- Sache… of, Sache... Unde-i Sache?
- Aici sunt, mama.
Se zvarcoleste in asternutul mototolit, isi zvarle capul dintr-o parte in alta si geme. De trei zile mama n-a mai coborat din pat.
- Tine aici lumanarea si sezi langa ma-ta, imi zice nenea Ionel, vecinul nostru.
Ma asez pe marginea patului cu lumanarea aprinsa. Privesc la mama si-mi vin lacrimi. In stomac simt un ghem care urca pana-n gat.
- Mor, Sache. Ai grija... of, Sache...
- Nu mai plange, pustiule, zice iar nenea Ionel.
- Cum sa nu plang, a murit mama.
Nenea Ionel imi ia lumanarea din mana si ma trage afara. Intra cateva vecine s-o spele pe mama. Dincolo trebuie sa mergem curati, altfel nu suntem primiti in ceruri.
- Dumnezeu s-o odihneasca, ca tare a mai suferit. A ramas copilu’ asta fara nimeni. Nici acoperis deasupra capului n-o sa aibe, ca asta nu-i casa lor.
- Dumnezeu s-o ierte. O sa-l manance paduchii p-asta mic, saracu’.
Ma asez pe-o piatra in spatele gradinii si plang. Ascuns de cainta vecinilor, privesc casa unde m-am nascut. Se insereaza, la ferestre vad lampi aprinse si lumanari. Niciodata n-a fost atata lumina la noi acasa. Ma ridic si sar gardul prin spate. Ma duc spre depoul tramvaielor, merg ca hotii, pe langa plasele si portile oamenilor, la adapostul buruienilor. Din cand in cand se ia cate-un caine dupa mine, ma latra. Fug si nu ma uit inapoi. Ajung in piata, e liniste la ora asta. Taranii care au venit cu marfa dorm pe rogojini. Unul a facut foc din vreascuri, sa-si pazeasca mai bine legumele. Sunt inchise si magazinele, la case luminile sunt stinse. Merg mai departe, pe mijlocul drumului. Intr-o curte vad cateva rufe puse la uscat. Ma pitesc langa uluci si arunc o piatra-n gard. Stau putin si mai arunc una. Daca n-a latrat nici un caine, inseamna ca n-au javra. Sar in ograda si studiez repede rufele inca ude. Trag de pe franghie o camasa si o pereche de pantaloni si sar gardul inapoi. O iau la goana spre tramvaie cu prada facuta ghem. Merg la Gara de Nord, acolo am auzit ca s-a dus si Firu cand a fugit de-acasa si s-a descurcat de minune vreo doua saptamani. Daca a putut el, o sa pot si eu.

Intru in gara si ma minunez cata lume poate fi aici in plina noapte. Si ce lumini puternice. Ma plimb pe peroane si privesc oamenii grabiti. Unii sunt bine imbracati, altii ca mine, saracacios. Scutur camasa si pantalonii, le indrept cutele cu palmele si le ridic in sus.
- Cine vrea o camasa? Hai la camasa... Am si pantaloni, hai ca-s ieftine. Cine cumpara?
Se apropie de mine un pusti ceva mai rasarit. Semanam la imbracaminte. Cand ajunge in fata mea scuipa printre dinti.
- A venit trenul din Satu Mare?
- Nu stiu.
- Esti prima oara aici?
- Da. Vreau sa vand toalele astea.
- Ce-ai acolo? Aha, marime mare. Incearca la trenurile care pleaca spre Moldova. Moldovenii cumpara haine. Le-ai furat de la taica-tu si-ai fugit de-acasa, asa-i?
- N-am nici tata si nici casa.
- Esti tare. Eu am tata, dar daca ma vede acasa, ma cafteste. Asa ca am uschit-o si-am venit aici sa fac lovele. Ma fac negustor.
- Ce-s alea lovele?
- Bani. Eu sunt Relu, cum te cheama?
- Sache.
- Ma taie ramazaru’, pe tine nu?
- Ce-i aia?
- Adica mi-e foame.
- Si mie mi-e foame.
- Te ajut sa vinzi toalele si apoi luam mancare pentru amandoi. Te bagi?
- S-a facut.
Am maritat toalele pe peronul de unde a plecat trenul spre Galati, apoi am praduit lovelele pe parizer, paine si lapte batut. Ba ne-au ramas bani si pentru a doua zi.
- Sache, hai acum sa soilim.
- Ce sa facem?
- Sa dormim. Stiu niste bancute la iesirea spre Basarab. Hai cu mine. Maine dimineata facem lovele.

