul.
-Ciudat, nu mi-a reusit niciodata chestia asta fara monitorul conectat.
-Pai... il stergeam de praf...
-Ma rog, uite ce am cumparat.

Rasuflu usurat in timp ce muza intinde pachetele pe masa din bucatarie. Cumparase niste branza, rosii, castraveti si mai era ceva cu o forma ciudata intr-un ambalaj rosu aprins.

-Iubito, ce e chestia asta in hartie rosie?
-Ceva foarte dragut, e o pedala.
-O... ceee?!?
-O pedala de bicicleta, motanel, nu stii ce-i aia?
-Normal ca stiu ce e, dar pentru ce ai luat-o?!?
-Asta e o idee noua si simpatica, mi-a venit azi noapte in timp ca tu sforaiai ca un hipopotam.
-Draga mea, hipopotamii nu sforaie. E un mod de comunicare...
-Si ce daca, suna dragut, hipopotam, hihihi!

Aveam o presimtire dintre cele mai sumbre, insa muzei mele ii placea enorm sa ma fiarba la foc mic, asa credea ea ca ma stimuleaza. O prostie, niciodata nu a reusit prin metoda asta, ce-i drept nici eu nu i-am destainuit cum ma inecam plin de senzatii in ochii ei adanc de albastri , dincolo de care, sincer, nu era nimic. Insa nu aveam nevoie de mai mult, abea atunci mi-am dat seama ca era de ajuns si fotografia ei. Ce straniu, sa vad asta asa de clar dupa atat amar de vreme, parca as fi incasat o caramida in moalele capului. Ma intorc ametit catre ea si o intreb:

-Bun, si ce ziceai ca faci cu pedala aia?
-Pai, am vazut eu ca la calculator cand scrii ceva gresit apare o agrafa simpatica si te ajuta, se transforma intr-o bicicleta care alearga atat de frumos pe pagina, ca o muza, nu e dragut?

Asta chiar ca ma dat gata, respir greu ca un pestisor auriu idiot care a aterizat langa acvariu. Muza nu ma lasa sa-mi revin si continua stupefiant.
-Si m-am gandit eu ca daca as avea o pedala, atunci as fi o muza perfecta si rapida si jucause la nevoie , la fel ca agrafa aceea asistent din computer.

Cred ca va inchipuiti ce a urmat...

Si acum vecinii imi mai reproseaza zgomotul facut de muza si de calculatorul care au aterizat fortat in fata casei mele. Nu stiu prin ce fenomen straniu, muza mea a fuzionat cu matele de silicon si de atunci pedaleaza fericita pe o bicileta caraghioasa bantuind programele Office 97. O recunoasteti usor, fluiera ceva ca un refren in legatura cu ajutorul aproapelui.

Acum sunt foarte linistit, mi-am luat un alt calculator, are Office 2000, asistentul este o rosie cu fata de obez dar macar ma lasa in pace, iar pedalele, hmm, pedalele nu au aparut. Inca!