agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-11 | [This text should be read in romana] |
NOTA AUTORULUI
SI PENTRU CA ASTA MA STIMULEAZA FIIND APROAPE O PROVOCARE, INTENTIONEZ SA SCRIU ACEST ROMAN ON-LINE, ADAUGAND CATE CINCI PAGINI ZILNIC. II ROG PE ACEIA CARE INTAMPLATOR SAU NU VOR AJUNGE SA INTRE IN CONTACT CU TEXTUL MEU SA IMI TRIMITA SUGESTII CU PRIVIRE ATA LA DERULAREA INTRIGII CAT SI LA MIJLOACELE STILISTICE. DORESC SA SUBLINIEZ CA DE OPT ANI COC ACEASTA CARTE IN MINTE SI NU AM AVUT CURAJUL SA MA APUC DE EA. NICI ACUM NU AM, DAR ASTA E O ALTA POVESTE CARE POATE SI EA SE VA TRANSFORMA INTR-O BUNA YI IN ROMAN. MULTUMESC APRIORI PE ACEASTA CALE TUTUROR CELOR CARE IMI VOR DA CATE O MANA DE AJUTOR SAU CATE UN PICIOR IN FUND. FANTASTICA ȘI TRISTA POVESTE A ÃŽNGERULUI GABRIEL GARCIA MARQUEZ E P I L O G - Eu nu cred în îngeri, după cum bineînÈ›eles, nu cred nici în Dumnezeu, îmi spunea bunicul meu, Petru cel Trist, supranumit È™i Sfîntul. Era unul dintre subiectele noastre preferate pentru serile lungi È™i monotone de iarnă cu zăpada cernută galeÈ™ peste brazii împietriÈ›i, seri în care dezbăteam împreună cîte o sticlă de È›uică de cireÈ™e cu gust amar de cazan coclit, pe întunerec È™i luminaÈ›i numai de fumul lulelelor în care ardeam, în lipsă de tutun, coajă de nuc pisată, în amestec cu licheni fumurii. - Nici măcar în diavol ? - Nici măcar. -Dar în duhuri ? - Hmmm ! vezi tu, ai pus degetul exact pe rană, cu duhurile ar fi ceva, dar asta nu cred că È›ine de creÈ™tinism È™i de Sfînta Scriptură, ci mai degrabă e ceva natural, ca zăpada È™i floarea de Nalbă. Mi-e teamă să mă pronunÈ›, È™tii, un om la vîrsta mea nu are voie să facă greÈ™eli copilăreÈ™ti, să își umple gura cu prostii È™i aÈ™a mai departe. - Care vîrstă, care vîrstă, mereu îi dai cu anii tăi È™i cu bătrîneÈ›ea... -Oricum nu poÈ›i spune că È™aptezeciÈ™icinci de ani nu înseamnă ceva... - Dacă te uiÈ›i în oglină poÈ›i vedea că nu arăți nici măcar de cincizeci, viaÈ›a trăită în pădure te-a conservat. EÈ™ti tare ca un adolescent È™i mlădios ca o nuia. Nu m-aÈ™ mira să treci biniÈ™or de suta de ani. - Domnul să te audă, Domnul să te audă nepoate ! -Parcă spuneai că nu crezi în Dumnezeu. - Ei, e È™i asta o vorbă, È›ine de vocabular,nu de simÈ›ire. La fel ca expresiile alea inutile pe care noi oamenii le folosim mereu: Vă rog frumos, mulÈ›umesc, cu plăcere, cuvinte de circumstanță, care în fond nu exprimă nimic dar fac armonios legătura între propoziÈ›ii. Chestie de morfologie È™i obiÈ™nuință. Afară zăpada biciuia brazii ca o coadă fragmentată de È™arpe apocaliptic È™i în paharele grosolane de sticlă È›uica fierbinte aburea ameÈ›itor, bunicu era roÈ™u în obraji ca un poponeÈ› iritat de prunc È™i toate erau o pace conservatoare în acel colÈ› de lume pe care È™i satana È™i dumnezeu îl uitaseră. - Vezi, lucrurile ar fi atît de simple dacă ne-am lua după Biblie. ViaÈ›a pămîntească a omului e relativ scurtă comparativ cu veÈ™nicia care îl aÈ™teaptă dincolo. Și nu-i rămîne omului altceva de făcut decît să să își trăiască viaÈ›a asta pămîntească în percepte È™i rugăciuni respectînd în amănunt cuvîntul bibliei È™i a reuÈ™it. Nici măcar nu e greu, ce ne roade pe noi bărbaÈ›ii, pătimaÈ™ii cu vînă, tutunul, băutura, femeile È™i lipsa de rugăciune. Mare lucru să laÈ™i toate astea la o parte È™i să duci o viață de puritan. Cu iubirea aproapelui nici o problemă, cel puÈ›in cu iubire suntem noi oamenii, înzestraÈ›i din plin. Și chiar dacă mai păcătuieÈ™ti din cînd în cînd, Dumnezeu e mare È™i iertător, ajunge să îți mărturiseÈ™ti păcatele È™i să te pocăieÈ™ti È™i toate îți sunt È™terse.Și în final, după ce ai pus mîinile pe piept, vin îngerii È™i te ridică la ceruri, unde te aÈ™teaptă o garsonieră în sînul lui Avraam, prevăzută cu robinete la care curge lapte È™i miere È™i ai toată veÈ™nicia înainte, fără griji È™i fără probleme. - Minunat nu ? - Incorect băiete, incorect. Și nesigur. ÃŽncă nu a venit nimeni din sînul lui Avraam să ne aducă È™tiri, fraÈ›ilor, fiÈ›i atenÈ›i, aici se trăieÈ™te ca în basme, nu există nici chirie de plătit, nici impozite, nici taxe, totul e gratis È™i de cea mai bună calitate, nu se tamponează nici o maÈ™ină È™i nimeni nu violează femeile singure. Ce È™tim noi concret la urma- urmei