Era frumoasă ca roua de pe trifoii cu patru foi la 4:32 AM pe 14 August 2003 (zi însorită), cu părul curgând în valuri negre peste umerii goi și buzele tremurând umede și roșii. Drept urmare, Liubomir se enervă și îi trase una pese bot cu dosul palmei, să se învețe minte să mai tremure din buze ca proasta.

“Femeia trebuie pusă la punct” gândea satisfăcut Liubomir. “Și punctul trebuie pus la i".

Și cum se învârtea așa prin vagon gândindu-se satisfăcut la aceste chestiuni, se împiedică de Aleloi, grecul cu mușchii de oțel. Aleloi atâta aștepta să-i smulgă genele lui Liubomir – să-și completeze colecția de gene. Liubomir se apără puțin și fără succes, până la urmă fu nevoit să cedeze, lovit în plex. Aleloi își culese fericit trofeul și se aruncă pe ușa deschisă cu un “bansai” prelung.

“Bansaaaaaaaai!” urla cu satisfacție Aleloi și zbura spre un brad de pe marginea șinei, speriindu-l pe acarul Cubiq.

Acesta se sperie groaznic, citise el într-o poezie că o să-l răpună un păsaroi picat din cer cu hârzobul. Puse iute mâna pe sapă și desăvârși opera bradului din două lovituri scurte. Văzând apoi că-i vorba de Aleloi, grecul cu mușchii de oțel, îl luă și-l târî pe șine să-l izbească următorul tren, apoi plecă la el în sat satisfăcut. Pe drum se întâlni cu învățătoarea Geligegița (zisă și Gheligheghița).

“Măi Cubiq”, zise Geligegița la plezneală, “ce umbli tu atât de satisfăcut, sigur i-ai dat lu Aleloi cu sapa în cap și l-ai lăsat pe șine să-l izbească următorul tren”.

La plezneală zise, că acarul Cubiq o plezni iute peste bot cu dosul palmei (cum pațesc toate femeile din această operă).

Văzând una ca asta, mă apucă un acces de feminism și-i zisei vreo doua lui Cubiq:

“Pai nu ți-e rușine la obraz, bă țăran prost să-i dai lu’ doamna Geligegița peste gură?”

Nici nu terminai bine, că domnul preot reformat Czitricz Meleșkecs îmi trase una direct în bot cu dosul palmei.

Nu mai pot, nu mai pooot!