agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-01 | [This text should be read in romana] |
- Ce fel de favoare? intreb eu sceptic.
- Stiti, cand o sa fiu mare, ma fac jurnalista, explica Simona. Probabil ca voi fi singura jurnalista din organizatia Flora. In primul meu articol as vrea sa scriu despre dvs., dar pentru asta trebuie sa faceti parte din organizatie. Ce ziceti, sunteti de acord sa deveniti membru? Imi bombez pieptul cum face cocosul inainte sa cucurigeasca si intreb. - Si ce vei scrie despre mine? Ce-ai putea sa gasesti interesant la cineva care sta noua ore intr-un birou si buchiseste cifre? De ce nu-l iei ca erou pe tatal lui Dan, care e politist? - Nu, d-na profesoara de limba romana mi-a trasat ca sarcina sa public saptamanal, in revista scolii, articole despre un om obisnuit. Habar n-aveam cum sa incep, credeti-ma. Am apelat si la colegii din Flora, degeaba. Si tot scotocind pe internet am gasit textele dvs. Parerea organizatiei este ca sunteti cel mai potrivit erou pentru articolele noastre. Am vazut ca vi se intampla o gramada de lucruri, sunteti ghinionist, distrat si prietenos, cu alte cuvinte, un adevarat erou. De acord? Ma uit la copii si simt cum ma apuca durerea de cap. M-a obosit prima lor misiune, aia cu mamici si nemamici, iar acum alta, sa ma fac detectiv particular si erou in gazeta scolara. Imi sunt tare dragi copiii si nu pot sa le zic nimic, dar astia trei, zau, merita o mustruluiala. - Domnule Sache, aveti lustre noi, aveti grija sa nu le spargeti, ma atentioneaza Dan. - Cum? Ce-i cu lustrele mele? - Pai vad ca sunteti cu gandurile prin vazduh si va ziceam ca ar fi pacat sa spargeti lustrele, ca par noi. - Multumesc Dane, gata, am revenit pe pamant. Uite cum facem, bem un pahar cu Fanta de portocale si incepem negocierile, de acord? Fac oficiile de gazda si, dupa ce ma asez din nou pe scaunul meu ergonomic, reinnod discutia. - Simona, presupunad ca as fi de acord sa intru in organizatia Flora, promiteti sa nu mai dati numarul meu de telefon asa, aiurea? - Ca si facut. - Cum vreti sa procedam? Eu pana acum n-am fost erou principal in nici o gazeta scolara si nu stiu cum trebuie sa ma port. Vara am voie sa umblu in pantaloni scurti? Dar tenisi pot sa port? - Facem in felul urmator: venim in fiecare sambata seara la dvs si ne povestiti ce ati facut toata saptamana. Noi selectam ce este important si apoi scriem articolele. Vi le aratam inainte de publicare, sa stati linistit. Pana la vacanta mare ne trebuie, in fiecare saptamana, cate o intamplare neobisnuita de-a dvs. Asa se si numeste rubrica noastra, ‘Intamplari neobisnuite la un om obisnuit’. Pe de alta parte, daca noi avem o misiune mai grea, atunci dvs, in calitate de membru al organizatiei Flora, trebuie sa ne ajutati. Corect pana acum? - Corect, si sa vedem ce-o sa iasa. Dar am si eu o rugaminte, dupa ce scrieti articolele in revista scolii, le publicam si pe site-ul Agonia, sa ma dau mare detectiv in fata amicilor mei de pe site, de acord? Detaliile fiind stabilite, am mai baut cate un pahar cu Fanta de portocale si apoi am condus copiii la usa. De maine, gata, deveneam erou si asta presupunea sa fac numai lucruri bune, sa ma imbrac frumos si sa nu ma cert cu vecinii. Totusi, ce le-o fi casunat pe mine? Auzi, in fiecare saptamana aventuri noi. De parca as fi Tom Sawyer. - Buna seara, imi ureaza cei trei membrii ai organizatiei Flora sambata la ora nouasprezece. - Buna seara, copii, intrati. Ne asezam in jurul mesei si Simona scoate dintr-un sac de voiaj trei bloc-notes si trei pixuri. Le imparte tacticoasa si apoi isi pironesc cu totii privirile asupra mea. Ei sunt pregatiti, iar eu cazut pe ganduri: saptamana care a trecut a fost anosta, singurul lucru deosebit ar putea fi intalnirea cu Tanta si toata nebunia de la spital. Dar cum sa scrie ei, in gazeta scolii, despre spitalul de urologie si despre tatal meu? Ca prin vis, prind o privire ironica. - Dane, sa nu-mi zici iar chestia cu lustrele, ca e fumata. Asa, saptamana asta am intalnit-o pe Tanta. - Foarte interesant, face Razvan. - Nu-i asa? Stii, Razvane, eu, de firea mea, nu sunt ofticos. Dar daca ma mai iei in balon, ti-o trimit acasa chiar maine pe Tanta, sa-ti faca niste analize interesante, vrei? - Sa o luam metodic, linisteste spiritele Simona. Va rugam povestiti-ne de la inceput. Le arunc o privire banuitoare, apoi incep sa descriu intamplarea. - Acum cateva zile, am fost la spitalul de urologie sa-l internez pe tata. Langa spitalul asta mai e unul, de ORL, acolo lucreza fosta mea colega de liceu, Ema. Ea m-a trimis la Tanta, dar nu oricum. - In primul rand, scoate pardesiul de pe tine, arati ca naiba, spune Ema. Ia un halat alb si mergi la subsol, la internari. Lasa-l pe tatal tau sa-si faca formele si tu du-te la etajul doi, la Tanta. Sper sa te descurci, ca in liceu erai tare cascat. - Am crescut intre timp, nici o grija, mormai indispus si imbrac halatul. Cum arat? Ema bufneste in ras si imi face semn sa ies. ‘Ce aiurita!’ imi zic si plec cu taica-meu la subsol. Il las acolo, s-o astepte pe tipa care compleaza fisele de internare, iar eu imi continui drumul in cautarea lui Tanta. Pe scari sunt interpelat de un mosulica. - Sa traiti, domnule doctor, cum va simtiti astazi? Sunteti bine-dispus? - Buna dimineata, nu tocmai, ii raspund batranului si rad in sinea mea, ‘m-a vazut in halat alb si crede ca-s medic’. - Stiti cumva, au venit cocorii? Nu-i raspund si iau viteza de langa mos: ‘e dus, saracul’. - Salutare, ce face domnul doctor? Studiaza, studiaza? Altul care ma ia cu intrebarile. Asta, dupa cum arata, precis l-a scapat maica-sa in cenusa cand era mic si blond. - Buna dimineata, fac bine, multumesc, ii raspund si urc mai departe, spre etajul doi. - Arati bine azi, domnu’ doctor, asta vroiam sa spun. Ce-ti mai straluceste parul, ce lotiune folosesti? - Iau vitamine. Spitalul asta o fi numai de urologie sau o mai avea si alte sectii? Doua pustoaice in halate albe trec pe langa mine si bufnesc in ras. ‘Ia mai duceti-va..’ - Buna dimineata, stiti unde o pot gasi pe doamna Tanta? intreb primul bolnav care-mi iese in cale. - Sunt cu totii la sedinta. Faci sport, nu-i asa? Esti bine cladit. - Cum? - Faci sport, zic, si mergi si la solar, precis, ca esti bronzat. Sau ai fost in Africa? - Mda, o sa astept acolo, langa fereastra. - Pe cine? se mira tipul. - Pe Tanta. - Esti prietenul ei? - Nu, nici n-o cunosc. Chiar, cum arata? - Ha, cica n-o cunoaste! Toti o stiu pe Tanta, vorbesti prostii. Cand va aparea, vei sti sigur ca e ea, crede-ma, mai zice tipul si dispare intr-un salon. ‘Du-te invartindu-te’, rasuflu usurat. Parca am nimerit la azil. Ce-a vrut oare sa insemne ‘cand va aparea, vei sti sigur ca e ea’? Vad alt tip care urca scara si ii ies in cale. - Stiti va rog unde e toaleta? Imi face un semn grabit si pleaca intr-ale lui. Intru la baie si ma privesc in oglinda. Zau, nu e nimic schimbat la mine. Nu-s nici bronzat, nici vesel. Sunt chiar ingrijorat de internarea lui taica-meu. Auzi, cica am fost in Africa. - Sunteti romantic? - Ih? - V-am speriat, scuzati-ma. Intrebam daca sunteti romantic? - Cum adica, romantic? ii intorc intrebarea si deja simt ca pulsul o ia razna. De unde o fi aparut si asta? - Aveti un aer de indragostit. De cum v-am vazut, mi-am zis: uite un tip deosebit cu care as dori sa seman. - De ce? De ce ai vrea tu sa semeni cu mine? Nu mai astept raspunsul lui, pentru ca aud agitatie pe hol. S-o fi terminat sedinta, iar eu trebuie neaparat sa vorbesc cu Tanta, altfel, iar ma face Ema cascat. Vad o bruneta sobra si dolofana, exact cum mi-a descris-o fosta mea colega pe Tanta. - Doamna Tanta? - Ha, ha, uite o minune alba. E acolo puisor, uita-te in directia aia, vezi fereastra? - Nu vad nici o fereastra. - Pai n-o poti vedea de Tanta, cea de acolo, ea e asistenta sefa. Tanto, te cauta un domnisor ratacit. - Ia zi scumpici, care-i necazul? ma ia in primire tipa. - Buna dimineata, am venit cu tata. - M-as fi mirat sa fi venit singur. - Pentru internare. - Ai facut buba? - Cum adica? M-a trimis Ema la dvs. sa.., de ce va uitati asa la mine? - Hai sa-ti dea fata o cafea, ca-i prea dimineata pentru tine, zice doamna Tanta si ma ia dupa umeri. Zici ca te-a trimis Ema? Care Ema? - De la ORL. Sa va dau un martisor. - Tu esti martisorul, draga. Auzi, cine si-a batut joc de tine, scumpete? Umbli ca ratusca cea urata pe holurile spitalului. Baremi ajuta la ceva, te simti mai bine? - Nu inteleg. - Ai nevoie de compasiune? - Nu. - De incurajare? - Nu eu, tata. - Ce tot o tii una si buna cu tac-tu? Ai facut buba si te-a lasat prietena? - Nu, doamna. - Esti la urologie, stii asta? - Normal ca stiu. Asta incerc sa va explic, am venit.. - De ce esti complexat, draga? - ? - Dezbraca-te. Ia uite ce ochi a cascat.. Ce te-ai speriat asa, martisor? Da-ti, dom’le, halatul jos. Asta ori a pus ochii pe mine, ori s-a prins ca nu-s doctor. E, la o adica, ce-o sa-mi faca? Scot halatul si i-l intind. - Ce-i cu asta pe halat? Ia spune-i tu lui Tanta. Intorc halatul si intr-adevar, pe spate este scris ceva. Il potrivesc mai bine si citesc. Stiti ce propun eu? Mai bine inchideti calculatoarele si luati o pauza, va plimbati prin camera sau serviti o dulceata. Daca aveti biciclete, dati o tura prin oras cu bicicletele, dar atentie, ca-i trafic la ora asta. Banuiti cu ce dracie am umblat eu prin tot spitalul? Hai sa nu va mai fierb atata. Pe spatele halatului primit de la Ema, draga de ea, scria mare, cu albastru: ‘Stagiar complexat – incurajati-l. Semnat, directiunea.’ Ma inrosesc mai ceva ca gogosarii lui nea Nicu de la Poenari, aia stropiti toata primavara, de doua ori pe zi. Asistentele rad si se sterg la ochi. Rad si eu, de complezenta, mai are vreun rost sa zic cat de penibil ma simt? Cu coada ochiului o zaresc pe Ema in capatul culoarului, venea spre mine. Ii arunc o privire teribila si imi musc buza de jos. - Scuza-ma, Sache. Am incurcat halatele. Asta e pentru Cosmin, care-i medic stagiar la noi, la ORL, i-am pregatit o farsa, de ziua lui. Sper ca nu l-ai mototolit? - Hai, mai, nu te supara, rade si Tanta. Ai ‘furat-o’, ce mai. Vino, martisor, sa te consult, unde ai buba? Ma opresc din povestit si pandesc reactiile celor trei copii. Stane de piatra, asta au devenit. - Chiar asa mare e Tanta? Auzi, nu vedea fereastra de ea.. Oricum, pare simpatica, eu asa stiu, oamenii grasi sunt intotdeauna buni, spune Razvan. - Va multumim, incheie scurt Simona. O sa incerc sa modelez un pic intamplarea asta. Buna seara. Dupa ce i-am condus la usa, ma intorc si ma asez din nou pe scaun. Randul viitor as vrea sa schimb ceva, sa fie altfel. Ce-ar fi daca.. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy