Aceasta poveste mi-a fost spusa de un preot, si,
curios,el este mai tanar decat mine ... nu cu multi
ani. L-am intalnit pentru prima data pe atunci cand
era inca copil si nu stia pe ce drum sa apuce si nu
era sigur de ceea ce ar vrea sa faca.
A muncit si a suferit foarte mult, dar asa cum spune
el toate acestea l-au facut mai puternic, l-au invatat
sa aprecieze lucrurile cu adevarat semnificative in
viata, sa aprecieze oamenii si sa gaseseasca chiar si
in cei rai ceva frumos si de admirat. Spunea ca
atat binele cat si raul se invata, si nu exista oameni
in totalitate rai sau buni, si nimeni nu este rau de
buna voie, ci din ignoranta. Oamenii ar trebui
invatati sa iubeasca, ei nu stiu sa spuna TE IUBESC
chiar si atunci cand iubesc. Au multa iubire , dar nu
o spun, parca le-ar fi frica sa iubeasca.

Cand m-am dus la o liturghie de a sa, sa ma
binecuvanteze, mi-a zis ca ar vrea sa vorbim, sa-l
astept. Plangea si-mi spunea ca nu crede ceea ce mi se
intampla. Pentru el si alti colegi de-ai lui,
reprezentam modelul de sotie si de mama. Aceste spuse
ale lui m-au surprins, dar mi-au dat mare incredere in
mine, in puterile mele. El m-a facut sa inteleg ca eu
sunt un om bun, poate bunatatea din el mi-a fost
transmisa si mie.

Cand i-am povestit, in mare, despre problemele mele,
mi-a spus:
Nu stiu daca te va ajuta aceasta poveste, dar eu as
vrea sa cred ca da si sper caci cu ajutorul ei vei
stii ceea ce ai de facut.

“ Intr-o biserica, pe altar, se jucau trei
luminite. Aceste luminite erau: CREDINTA, SPERANTA si
IUBIREA.
La un momentdat, CREDINTA spune:
- Eu as vrea sa ma sting si sa plec dintre
oameni, ei numai au credinta, devin pe zi ce trece mai
necredinciosi, se bucura doar de lucruri marunte, nu gasesc
lucruri cu adevarat minunate in viata lor . Nu mai
cred in prietenie, in familie, iar de Dumnezeu au si
uitat. Voi nu aveti cum sa ma opriti pentru ca si voi
simtiti la fel. Spune tu IUBIRE, daca eu nu am
dreptate?
CREDINTA, isi ia la revedere de la IUBIRE si
SPERANTA, usa bisericii se deschise si ea pleaca ...


Dupa plecarea CREDINTEI, IUBIREA ii spune SPERANTEI:
- CREDINTA are dreptate. Si eu simt la fel,
oamenii nu mai iubesc, nu mai vor sa iubesca, fug de
iubire. Pentru ei iubire nu mai inseamna a te darui,
ci a te contopi. Chiar am auzit un om zicand “De ce
oare cei care zic ca ne iubesc, ne taie aripile si nu
ne lasa sa zburam?” . As vrea sa ma sting si sa plec
si eu dintre oameni, pentru ei iubirea semnifica de
fapt o forma de a-si manifesta agresivitatea.
- La revedere, SPERANTA!
Usa bisericii se deschise, si IUBIREA pleaca ...

SPERANTA ramane singura. Ea continua sa se joace, ii
placea mult acea biserica, ea isi aducea aminte de
pelerinii care veneau, cu mult timp in urma, sa se
roage aici aducand daruri de o frumusete rara . Cata
bogatie avea aceasta biserica, icoanele, candelele si
sfesnicele erau toate doar din aur, argint si
impodobite cu pietre pretioase. Moaste sfinte si
icoane facatoare de minuni completau aceasta bogatie
a ei. Dar toate aceste, fara credinta nu valorau
nimic. Oameni se indepartasera nu doar de traditiile
strabune, ci si de credinta. Ei erau din ce in ce mai
putini in biserica, copiii nu mai erau adusi in acest
lacas sfant, pentru ca parinti nu intelegeau ca este
bine pentru copil sa fie dus la Sfintele Slujbe, la
fel cum este dus la doctor. Si nu cred ca s-a
intamplat ca un om trist sau maniat, dupa participarea
la o slujba religioasa, sa nu plece din acel loc cu
sufletul linistit si impacat cu el.
Dumnezeu este doctorul sufletului, iar valoarea unui
om este data de frumusetea sufletului lui.
Ce preoti minunati slujisera pe acest altar, dar care
acum trecusera in lumea celor drepti. Preotii de acum
nu mai au har, si nu pentru ca Dumnezeu nu le-a daruit
si nu a fost milostiv cu ei, ci pentru ca ei nu au
stiut sa-si pastreze sufletul curat, iar Duhul Sfant
nu poate locui intr-un suflet viciat. Sunt suflete
chinuite si ce pedeapsa mai mare poate sa dea Dumnezeu
unui astfel de om, decat sa-si castige painea
din a predica despre virtuti pe care el nu le are.

SPERANTA, pleaca dupa CREDINTA si IUBIRE, si
ajungandu-le din urma, le spuse:

-Intoarceti-va inapoi! Nu aveti voi sa plecati!
Atata timp cat eu exist voi nu aveti voie sa va
stingeti.

Cand s-au intors in biserica, SPERANTA, CREDINTA si
IUBIREA au gasit in fata altarului o femeie
ingenunchiata, care se ruga si multumea Domnului chiar
si pentru suferintele pe care ea le indurase:

- Doamne sunt pe cale sa pierd totul: serviciul,
casa, omul pe care il iubesc, copilul. Cand mi-am dat
seama ca omul pe care il iubesc ma va parasi ... mi-am
zis: “Asta este, dar bine ca pot veni acasa unde ma
pot bucura de linistea ei”.
La scurt timp mi-am dat seama ca voi pierde si casa,
si atunci am zis: “Bine, nu conteaza, am copilul, iar
alaturi de el pot infrunta multe. Am un serviciu si
pot sa ma descurc.” Dar dupa un timp eram pe cale
sa-mi pierd si serviciul, eram amenintata ca voi
ramane fara o slujba. Dar nici aceasta nu m-a speriat.
Acum Doamne, sunt pe cale sa-mi pierd copilul.
Doamne, ajuta-ma ! Este lucrul cel mai minunat pe care
Tu mi l-ai daruit ... Te rog, Doamne, nu-l lua de
langa mine ...!
Imi dau seama ca am pierdut lucruri marunte, dar Tu
mi-ai dat altele care sunt cu adevarat importante in viata unui om, mi-ai daruit virtuti.
Mi-ai dat, Doamne, puterea de a ierta pe cei care-mi
fac rau, am simtit, atunci cand ma palmuiau , mila
pentru ei , si m-am rugat Tie sa nu le dai lor dupa
faptele lor, ci sa le dai cele mai frumoase virtuti
ale tale, ca peste ani, cand ma voi intalni cu ei,
sa-ti multumesc ca mi-ai dat sa intalnesc asa oameni
minunati.
Am simtit cea mai mare bucurie in ziua Nasterii
Domnului, iti multumesc, Doamne, pentru acea minunata
zi! Atunci am inteles ca Tu ma iubesti, iar
incercarile la care Tu ma supui sunt pentru a ma
intari si nu pentru a suferi asa cum am crezut.
Tu mi-ai daruit puterea de a putea inalta o rugaciune
si pentru oamenii care au nevoie. A fost minunat cand
am simtit ca pot sa ma rog la fel pentru oamenii buni
sau rai, sa-i iubesc asa cum sunt, sa le vad lucrurile
frumoase, sa-i iert daca mi-au facut rau si sa ma rog
tie pentru ei.

Iti multumesc, Tata Ceresc, pentru toata bunatatea Ta.
Eu cred si sper in ajutorul tau... doar tu ma poti
ajuta...

SPERANTA, CREDINTA si IUBIREA au continuat sa
lumineze, cel putin pentru aceasta femeie.

Poate va intrebati cine este aceea femei care multumea
chiar si pentru suferintele pe care le indura. Este
una dintre acele femei pentru care s-a scris poezia
“Cantec pentru odrasla mea”.