agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-19 | [This text should be read in romana] |
Prietenii mei stiu multe bancuri. Eu ii admir si imi place sa ma vad cu ei. Si ei ma admira. Zic ca sunt deschisa. Ca o carte deschisa. De fiecare data cand ne intalnim, dupa 4-5 beri vine momentul. Toti se pregatesc pentru el. Gradual. Dupa prima bere epuizeaza povestile de amor, dupa a doua amenintarile fata de sefi, dupa a treia eu si viata mea, dupa a patra isi jura prietenie pe veci si la a cincea momentul. Ma sperie a cincea bere. Uneori, incerc sa ma eschivez: am obosit, vine mama la Bucuresti maine, trebuie sa fac baie, si in plus am meeting luni dimineata. Nu se lasa pacaliti. Ma cunosc ei de la a treia bere, nu mi se-ntampla mie lucruri atat de exciting!
- Nu e momentul sa pleci. E vineri seara! - Bine. Mai stau. Oricum nu plec niciodata. Momentul dureaza 2 beri de caciula daca suntem 5 persoane si cel putin 4 beri daca depasim acest numar. Niciodata momentul nu apare cand grupul se situeaza sub cifra 5 de prieteni. Numar speriata: 1, 2, 3 …si cu mine 7. Ce le-o fi venit la fetele astea sa-I invite pe E., F. si G.! Cica sunt simpatici. Sunt maestri in bancuri. Comand inca 4 beri numai pentru mine. Si incep sa masor timpul cu galgaituri exacte la intervale precise. Pentru a nu gresi, la berile cu numar par, jumatatea inferioara a fiecarei sticle trebuie sorbita dintr-o inghititura. Timpul astfel acumulat se foloseste la mersul la buda. Fiecare are glumele favorite. Daca a trecut o luna de cand nu ne-am mai vazut, momentul devine retrospectiva acestor favorite. Ma concentrez. Nu-mi amintesc daca am ras ultima oara cand l-am auzit. Caci n-are rost sa consum un ras nou pe un banc vechi. Caut in memorie. Degeaba, nu-mi amintesc bancul. De fapt niciodata nu le retin. De ce le-as tine minte? Ca sa rad si mai tarziu? Caut intrebatoare spre cel de langa mine. Poate ma salveaza din amnezie cu: - Il stim pe-asta! Dar nici un ajutor. E un banc cu un iepuras. Ecologista cum sunt, detest bancurile cu animale. Dar E. e incantat de personaj mai ales ca ii seamana cumva: isi sprijina dintii din fata pe buza de jos si vorbeste sasait. Ma intreb de unde stie cum vorbeste iepurele. Incerc sa memorez bancul. Va sa zica iepurele intr-o zi, prin padure, un urs, o vulpe…In acelasi timp trebuie sa fiu atenta la fractiunea dinaintea clipei. Sa nu o pierd. Clipa este acea secunda de la sfarsitul bancului, cand cel care l-a spus isi roteste rapid ochii de la un prieten la altul si verifica: - V-ati prins? Fractiunea dinaintea clipei este cea mai importanta. Trebuie sa decid atitudinea. Sunt asa de concentrata la fractiune, ca uit bancul. Dar nu asta este important. Masor rapid imprejurimile si in special pe ceilalti doi lideri F. si G. Ei sunt experti in bancuri. Pe F. il observ cu coada ochilui, din profil. Pare ca si-a umflat un pic obrazul dinspre mine. Pe G. tot din profil. Imi dau seama ca am facut o alegere gresita cand m-am asezat intre cei doi. Prietena mea m-a plasat aici. Sa fiu fata in fata cu E. Zice ca poate vom pleca impreuna acasa. Eu nu stiu unde sta el, dar probabil ca are acelasi drum cu mine. Zice ea complice: - Cand ai 30 de ani simti din cand in cand nevoia de cineva care sa te conduca, sa ai un umar de sprijin. Dupa 8 beri cine stie ce se poate intampla…Stai aici si trimite semnale de prietenie. Am inteles. Prietena mea are un suflet mare. Nici eu nu sunt o fata rea. Cred ca pot sa-l ajut pe E. sa ajunga acasa. Am acceptat pozitia, desi n-am vizibilitatea necesara. Totusi parca si lui G. i s-a incretit pielea in laba gastii. Dar tot nu sunt sigura. Imi mai trebuie o opinie. Prietena mea clipeste des. Rasuflu usurata. Am adunat 3 pareri de la cei mai buni! Fractiunea se termina si eu am decis. Fericita deschid larg gura. Nu rad niciodata. Nu e nevoie. Asa ca tot ce trebuie sa fac este sa deschid gura, sa strang din ochi si sa tremur un pic din cap. Restul fac prietenii mei. Am invatat asta de la cor. F are maseaua umflata. Lui G. I-a intrat fum in ochi, iar prietena mea are un rimel nou care se topeste ca al Cenusaresei dupa miezul noptii. E un banc vechi! Si nimeni nu mi-a zis si mie! Nici un raset in grup. De atata concentrare cu gura cascata imi vine un hîc, cu h mut, slab alcoolizat. Prietena mea a fost mandra de mine. Cica in sfarsit am trimis si eu semnale. Iar ea s-a dovedit ca are mana buna caci am plecat impreuna cu E. El zice ca numai eu am simtul umorului. Si ca sa rezolvam si cu drumul comun, caci aici, mi-e greu s-o spun, dar prietena mea se inselase, s-a mutat la mine. Mi-e mult mai usor acum Il ajut mereu sa ajunga acasa :) |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy