T a t i , t u . . .

de Nita Mihaita



E seara.
E placut.
In familia Grigorescu se spala vase. Tatal si baietelul cel mic vor
sa-i faca o favoare mamei, ocupandu-se ei de asta data cu bucataria.
Amandoi, cu sorturi albastre, in jurul chiuvetei curata vasele.
Baietelul cel mic le spala de grasime, iar tatal le pune in ordine pe marginea
chiuvetei, stergandu-le de apa.
Mama, admirativ, in celalalt colt al bucatariei se facea ca are de lucru.
Ii placea sa-i priveasca pe amandoi,impreuna,intelegandu-se asa de bine.
-Gata! Urmatoarea ! striga tatal nerabdator.
-Imediat. Uite inca una, zise baietelul intinzandu-i o farfurie. Ai
grija sa o stergi, peste tot... da!
-Cum sa nu! ... Gata! Alta!
-Ia! Sa vad! E bine! Uite alta.
Decurge totul linistit,fara intreruperi. Mama, multumita de sine, se
duce in sufragerie sa se uite la televizor. Avea cu ce sa se mandreasca maine
la serviciu! Amandoi... ca niste frati.
Operatiunea "Spalatul vaselor" decurgea perfect, cand deodata, intr-o
clipa de neatentie, tatal scapa pe jos o farfurie si aceasta se sparse. Rusinat, se apleca sa adune cioburile, imprastiate pe jos. Baietelul opri apa si se
sterse pe maini, in timp ce tatal se chinuia sa curete locul "crimei" ca si
cum, stergand orice urma, incidentul ar fi fost uitat.
-Ce-ai facut, mai! Ai spart o farfurie! zise baietelul furios.
-Una, se balbai tatal,mi-a alunecat si...
-Si ce ?! Netrebnic mic ce esti! Dupa ce ca te las sa te joci la robi-
net, mai spargi si farfuria, spuse baietelul cu vocea lui pitigaiata.
-Eu ... N-am vrut, se incurca tatal,frecandu-si mainile nervos.Eu ...
-Tu sa taci! rabufni copilul. E... al dracului sa fii tu! Gata, la
culcare! In seara asta nu pupi nici televizor si nici nu mai mananci nimic! Ca
sa-ti fie invatatura de minte! zise baietelul exasperat, rosu de manie. Mama
auzind galagie intra in bucatarie sa vada ce se intampla.
Tatal cu lacrimi in ochi,nerezistand ocarelor baiatului sau, izbucni
in plans, si, asa jos,in genunchi cum era, isi apuca baiatul de picioare,
afundandu-si fata uda de lacrimi grele in sortul acestuia.
Mama,vazand scena, nu zise nimic si isi relua locul in coltul sau
preferat, asteptand ca lucrurile sa se potoleasca. Insa din contra copilul nu
se indupleca staruintelor tatalui sau, ci striga rosu de furie:
-Afara ! In camera ta ! Sa nu te mai vad ! Nemernicule ! Apoi
poticnindu-se,cautandu-si cuvintele,tu... tu farfurie! Tu lampa! Tu...veioza!
A... Afara!
Tatal izbucni in lacrimi si mai rau,strangandu-l de picioare puternic.
Baiatul rosu la fata, incerca sa scape de stransoarea tatalui sau,dar nu reusi
si, in cele din urma,renunta. Se apleca si-i cuprinse tatalui capul cu mainile
sale mici,neincapatoare, incercand sa-l mangaie, sa-i aline durerea.
-Gata! Gata tata, nu mai plange ! Siit! Gata, incetisor.
Mama ce statea in coltul sau nu avea curaj sa spuna nimic ca sa nu
strice echilibrul castigat momentan.
-Gata,gata, nu mai plange! Siit! N-am vrut,hai, iarta-ma!
Tacere.
Ridica capul tatalui, care plangea in icnete.
-Te-a durut? intreba copilul.
-Da! Mult! striga tatal cu glasul inabusit de suspine. Atunci,in acel
moment,tatal il apuca pe copil cu amandoua mainile, incercand sa-l imbratiseze
cat mai mult, sa-l aiba la piept strans. Copilul neputand sa se opuna se lasa
acaparat de stramtoarea tatalui, ce plangea incetisor in continuare.
-Gata! Gata! S-a terminat! se auzi baietelul din bratele tatalui sau.
S-a terminat!

Epilog
======
Statura foare mult timp asa. Vreme de 5 ani, cand baiatul se ridica si
ii spuse tatalui:
-Gata! Eu plec! Trebuie sa merg la serviciu.
Tatal se ridica si isi sterse ochii cu sortul albastru.
-Bine fiule! Du-te cu bine!
Baiatul isi lua pachetul pregatit de mama sa din timp si se indrepta
spre usa. Mama si tatal il intampinara.
-Eu am plecat! Pa! Ramaneti cu bine, spuse baiatul deschizand usa.
-Pa, baiatule! ii zise tatal.
-Pa, puiule! ii zise mama.
-Si sa nu-ti mai construiesti celule din caramizi in piata , continua
tatal.
Baiatul se opri pentru o clipa si isi privi parintii, apoi spuse:
-Si eu va iubesc! La revedere!
-Ramai cu bine fiule! grai tatal, inchizand usa cu cheia, insa isi
privi sotia si gandind cu voce tare, o lasa descuiata.

dedicata lui Cif