Au trecut zile, saptamani. Acum stiu pe dinafara orele trenurilor din Nord. Ne duceam la vagoanele de clasa intai si acostam oamenii bine imbracati.
- Conasule, va ajutam la bagaje?
Unii ne refuza, altii ne pun sa le caram geamantanele pana afara din gara, la tramvaie sau masini. Castigam binisor, avem bani pentru mancare, mai punem si deoparte. Si eu vreau sa ma fac negustor, sa lucrez cu Relu, dar pentru asta trebuie bani multi. Dupa cateva saptamani, din banii stransi, mi-am cumparat o placa de plastic si trei cauciucuri. Mi le-a vandut Filozofu’, un tip de treaba, care munceste noaptea ca sa-si plateasca cursurile. Tot el m-a invatat cum sa fiu smecher. Acum, Filozofu’ nu mai are nevoie de cauciucuri, a dat lovitura. Are destule lovele sa cumpere dimineata ziare si apoi sa le vanda prin gara. Pana la pranz le da pe toate si face banu’ gramada. As vrea sa ajung ca el, dar pentru asta trebuie stransi bani.

- Asta-i cu timbru, asta-i fara. Care-i cu timbru, care-i fara timbru? Uita-te atent, aici o pun p-asta cu timbru. Care-i cu timbru, care-i fara timbru? Care pune cincizeci de mii? Care mai pune, care mai castiga? Puteti mult, castigati mult – puneti putin, castigati putin. Cine-si mai incearca norocu’? Care vrea sa faca bani? Unde-i timbru’, neamule? Cine mai pune?
Imi merg repede mainile, invart placa de plastic mai ceva ca elicea avionului. Las prostimea fara lovele in buzunare. Dupa catva timp, am facut destui bani si mi-am cumparat o musama, un pahar de ebonita si patru zaruri. Doua din ele sunt masluite si cad numai pe patru si pe trei. Eu arunc numai cu zarurile alea.

- Hai la zaruri, neamule. Cine joaca septicul? Incearca-ti norocul, hai, care mai da? Da cu
zarurile si daca iese sapte te-ai imbogatit. Care mai incearca? Hai la zaruri.

Mai stiu o smecherie. Cumpar o punga cu lozuri in plic, din alea ieftine, si ascund in maneca un bilet castigator. Pun apoi punga pe musama si strig fraierii, sa vina la pariuri.
- Cine trage lozul? Ia din punga lozul si da sa-l vad cine castiga! Daca-i necastigator, iti dau o suta de mii, daca e castigator, imi dai suta de mii. Hai, care intra la pariuri? Veniti la castiguri sigure!
Fraierul alege un loz si-l da sa-l desfac. Desigur, e necastigator si atunci ii platesc o suta de mii. Apoi il intreb daca mai joaca odata, la pace, cu miza de douasute de mii. Fraierul, tot fraier, il ameteste castigul si alege alt loz. Il primesc si ma prefac ca-l desfac, dar de fapt, il inlocuiesc cu cel castigator. Pana la urma, ii las doar in izmene. Unii incep sa planga si-mi cer banii inapoi. Pe-astia ii scuip in fata. Ei nu stiu ca-i scumpa viata in Bucuresti?

- Sache, diseara hai cu mine. Am sa-ti zic o vorba.
Relu e baiat finut. Daca nu ma invata el cum stau treburile in Gara de Nord, muream pana acum de foame. