Aceasta povestioara am inventat-o la Bran, la pizzeria "Cheile Castelului". Eram cu doua prietene si nu aveam ce face- drept pentu care, am comandat alune... cred ca aveau ceva in/pe ele...

Candva, undeva, in mintea cuiva, alunele isi facusera un oras pe o farfurie. O farfurie mare, in care putea incape si o ceasca. Pentru noi insa, marimea farfuriei are rol mult mai neimportant. Pentru noi, importanta este periferia farfuriei- loc in care traiu trei alune: Aluna tata, Aluna mama si aluna pui.
Cele trei alune duceau o viata decenta- supravietuiau- mancau sanatos, dar nu regeste, aveau casa mare, dar nu vila. Intr-o zi, vesela din acest punct de vedere, aluna mama facu porridge. Toate bune si frumoase, se asezara la masa, dar vai! porridge-ul era prea fierbinte... "Ar trebui sa mai mare grija cu arzatorul" zise aluna tata pe un ton atotcunoscator. Fara sa stea mai mult pe ganduri, familia Alunescu pleca intr-un voiaj pe partea cealalta a farfuriei (trebuie mentionat ca porrige-ului incalzit cu arzatorul ii ia multa vreme pana sa scape de culoarea rosiatica data de incandescenta).
Dupa cum spuneam, familia de alune era plecata. Situatie normala ai spune, stimate cititor, dar aici lucrurile iau o turnura neplacuta.
Aluna Malefica Venita De La Oras se plimba pe la periferia farfuriei, culmea! taman pe langa casa sus-numitei familii de alune care habar n-avea sa gateasca. Astfel, Aluna Malefica Venita De La Oras vazu o lumina stranie venind dintr-o casa mare, dar nu o vila, in care probabil traia o familie modesta, care manca bine, dar nu regeste (cu asemenea bucatareasa...).
A intrat respectiva casa, prin metode "necatolice", si a vazut porrige-ul iradiind caldura. Cum Aluna Malefica Venita De La Oras era venita de la oras, nu i-a pasat ca mancarea era prea firbinte, nici macar nu a luat in considerare ca lucea in intuneric dupa aceea!
Dupa o asemenea masa, dumneata cititorule, nu te-ai culca? Ba da! Si inca somnul de veci! Dar Aluna Malefica Venita De La Oras era cine era- si pur si simplu a adormit. Pe patul nuptial al alunelor parinti desigur!
Proaspat intorsi din voiaj, pe intuneric desigur, familia Alunescu statea in fata usii... Aluna tata isi cauta cheile. Nu erau in pantalonii de un verde smarald, inflorati si nici in tricoul albastru azuriu, care avea desenate valuri pe manecile scurte... In sfarsit! Gaseste cheile in ghirlanda nevestei- ghirlanda pe care o primise de la un bar-aluna...
Cei trei intra in casa- ciudat!- mirosul de porridge nu mai se simtea- si plecara sa se culce.
Aluna tata intra in dormitor primul, ochelarii de soare atarnandu-i usor pe nas, si trecu pe langa aluna obeza care ii statea pe pat sforaind.
Merse cinci pasi, se intorse, se uita mai bine, facu stanga-mprejur si iesi din camera.
Dupa un minut (si multa, MULTA cafea) aluna tata se intoarse la fel de sleit in dormitor- nevasta-sa deja adormise pe scari "Da-o dracu'! N-am forta s-o mai bag si pe ea in pat!" gandise el.
In pat vazu aluna obeza... deja incepuse sa-si schimbe culoarea- efectele caldurii- "Asta ce sa fie? Un Orez? Nu!! Aia sunt multi, mici si in est. Un piper? Nuu!!! Aia sunt iuti, negri si prin tarile mai calde! Sa fie... sa fie un curmal?"
Aceasta ultima intrabare merita desigur explicata: Sultanul CurMall si Regele Alu'nushcine, avusesera cateva divergente minore- pe care desigur le-au fructificat si a inceput razboiul! Fiecare fura mancare, aur, diamante etc. de la celala;t, isi decora palatul si dadea vina pe agresor pentru halul in care suferea populatia.
Cu aceste ganduri negre in mintea deja intetosata de zeul Bachus, aluna noastra ce viteaza sari sa-si apere patria- adica peste co-nationalul sau de la oras...
Ce iesi din aceasta miscare gresita fu o bataie pe cinste- pumni, picioare, lovituri de cap si muscaturi. Cele doua alune se rostogoleau pe podea, inainte si inapoi, de parca ar fi dansat tango la orizontala...
Tambalaul rezultat trezi nevasta, copilul, cartierul si chiar mai rau... pe Mana Cea De Sus...
Aceasta mana cobora. Cobora tot mai jos. Cobora atat de jos incat intra in casa familiei Alunescu- casa mare dar nu vila, in care traia o familie modesta care manca bine, dar nu regeste, si, dupa atata coborat, devoră toate alunele din zona... una cate una... mai lasa sa cada inapoi cate o firimitura grotesca- ce mai ramasese dupa ce storsese cumva sufletul dintr-o aluna nefericita. Astfel, familia pe care, personal am inceput s-o indragesc, impreuna cu raufacatorul, pe care nu l-as fi mancat nici mort, si-au gasit sfarsitul in neantul de dupa digestie...