este că la un moment dat omul pune mîinile pe piept, încetează șă respire È™i gata, îl scoatem din evidenÈ›a populaÈ›iei È™i nu mai e. Dar îngeri... È™i aripi albe... È™i ridicarea la ceruri... poveÈ™ti... poveÈ™ti... noroc nepoate È™i hai să bem È›uica asta cît mai e caldă. ÃŽl iubeam atît de mult pe bunicul, nici nu puteam să-mi închipui viaÈ›a fără el, o tristeÈ›e incomesurabilă, dar mă consolam cu gîndul că atunci cînd va pune mîinile pe piept È™i o să-l È™terg din evidenÈ›a populaÈ›iei, despărÈ›irea va fi vremelnică, ne vom reîntîlni în ceruri, acolo unde îngerii ne vor ridica pe amîndoi. Știam asta sigur, deÈ™i niciodată nu i-am mărturisit bunicului, pentru că printr-un straniu concurs de împrejurări, în prima tinereÈ›e, eu am cunoscut personal, un înger. NaÈ™terea È™i prima copilărie ÃŽngerul Gabriel Garcia Marquez s-a născut la opt noiembrie o mie nouă sute cincizeci È™i È™apte în comuna Sărata Monteoru pe malul rîului Bahlui în apropiere de TîrgoviÈ™te È™i la o bună bucată de mers pe jos de BucureÈ™ti. AÈ™adar Sărata Monteoru este un sat lîngă TîrgoviÈ™te. TîrgoviÈ™tea este cel mai apropiat oraÈ™ de BucureÈ™ti. BucureÈ™tiul este capitala României. România este o È›ară din Europa. Europa este acel continent care pe toate hărÈ›ile planiglob apare în partea centrală ca o siluetă de bărbat grăsuliu cu freză punk, care cu braÈ›ele È™i picioarele desfăcute sub formă de V se aruncă cu capul înainte, în ocean. AÈ™adar două dintre unitățile stilistice ale povestirii clasice fiind satisfăcute- cea de timp È™i cea de loc- să trecem la cea de a treia È™i esenÈ›ialmente cu pondere- modul. Adică modul în care s-a născut Gabriel Garcia Marquez. PărinÈ›ii săi erau țărani cooperatori. Adică făceau parte dintr-o Cooperativă Agricolă de ProducÈ›ie - C.A.P. C.A.P.-ul este acea intreprindere în care țăranii se adună împreună ca să nu facă nimic. Mama îngerului Gabriel era deci o țărancă desculță È™i mofturoasă care la vîrsta de paisprezece ani a fost violată în porumb de către un țăran alcoolic, dar tare chipeÈ™ È™i cu mare succes la femei pe numele său Partenie, zis Bucium din cauza penisului său uriaÈ™ care în erecÈ›ie semăna cu un bucium. Buciumul este un instrument muzical arhaic cioplit din inimă de stejar, lung de trei metri È™i gros cît bicepÈ™ii lui Silvester Stalonne, cu care țăranii își cheamă seara vitele la adăpat (cu buciumul, nu cu Stalonne). Sunetul său este agresiv ca al cornului de vînătoare englezesc, dar în acelaÈ™i timp catifelat precum al unui clarinet È™i nu are de-a face chiar de loc cu ceea ce noi în mod obiÈ™nuit, numim muzică. Este mai degrabă un mod de manifestare a exasperării È™i furiei neputincioase de care românii sunt bîntuiÈ›i de secole. De fapt dacă e să fim sinceri, nu țăranul Partenie o violase pe țăranca Ilina, mama îngerului Gabriel, ci puÈ›in invers, deoarece după cum mărturiseau cei doi mai tîrziu, Partenie era beat ca o cismă È™i total incapabil să se descheie la nădragi ceea ce n-a constituit un impediment deoarece Ilina pur È™i simplu i-a sfîșiat izmenele de pînză albă cu dinÈ›ii ei de cățea în călduri excitată adînc de mirosul de mlaÈ™tină colcăitoare pe care trupul bărbatului dormind în porumb îl exala. Cert este că de-a lungul actului sexual care pentru Ilina a fost ca o înjunghiere, Partenie a dormit buhăit È™i inactiv, visînd că culege prune sub coasta muntelui, Ilina împlinind cele necesare din instinct, aÈ™ezată deasupra, ca o lupoaică pe prada sa. ÃŽn final a început să È›ipe ca un bucium, "ajutooooor, mă omaaaaarăăă !" ceea ce era pe jumătate adevărat, pentru că viscerele ei plăpînde de adolescentă coaptă fuseseră pur È™i simplu martelate de cetaceul leneÈ™ care le penetrase. FraÈ›ii ei, trei ydrahoni cu braÈ›e tari de piatră care pliveau varza la jumătate de kilometzru distanță, au alergat într-un suflet È™i găsindu-È™i sora aproape inconÈ™tientă, în lacul de sînge zmeuric care îi ivora dintre pulpe, au pus mînă de la mînă È™i l-au bătut pe adormitul partenie cu buciumele pe care din precauÈ›ie le aveau la ei, pînă cînd poliÈ›aiul satului alertat de o vecină curioasă, a sosit într-un suflet la faÈ›a locului în È™areta sa trasă de un măgar cenuÈ™iu, somîndu-i pe cei trei fraÈ›i întărîtaÈ›i de vederea sîngelui amestecat