Impresii din Grecia, 1

Motto: am ramas cu gandul la Mediterana

Am vazut Grecia si am inteles esenta acesteia, ascunsa in saracie. Dumnezeu a dat aici cele doua extreme ale vietii, piatra inerta si seaca, si pamantul roditor, alaturate, fara hotar. Firul verde al culturii de bumbac, lovit de vant, atinge la propriu stanca muntelui aproape desertic ce isi incepe urcusul la marginea plantatiei.
In vechime grecii cugetau la nonsensul setei, cand strabateau muntii pietrosi si goi dar se bucurau profan din pepenii si strugurii campiei inverzite, udate de un rau. Singura sursa de verde e un arbust pirpiriu ce creste pe varsanti dar din care nu se pot taia stalpi , grinzi si capriori pentru acoperisuri. Probabil se pot folosi pentru foc in anotimpul rece.
In acest univers al invatarii de minte, poate in eventualul mai indulcit ev al antichitatii, cand clima era usor mai rece si mai blanda, grecii au udat cu sudoarea lor campiile pentru hrana si si-au facut adapost in case zidite din piatra, acoperite cu piatra, ca si astazi , singurul material la dispozitie.
Acum ei au si cimentul din care isi construiesc in intregime casele cu stalpi din beton armat, antiseismici si pereti , plafoane subtiri turnate din beton in cofraje atent confectionate, pentru a nu le mai finisa ulterior prin tencuire.
Tehnologia le permite sa amestece piatra din munte cu piatra pisata a cimentului. Si acum 5000 de ani tot ceea ce faceau era din piatra. E greu de crezut asta pana nu cutreieiri mii si mii de km prin lumea greaca pe continent si pe insule si nu abosesti de trista moarte ascunsa in pietre.
Mai sunt soarele si apa marii care au cioplit ele insele mentalitatea oamenilor cu aceleasi accente, ale altor doua extremitati ale naturii, imensitatea si racoarea apei si caldura neiertatoare a soarelui dupaamiezii, ramas singur afara. Aceasta stare obligatorie a meditatiei oamenilor ascunsi prin cotloane, asemeni reptilelor de sub stanci si a neputintei lor in fata furtunilor marii a cerut sau poate a oferit sansa gasirii unor raspunsuri Chiar scrisul lor a fost mai la indemana a fi scrijelit pe piatra si a ramas nemototolit si nears de intamplarile vremii.
Europa toata a fost locuita acum cateva milenii la fel de intens ca si Grecia. Numai ca aici oamenii nu au avut alta solutie decat sa scobesaca piatra, lucru greu si anevoios cand ar fi existat lemnul sau argila. Ei au asezat pietrele peste pietre si pana astazi acele pietre s-au pastrat in aceeasi pozitie. Din truda si nesansa regasita in asprimea vietii lor s-a sedimentat norocul cunoasterii si recunoasterii istorice a unei civilizatii.

Nu putem fi siguri daca acei oameni sunt cu precizie stramosii celor de azi. Privind cu atentie figurile, trasaturile dominante ale statuilor de pe Acropole sau de prin alte locuri nu putem sa nu remarcam diferenta intre acei oameni si grecii de azi. Am privit sute de fete ale atenienilor, si a celor din alte orase, media chipurilor acestei multimi de oameni nu se apropie de trasaturile celor ce-si faceau o fotografie acum 3-4 mii de ani, pozand pietrarului obstei. Era si o idealizare in sculptura antica, trupurile voiau perfectiunea, fetele sunt frumoase. Totusi elemetul trac, nordic, primeaza in trasaturile acestora, find atunci modelul ideal sau la moda. Chipurile sunt cu forme regulate, nasul drept, buzele subtiri, ochii rotunjiti si orizontali. Cele cateva milenii au schimbat fizionomia de la o veche la o noua populatie greaca. Se simt puternice accente nord africane si asiatice, inerente vecinatatii si convietuirii istorice, usurate si de simplitatea migrarii pe apa. Fete cu linii ovale si unghiuri ale cutelor ascutite, ochi usor migdalati, nas cu narile usor cabrate , ten inchis, maroniu, alura scunda si tendinta de ingrasare.

Azi in Grecia toata si pe insule are loc o intensa reconstruire asemanatoare unei colonizari. Orasele, pana nu demult mici si ascunse in umbra unor versanti, sau cocotate pe acestia in jurul vreunui izvor, se extind , muscand curajoase din pantele uscate. Vedem terasa dupa terasa, inierbate si udate cu insistenta si pomi tineri sau vii in jurul caselor din beton 100%. Fara a fi udate , gardinile s-ar usca in cateva zile si ar disparea complet. Tavanele tin si de ploaie , rare find casele cu acoperis, mai ales in sud si in insule inclusiv in Creta. Prin colturile etajului raman mustatile verticale ale armaturii din fier beton , innalte de o jumatate de metru, ca promisiune pentru construirea unui nou nivel, candva , de catre cei imbogatiti sau de catre urmasi. Cele opt fire de otel beton, de la colturi, vor intra in imaginea traditionala a caselor grecesti. Uimitor cum nu au inventat un capac frumos si geometric pentru a le ascunde de ochiul cel insetat de rustic si antichitate al turistului , dar si mai mult , ca o masura de protejare impotriva ruginirii. Era buna o lege pentru asta. Grecii cred ca sunt mandrii intre ei cand construiesc o casa si lasa cele cateva fire de otel, ca dovada a prosperitatii lor competitonale, pentru ca sunt si greci modesti, care nu le lasa.

E evidenta cresterea nivelului de trai al grecilor in ultimele doua decenii. Avion dupa avion aterizeaza si decoleaza de pe aeroportul cretan. Ce spune asta. Exista o energie comerciala, un flux de dolari care trec si mai cad o parte , ramanand pe pamant grec. Dumnezeu sa binecuvinteze Grecia. Dupa avantul luat si dupa ce oamenii au inceput sa se obisnuiasca cu pretul painii si cel al berii straine ar fi trist sa ramana asa cum ne-am obisnuit sa-i vedem in filmele celebre ale lor, ascunsi si imbufnati, saraci si orgoliosi. Saracia sau bogatia nu le va lua insa ceea ce avea esential Zorba, nepasarea fata de suturile uneori fatale ale vietii si optimismul paralel cu moartea.

Occidentul probabil ramane mirat despre incapacitatea grecilor de a deveni nemti, adica meticulosi, ordonati, curati si dramuitori. Cand va fi asa ei nu vor mai fi greci ci vor deveni nemti. Ne asteptam la o Grecie perfecta dupa publicitatea turistica, facuta fie foarte de aproape, imagini in care nu intra decat 5 metri de plaja sau de monument sau facuta din avion , de unde totul e perfect, vorba proverbului. Plasticul, hartia si sticlele goale sufaca tara in lung si in lat. Pe sosele din nord pana in sud, poate mai putin partea occidentala, spre Adriatica, din autocar se vad aceleasi santuri cu resturi ale firmelor multinationale : Coca Cola, Pepsi, Tuborg, Schell , etc. Asta nu inseamna ca cerul nu e minunat sau privelistile nu sunt superbe.

Doar in Atena, in fata Parlamentului privind schimbarea garzii am remarcat ca parca se reuseste in zona o curatenie de tip occidental. Prima garda pe care am vazut-o schimbandu-se era cea de la orele 24. Caldura era in toi. Siroaiele de sudoare de pe fata baietilor din garda erau sterse de asa zisul caporal de schimb. Ei nu miscasera de trei ore, fiind priviti intre timp si fotografiati de sute si sute de turisti. Aici am recunoscut fizionomiile statuilor antice, inaltime atletica si frumusete. Asa erau probabil macedonienii lui Alexandru, inalti , subtiri, cu ten deschis si ochi rotunzi. Parada e impresionanta, seamana cu cea de la Londra, nu aduce cu profunzimile gandirii filozofice ale vechilor greci, find probabil amprenta influentelor britanice din perioada coloniala. Oricum , din punct de vedere turistic e o mare reusita. Nu stiu cat este traditie si cat e nevoie de spectacol pentru turistul adus sa vada. Unele gesturi si pozitii sunt ata de grele incat soldatul tremura, pentru a se mentine in echilibru, din toate incheieturile. Am ramas cu impresia ca e mai putin ritual si mai mult elocventa. Unele gesturi sunt proprii armatei insa.

Noaptea prin Atena e un vacarm asurzitor. Zgomotul motocicletelor e continuu, de seara pana la rasaritul soarelui. Oamenii se plimba, nu doar turistii, pe bulevarde si prin piete fara incetare. Prima intrebare era, daca acesti oamenii nu dorm noaptea, cand se vor odinni ei pentru munca de a doua zi. Pribabil ca patura de indivizi care nu are nevoie de un rastimp pentru munca e suficient da groasa, pentru a face acest decor nocturn orasului. Sticla de ½ litri cu apa plata, autoctona, e nelipsita. Pentru romani gustul ei e ciudat si nesatios. Setea nu se poate opri. Tonete pline cu racoritoare reci, apa si dulciuri sunt la tot pasul. La hotelul la care am tras, hotel de tranzit, dar intr-o zona supra aglomerata am petrecut un rest de noapte perfecta, adica fara a inchide un singur ochi macar. Caldura era insuportabila, galagia era insuportabila. Dezbracat complet, inca simteam nevoia sa mai dau jos ceva de pe mine.

La Tesalonic noaptea e placuta in august, pare a fi la noi prin luna mai. Acolo am iesit pe la ora unu sa cumpar struguri. Cum intrasem in Grecia, voiam fructele lor cu gust imposibil de uitat. Luasem un strugure singur, aromat si cu boabe vrajite, de aproape un kilogram. In intuneric, in timp ce ai mei dormeau, am gustat boaba cu boaba si am savurat si asa aceasta tara. Aroma si dulceata se stabilizeaza altfel in boaba intr-o clima secetoasa si insorita. Iar soarele Greciei parca are altfel razele. In Creta treceam pe langa o gospodarie in fiecare zi , in drum de la hotel la plaja, timp de un sejur. In curtea aceea era si o vita de vie cu un singur strugure care era enorm. In acele zile strugurele nostru se cocea si era ca o minune. In timp ce il priveam, in trecere, ma gandeam la placerea caldurii acelui soare care ne iubea pe amandoi si ma uitam spre cer cu uimire. Chiar roman fiind :), nu am gustat acel strugure si imi pare rau dupa el ca dupa o femeie prea frumoasa, ce trece pe strada si rascoleste in simturi echilibrele precare.