să înceteze, ori le trage cîte un glonÈ› cu sare în fund. Din respect pentru reprezentantul legii mai degrabă, decît din teama pentru propriile poponeÈ›e, ceea ce era demn de admirat la niÈ™te țărani buciumari analfabeÈ›i, cei trei fraÈ›i au luat poziÈ›ie de drepÈ›i, lăsîndu-l pe poliÈ›ai să constate că "bine dracului că nu l-aÈ›i omorît, că înfundaÈ›i toÈ›i trei ocna È™i nici dracu nu vă mai scotea dîn ea È™i cu asta mică ce e i-a făcut Partenie felul, ei lasă că nu e prima È™i nici ultima, că Partenie a caricit trei sate în jur È™i aÈ™a îi trebe că umbla cît e de mică cu țîțele alea la vedere în ie, să înebuneÈ™ti nu altceva, de ce nu i-a tras maică-ta o chelfăneală să poarte È™i ea suten ori măcar o cămașă mai groasă È™i fără anchior È™i să își mai dracului È™i niÈ™te chiloÈ›i că ise vede pînă în suflet cînd se apleacă să plivească, oricum Partenie a încurcat-o că asta mică e minoră È™i ia pe puÈ›in È™apte ani, ori se căsătoreÈ™te cu ea legal, adică își pune pirostriile, că i-o fi È™i lui vremea È™i s-o fi săturat de atîta golăneală că se cam apropie de treizeci " După care l-a încărcat pe Partenie în È™aretă ca pe un sac de cartofi, Ilina demnă È™i mistuită de dureri adînci, amestecate cu amintirea încă proaspătă a foirurilor secrete care îi măcinaseră pînă la extaz pîntecele ei de-acum de femeie adevărată, se aÈ™eză peste el folosindu-l drept banchetă, mînjindu-i părul de pe piept cu seva dulce a trupului ei amirosind a miz pufos de pîine proaspăt scoasă din cuptor È™i alaiul urmat de poliÈ›ai È™i de cei trei fraÈ›i care își purtau ostentativ buciumele pe umeri porni spre cabinetul medical aÈ™ezat în cealaltă parte a satului. Această traversare a întregii aÈ™ezări a fost de fapt adevăratul alai de nuntă al Ilinei cu Partenie, momentul în care satul i-a sărbătorit ca pe niÈ™te zei furaÈ›i cu japca din Parnas, iat Ilina s-a simÈ›it ca regina din Saba înconjurată de alaiul ei purtat de cămile. Sărata Monterorul era de fapt o localitate mică È™i neînsemnată pe harta aruncată cu capul în jos a Europei, un loc în care nu se petreceau lucruri neobiÈ™nuite decît o dată la o sută de ani È™i în care viaÈ›a se scurgea ca într-un film despre viaÈ›a melcilor de pădure tras în ralenti cu mici È™i banale amănunte cum ar fi: - aseară s-a ars o siguranță de la tabloul principal din restauranul sătesc È™i timp de trei minute nu a fost lumină, bărbaÈ›ii sorbindu-È™i cinzecurile pe întunerec, iar barmanul, care È™i aÈ™a este chior de felul lui, a umplut halbele peste semn. - moaÈ™a comunală a făcut febră treizeciÈ™i È™apte cu doi din cauză ca a È›inut geamul deschis la dispensar în timp ce îi pansa Saftei a lu' Mitrică rana produsă de un colÈ› de greblă în palma stîngă È™i a tras-o curentul în faringe È™i È™i-a cumpărat de la farmacie È™ase aspirine să se trateze, fiindcă stocul de urgență de la dispensar se terminase. - învățătoarea cea tînără a pălmuit un elev din clasa a È™asea care în pauza mare a fluierat după ea, exprimîndu-se în sensul că dînsa ar fioarte bună de tras, ceea ce era o prostie, fiindcă duduia cu princina arăta ca o scîndură de călcat, femeie È™nur, fără țîțe, fără cur, putînd stîrni asemenea dorinÈ›e aberante È™i aprecieri pozitive numai în imaginaÈ›ia bolnavă a unui adolescent fără experiență sexuală. - Maria lui nea Gheorghe CoÈ™oavă vrea să se facă cofeză È™i de aceea taică-su adună bani È™i chiar are de gînd să se împrumute la Banca de Ajutor Reciproc , dar maică-sa zice că dacă zărghitu' de CoÈ™oavă îndrăzneÈ™te s-o trimită pe fie-sa la oraÈ™ să se facă curvă îi otrăveÈ™te pe amîndoi, le dă foc cu gaz È™i după aia se aruncă înb fîntîna secată din fundul curÈ›ii în care a căzut anul trecut purceaua proaspăt fătată de s-a înecat. - È™i altele. AÈ™a că alaiul hilar care se îndrepta spre dispensar putea fi considferat drept un eveniment epocal în istoria monocromă a Săratei Monteoru, drept care în mai puÈ›in de trei minute toată suflarea satului se afla la faÈ›a locului adică în urma È™aretei la care măgarul cenuÈ™iu trăgea din greu cu pieptul său plăpînd încordat ca un foi de fierărie. -A pus-o Partenie de-acuma, ori se cunună cu asta mică, ori puÈ™căria îl mănîncă, comentau satisfăcute È›aÈ›ele care scăpaseră din vederea curvarului. - Da' ce crezi tu, că o să vrea ăștia lu' Ghimboașă să îl ia pe beÈ›ivu' de Bucium ginere ? - Oricum, alde Ghimboașă sunt oameni cu stare È™i cu prindere, nu cred că o să vrea ei să se învoiască la nuntă cu un pîrlit. - Pîrlit, pîrlit, da' nu uita că are pe unchi-su mare secretar la JudeÈ›eana de Partid È™i poate, cît e el de stricat, pînă în măduva oaselor, să facă È™i să desfacă ploi. - Și lasă soro că nici ca bărbat nu e de lepădat, e frumos ca o cadră È™i tare ca un bivol. - Ca un bi c, vrei să spui tu ! - Ei na, parcă nu asta își doreÈ™te fiecare muiere, să aibe aÈ™a o drîngă la casa ei, să nu zici fa că tu te mulÈ›umeÈ™ti cu aia a lu' bărbat-tu de trei È›enti... - Da' de unde È™tii tu că e de trei È›enti, fiÈ›i-ar maÈ›ele ali dracului de codoașă. - Ho nebuno, nu te aprinde, că i-am văzut-o în zăvoi cînd era la scaldă mort de beat, nici n-a băgat de seamă că È™i-a dat chiloÈ›ii jos o dată cu izmenele, nu-È›i închipui cine È™tie ce prostii. - Mă liniÈ™tiÈ™i fa, că acu-È›i bag ghearele în beregăți că al meu n-a mai purtat din armată chiloÈ›i. - Auzi lele, da' cum e cu legile de acuma, îl judecă sub stare de arest sau poate să meargă la trebunal de comun acord ? - Dacă pune lecramaÈ›ie ta-su lu' asta mică , îl leagă pe loc È™i în paÈ™opt de ore e È™i judecat. - Săracu Partenie, o să-i putrezească oasele prin puÈ™cării. - Da, că mult îți pasă È›ie de oasele lu' Parenie. Þie gîndu mai mult la un os anume. - Nu vă faceÈ›i griji fetelor, că dă unchi-su un telefon de la judeÈ›eană È™i imediat îl scoate, ce crezi că se joacă ăștia de la miliÈ›ie cu Partidul ? - Și uite fa la aia mică ce mîndră e, parcă a cîștigat medalia de Eroină în Cîmpul Muncii. - Eroină în Fundul CurÈ›ii, vrei să zici. - Auzi, cică a fost fată mare... - Păi nu vezi fa că e plină de sînge pe coapse ? - Ãla e sînge de la Partenie cum îl bătură jigodiile alea trei. Unde mai pomeneÈ™ti tu fată mare la cinÈ™pe ani pă la noi, că ale noastre își dau în bărci de la doiÈ™pe. PărinÈ›ii Ilinei ajunseră alaiul în momentul Cînd Parenie, revenindu-È™i din beÈ›ie È™i din mahmureala însîngerată a bătăii pe care o încasase încerca să se ridice în capul oaselor. Găsind-o pe Ilina deasupra lui, încă fierbinte È™i lascivă cu un gest automat îi puse o mînă sub țîțe alintînd-o: - OiÈ›a neichii, aicea-mi eÈ™ti, de cînd doream eu să te văz între patru ochi. ÃŽn acel moment realiză că de fapt se afla într-o mare miÈ™cătoare de oameni care se hizilesc È™i È™uÈ™otesc din motive neÈ™tiute de el, apoi văzu uitătura încruntată a poliÈ›istului, obrazurile amenințătoare ale celor trei fraÈ›i care ostentativ își È›ineau buciumele pe umăr, apoi pe mama Ilinei înlăcrămată È™i cu ochii arÈ™i de o ură care tindea să se reverse ca un ocean, pe tatăl ilinei care cu niÈ™te degete crăpate È™i cu unghii bonate încerca să desfacă din prăsele un briceag ruginit. - Oh Doamne, spuse el lipindu-È™i mîinile pe piept. ÃŽÈ™i găsi pieptul năclăit de sînge apoi È™uviÈ›ele de pantalon care încă mai atîrnau pe pulpe È™i închise ochii cutremurat. - Oh Doamne, mai spuse el, oh Doamne trimite un înger să mă ia la tine. ÃŽn acel moment cerul se crăpă în două deasupra mulÈ›imii încremenite È™i din despicătura de culoarea vinului proaspăt coborî o lumină verzuie, fosforescentă, care îmbrăcă întreg satul în falduri de raze. - Doamne tu ieÈ™ti ? - Partenie, ce-ai făcut cu viaÈ›a ta Partenie, spuse o voce plăpîndă de moÈ™neag din snopul acela de raze, ce-ai făcut cu darurile sfinte pe care È›i le-a dat domnul ? ÃŽÈ›i baÈ›i joc de sufletul tău ca È™i de sufletele celorlalÈ›i ! - Sunt un păcătos doamne, un păcătos nenorocit, un împuÈ›it, fira-È™ a dracului cu pămîntu care mă È›ine... - Nu drăcui păcătosule... Vocea suna acum mînioasă, ca un tăiÈ™ de metal, a cărui răceală Partenie o simÈ›ii pînă în rănunchi. - Iartă-mă Doamne, mi-a scăpat de, puterea obiÈ™nuinÈ›ei. - Eu nu sunt Domnul È™i nu am puterea să iert. Doar Domnul este cel care iartă. Eu doar consemnez. Vocea suna acum obosită È™i cu o undă de regret pe care Partenie nu avea cum s-o înÈ›eleagă. - Dar cine eÈ™ti tu mă ? - Eu sunt Sfîntul Efraim, secretar cu probleme obÈ™teÈ™ti pentru Estul Europei È™i Purtător de Cuvînt al Cancelariei CereÈ™ti în RelaÈ›ia cu Statele Socialiste. - EÈ™ti în calendar ? - Nu, în calendar sunt doar sfinÈ›ii comuni, fără însărcinări, de protocol cum ar veni, noi, cei lucrativi figurăm numai în evidenÈ›ele ecleziastice. Vocea avea acum ceva batjocoritor în tonul ei crescut în intensitate È™i Parenie înÈ›elese asta. - ÃŽnÈ›eleg sfinte ! - Nu înÈ›elegi nimic È™i nici nu trebuie să înÈ›elegi ceva. Tu ai o misiune Partenie È™i trebuie s-o duci la îndeplinire. Te vei căsători cu fata asta È™i vezi că va purcede grea de la Duhul Sfînt. S-ă ai grijă È™i de ea È™i de copil È™i să te laÈ™i de toate patimile È™i relele tale. Trebuie să fii un exemplu pentru toată obÈ™tea. Altfel, o să arzi în focul Ghenei. Cam atît momentan, aÈ™teaptă noi ordine, o să te contactăm noi. - Sfinte... - Taci nu te amesteca, sunt probleme interne care nu te privesc. Tu, femeia, copilul. Atît ! - Da sfinte ! - Ei, pacea È™i înÈ›elepciunea cu tine fiule ! Lumina verzuie se concentră într-o singură rază orbitoare care atiinse pîntecul Ilinei apoi țîșni spre înalturi vuind pînă cînd cerul se închise în urma ei. Abia atunci oamenii putură să se miÈ™te È™i să vorbească, inconÈ™tienÈ›i de minunea ce se petrecuse È™i de faptul că din acea clipă Ilina, fecioara proaspăt violată purcese grea fecundată de unul dintre SfinÈ›ii Executivi ai ÃŽnaltei Cancelarii CereÈ™ti. Partenie recăzu fireÈ™te în beÈ›ia care nu i se ostoise decît momentan È™i dormi o zi întreagă, chiar È™i în timpul consultului medical, pe care doctorul satului un imberb de doctor proaspăt scăpat de pe băncile facultății se simÈ›i obligat să îl execute ca la carte trecîndul pe sub aparatul Roentgen È™i prin toate testele de reflexe existente în manuale, conÈ™tient de importanÈ›a acestui prim raport de medicină legală pe care îl întocmea pentru uzul justiÈ›iei. Bulversare totală fu cînd poliÈ›aiul citi în raportul întocmit de tînărul doctor, că Ilina purta evidente semne de deflorare proaspătă, dar în acelaÈ™i timp era însărcinată în luna a patra È™i purta în pîntece un prunc care dădea din picioare. - Cum dracu, fecioară È™i în acelaÈ™i timp borÈ›oasă, doar n-o fi vre-o sfîntă. - Nu e nici o minune, justifică tînărul doctor, s-au mai văzut astfel de cazuri în care fetele tinere întreÈ›in raporturi sexuale fără ca himenul să se rupă È™i tot atît de posibil e ca vre-un spermatozoid mai È™prinÈ›ar să pătrundă printr-o fisură microscopică a repectivului himen È™i întîlnid în cale un ovul să îl fecundeze, iar zigotul... - Adică s-a caricit da a rămas fată mare È™i în acelaÈ™i timp e gravidă. - Da, nu e nici o minune, ceva normal. AÈ™a că Partenie fu dus la miliÈ›ie È™i închis în pivniță deoarece postul nu avea arest È™i acolo dormi somnul său beÈ›ivănesc pe paiele care folosiseră drept culcuÈ™ pentru purcelul miliÈ›ianului. ÃŽn continuare nu a mai fost nevoie de nici un dosar penal È™i de nici o intervenÈ›ie de la partid, Partenie o dată treaz declară sus È™i tare că el o iubeÈ™te pe Ilina È™i È™i că doreÈ™te să se cunune cu ea ca să-È™i crească pruncul È™i dacă familia ei nu e de acord le dă foc la casă È™i îi beleÈ™te pe toÈ›i cu tot cu buciumele lor. AÈ™a că se făcu nunta de voie È™i de nevoie, o nuntă de protocol, fără zarvă mare È™i fără cheltuiala, aproape în secret, pentru că în gura satului Ilina intrase de curvă È™i de stricată, iar Partenie de prostovan legat la ochi care È™i-a luat muiere borÈ›oasă- gata ca să nu se mai muncească cu însămînÈ›atu', ceea ce era o jignire fără margini pentru că bărbat viril ca Partenie È™i cu atîta apetit pentru tăvăleală rar se naÈ™te, o dată la o sută de ani. Din partea lui Partenie veni unchiul de la partid însoÈ›it de ultima amantă, pentru că È™i unchiul, burlac înrăit la patruÈ™apte de ani era un afemeiat ce nu s-a pomenit, poate È™i din pricina importantei funcÈ›ii politice pe care o deÈ›inea È™i care îi aducea în birou, la audienÈ›e femei una È™i una, È™i care doar un infim procent scăpau necaricite È™i asta numai în cazuri de forță majoră. El, plin de importanță È™i chiarosmă jucă rolul naÈ™ului, patron al tinerei perechi È™i de aici porni nenorocirea sa, pentru că sus la partid s-a aflat că a călcat în biserică È™i pentru că Partidul Comunist era un partid marxist, prin excelență anti- religios a fost chemat în faÈ›a Adunării Generale È™i mustrat cu Vot de blam cu avertisment iar mai apoi a fost trimis la munca de jos ca lăcătuÈ™ de revizie în triajul cefere. Dar la momentul nunÈ›ii el fu cel care depuse garanÈ›ie morală în faÈ›a lui Dumnezeu pentru tînăra pereche È™i astfel Partenie È™i Ilina deveniră un singur trup, ceea ce nu era chiar adevărat, fiindcă, nevăzut È™i neÈ™tiut, creÈ™tea între ei ÃŽngerul Gabriel Garcia Marquez, foetus vigilent È™i nerăbdător sugîndu-È™i degetul cu aroganță în lichidul seminal care amirosea a smirnă È™i tămîie. La trei luni exact după nuntă È™i la o sută treizeci de zile după violul de pomină, într-o seară luminoasă È™i clară din noiembrie, cu cerul spuzit de stele È™i cutreierat de jerbe de meteoriÈ›i în flăcări, fără dureri È™i fără panică, È™implu. ca È™i cum È™i-ar fi lepădat numai lenjeria intimă, Ilina născu în timp ce adăpa vaca în grajd È™i Gabriel Garcia Marquez pică din pîntecul mamei sale ca o nucă, direct în fînul proaspăt aÈ™ternul sub vacă, tăcut È™i neÈ™tiut ca un înger ce era. NAȘTEREA ȘI PRIMA COPILÃRIE -urmare Ilina fusese înzestrată de către părinÈ›i la cununie cu tot ce trebuie unei fete mari plecate de la casa ei, aÈ™a cum era la È›ară tradiÈ›ia strămoÈ™ească: - cazan de fiert rufe È™i ceaun de aramă pentru făcut săpun - pirostrii mari È™i mici pentru fiert È™i prăjit - troacă de scăldat È™i butoaie de tei alb pentru apa de ploaie - oale È™i tingiri noi de aluminiu cromat - farfurii, linguri È™i cuÈ›ite de alpaca - pahare pictate de sticlă È™i carafe pîntecoase din lut ars cu smalÈ› de oxid de zinc - găleÈ›i albe de faianță pentru cărat apa de fîntînă - căuÈ™e, găvane È™i linguri de lamn de plop pentru lucrul în cășărie - È™tergare fine de borangic È™i aspre de in pentru curățenia trupului - aÈ™ternuturi brodate cu fir de mătase È™i perne de puf moale - plapume grele din pene de gîscă - velniÈ›e È›esute în casă È™i covoare cu urzeală bătută - cămăși de noapte , lenjerie fină È™i ciorapi groÈ™i de lînă, cît cuprinde lada de zestre - lămpi de gaz È™i un felinar de ploaie - aragaz de gătit cu patru ochiuri È™i butelie - radio pe baterii ( la vremea respectivă un lux deșănÈ›at) - zece găini moÈ›ate È™i un cocoÈ™ pestriÈ› - opt oi cu mieii lor - o vacă roÈ™ie Siementhal cu uger bogat - È™i patru mii de lei bani gheață O zestre neobiÈ™nuit de generoasă pentru vremurile acelea, dar Ilina era singura fată între trei fraÈ›i È™i nimic nu era prea mult pentru ea. Vaca cea roÈ™ie ( care rumega biscuiÈ›i È™i zahăr cubic din mîna Ilinei) era un fel de mascotă a familiei È™i de cîte ori era necăjită ( È™i asta se întîmpla aproape zilnic, pentru că cele aproape trei luni de măritiÈ™ se scurseseră ca un calvar pentru Ilina fiindcă Partenie deÈ™i renunÈ›ase provizoriu la curvăsărlîc, nu se dezlipise de băutură È™i dormea cu ulciorul de rachiu la cap È™i de cîte ori i se punea pe suflet, Ilina mergea la grajd È™i plîngea pe grumazul vacii roÈ™ii care stătea liniÈ™tită È™i senină cu ochii ei blînzi de vacă pironiÈ›i undeva în viitor. Atunci cînd îngerul Gabriel Garcia căzu ca o nucă din uterul mamei sale în fînul dintre picioarele vacii, Ilina trecea printr-o criză sufletească imensă, era pentru prima dată în cele trei luni scurse de la cununie cînd regreta că își însăilase viaÈ›a de cea a pătimaÈ™ului Partenie, dar cu resemnarea țărăncii crescută în negura rurală a obedienÈ›ei, dădea vina numai È™i numai pe soarta care îi dirigiuise viaÈ›a în aÈ™a chip. ÃŽnecată în lacrimile ei proaste de femeiuÈ™că la paisprezece- de-acum cinsprezece- ani, plecă în casă să pună de cină fără să ia seama la pruncul nou- născut care cuminte È™i senin stătea cu degetul în gură sub ugerul vacii. Vaca îl simÈ›i È™i aplecată cu botul asupra lui, suflă aburi calzi, svîntîndu-i pielea roÈ™ie de lichidul seminal ce avea tendinÈ›a să i se închege pe la încheieturi, apoi cu limba ei roÈ™ie È™i catifelată, făcu ceea ce făcute pentru proprii ei viÈ›ei de atîtea ori. ÃŽl curăță gingaÈ™ È™i drăgăstos de toate necurățeniile naÈ™terii lingîndu-i membrele fragile È™i trupul moale ca o moluscă, apoi îngenunche grijulie pentzru ca pruncul să ajungă la țîțe, iar Gabriel Garcia zîmbi mulÈ›umit È™i prinse vînjos de uger, începînd să sugă cu o foame grozavă, o foame lungă de trei luni È™i o veÈ™nicie în care nu mai simÈ›ise gustul laptelui. Ilina intrînd în casă începu să piardă pe podea bucăți din placentă È™i vederea bucăților de È›esut însîngerat care se zbăteau pe covoarele de lînă o înspăimîntară. - Mamă, măiculițăăă... mooor... muica mea... strigă ea, cu o voce mai mult interioară. Partenie zăcea în acea vreme sub masă, într-o baltă roÈ™ie de borîtură ( mîncase la prînz salată de sfeclă cu usturoi) È™i horcăia fericit fiindcă visase că fusese numit primarul comunei È™i nu putea să-i fie de nici un folos Ilinei, care, după È™ocul iniÈ›ial, care aproape o adusese în pragul morÈ›ii, fu izgonită de instinctul de conservare în uliță, unde începu să È›ipe alertînd vecinele. ÃŽn acest timp, Gabriel Garcia își termină prima sa masă pămîntească È™i rîgîii fericit. ÃŽntr-adevăr laptele de vacă- aÈ™a cum auzise- avea un gust colosal. Se ridică apoi în piciare, bătu cu mînuÈ›a sa roz pulpa vacii, drept mulÈ›umire, la care Joiana roÈ™ie reacÈ›ionă printr-un muget încărcat de recunoÈ™tiință, apoi porni să cutreiere ograda părintească privind cu ochi miraÈ›i la toate acareturile curÈ›ii. Pătrunse în casă atras de muzica ce izvora din aparatul de radio potrivit pe postul Radio Kremlin care transimtea în acel moment o îndrăcită Katiușă È™i cu cu mîna pusă apărătoare la ochi fiindcă lumina electrică prea puternică vătăma ochii săi de prunc nou- născut se apropie de balta roÈ™ie în care în care zăcea Partenie È™i îl privi critic. - Ãsta trebuie să fie tata, gîndi el, exact cum mi l-am închipuit. Și ăsta trebuie să fie rachiu, strîmbă el din nas, cutremurat de damful puternic al È›uicii. Apoi zîmbi È™ugubăț È™i trase o duÈ™că luuungă- lungă din ulciorul prea greu pentru mînuÈ›ele sale fragile. Tăria rachiului- Partenie nu consuma decît trascău de mîna întîi- îl amorÈ›i instantaneu, atrofiindu-i toate reflexele proaspăt născute È™i se prăbuÈ™i beat frînt în balta roÈ™ie, alături de tatăl său. AÈ™a îl găsiră vecinele care pătrunseră în case purtînd pe braÈ›e o Ilină leÈ™inată de spaima morÈ›ii, un prunc bicisnic È™i golaÈ™ învelit în bale roÈ™ii, zăcînd la piciorul mesei cu o mînă zdravăn înfiptă în părul tatălui, primul înger din istoria lungă a creÈ™tinismului care se îmbăta. PRIMA PARANTEZà Mă simt obligat preventiv, pentru a nu bulversa cititorul, ca de-a lungul acestui text biografic să deschid din loc în loc paranteze, sub forma unor note explicative în care să dau lămuririle necesare unei mai profunde înÈ›elegeri a persoanei È™i personalității îngerului Gabriel Garcia Mrquez, care nu este aÈ™a cum ar părea la prima privire produsul plastic al unei fantezii bulnave È™i nici o încercare de re- acreditare a miturilor biblice pe care cultura modernă È™i cotidianul ridicat la rangul de crez unic, le-au alungat la periferia cunoaÈ™terii. NU ! ÃŽngerul Gabriel Garcia a existat aievea È™i poate că mai există încă, undeva pierdut prin istoria contemporană, fără ca noi să avem a È™tire, iar viaÈ›a sa pămîntească, scursă printre noi, nu a fost decît începutul unui lung test la care cineva de acolo de sus, ne supune pe noi pămîntenii. Un test care mai mult ca sigur se va încheia cu o apocalipsă la care puÈ›ini dintre noi vom lipsi motivat. Cei care poate, prin hazard în scurta sa trecere terestră i-a atins cu aripa sa îngerul Gabriel Garcia. Amănuntele secrete ale vieÈ›ii sale mi-au fost dezvăluite chiar de către el, într-o seară caldă de Mai în anul o mie nouă sute nouăzeci È™i doi, pe cînd ne aflam împreună în germania într-un „ Lagăr pentru AzilanÈ›i Politici“. DIE ZENTRALE DURCHGANGSTELLE FUR ASYLBEWERBER ZIRNDORF VON NURNBERG este o veche cazarmă a celui de al treilea Reich, pe care Americanii au modernizat-o cît de cît în cei zece ani post- belici în care a fost încartiruit aici un batalion de puÈ™caÈ™i marini, fără a reuÈ™i însă să alunge aerul terorizant de închisoare ideologică care în anii fascismului înfloritor s-au înfiltrat în ziduri È™i în fundaÈ›ii, rămînînd acolo ca un mucegai pervers, rezistent la toate renovările de È™paclu È™i bidinea. Lagărul este cocoÈ›at pe pe o colină limitrofă sătucului Zirndorf, la marginea pitorescului Frankenschnellweg, care este o autobandă rapidă de legătură între Nurnberg È™i suburbiile sale bogate, rezidenÈ›e ale burgezilor cu dare de mînă È™i a vechii nobilimi. Perimetrul său de circa doi kilometri este înconjurat cu un gard de sîrmă ghimpată înalt de doi metri optzeci, terminat la partea superiară printr-o consolă înclinată la patruzeciÈ™i cinci de grade. Intrarea principală este o poartă largă, generos de largă, prevăzută cu supraveghere electronică È™i televiziune cu circuit închis, la care o mulÈ›ime pestriță de patruzeci È™i cinci de naÈ›ii vorbind cele mai ciudate limbi ale pămîntului se înghesuie agitîndu-È™i deasupra capului paÈ™apoartele, buletinele de identitate, carnetele de conducere, certificatele de naÈ™tere sau orice alt gen de documente de recunoaÈ™tere, cu scopul unic de a pătrunde în paradis. Adică în Lagăr. Adică în Turnul Babel. Curtea interioară, imensă È™i impecabil măturată la orice oră din zi È™i din noapte adăposteÈ™te trei blocuri de locuinÈ›e tip apartament, un mare pavilion în care se găsesc administraÈ›ia, cantina È™i serviciile auxiliare, È™coala, care este un fel de baracă lungă de carton presat cu trei săli de clasă, grădiniÈ›a, garajele È™i pavilionul proaspăt de placaj metalic È™i sticlă în care au fost instalat serviciul de evidență È™i înregistrare, poliÈ›ia lagărului È™i caseria. Caseria- punctul terminus al unei lungi È™i cel mai adesea periculoase călătorii pe care oropsitul azvîrlit de soartă la periferia societății o face orbit de mirajul celor o sută È™i opt zeci de mărci lunare pe care la dată fixă geamul de sticlă cu ghiÈ™eu rotativ al caseriei îl varsă pentru fiecare azilant. Hîrtii noi, foÈ™nitoare care reprezintă pentru azilant nu atît un însemn monetar viguros cît mai degrabă simbolul libertății la care visează. Marca germană. Ociul Diavolului. Și în acelaÈ™i timp Lacrima Domnului. Lam cunoscut pe îngerul Gabriel Garcia Marquez în lagărul de la Zirndorf într-o Germanie cotropită de azilanÈ›i. Era Mai, în 1992 È™i locuiam înghesuiÈ›i într-o fostă sală de clasă, opt români aflaÈ›i în tranzit spre o viață mai bună în Vestul plin de promisiuni. Era suficient de cald în acea primăvară ca să ne putem descurca fără aÈ™ternuturi, fiindcă de altfel administraÈ›ia lagărului nici nu ne putea asigura aÈ™a ceva, cel puÈ›in două mii de persoane locuiau de-a valma într-un perimetru calculat la o capacitate maximă de opt sute È™i singurul lucru pe care ni-l puteam permite era o bucată puturoasă de burete pe care o foloseam drept saltea, aÈ™ezată direct pe pardoseală. Sala de clasă era proaspăt zugrăvită, într-un albastru pal, străveziu iar căldura moale a radiatoarelor ne crea impresia de odihnitor. Stăteam la taifas între noi pe un ton plin de înÈ›elegere, fiecare își spunea povestea, cine este ce face È™i mai ales cum reuÈ™ise să ajungă în Germania. Doar Gabriel nu participa la discuÈ›ia noastră, dormita pe bucata lui de burete aÈ™ezată într-un colÈ› cu lumină puÈ›ină, cu privirea aÈ›intită pe o pată din tavan care semăna cu ... Nu mai È›in minte cu ce semăna într-adevăr acea pată dar îmi aduc aminte că îngerul Gabriel era extrem de absorbit în contemplarea ei. PoveÈ™tile noastre se insinuau în aerul călduÈ› al camerei È™i fiecare dintre noi sorbea cuvintele piovestitorului, eram curioÈ™i să vedem cît de mult diferă destinul celuilalt față de propriul destin. Mie încă nu îmi venise rîndul, ascultam acum un puÈ™ti de optesprezece ani care trecuse munÈ›ii din Cehoslovacia pe jos: „ ... ce să spun, duceam viață albă în Golania, că io locuiam în apropiere, pe terasa Doi CocoÈ™i È™inu eram decît pasager în piață. Veneam mai ales seara cînd se aduna studenÈ›ii È™i cînta ăla, cu chitara, mai bine colan decît activist mai mine mort decît comunist. Noi eram ochiÈ›i pe studente că erau unele bucăți bune de tot, le mai făceam felul, le duceam cu preÈ™u’ le ameÈ›eam de cap că am luptat pe baricade la inter, că am fost în ceceu È™i ele fraierele ne ascultau cu ochii beliÈ›i È™i le duceam în CiÈ™migiu în boscheÈ›i le trăceam carice, mamă doamne, dacă n-am penisat la studente, că ar trebui să îmi dea È™i mie diplomă de absolvire. Bani aveam berechet că noaptea mergeam la ciordeală în triajul dela Basarab, aveam pe unul de la cefereu care ne vindea pontu’ care sunt vagoanele cu băutură È™i îi dădeam È™i lui dreptu’ ºi eram în bani ca lumea. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy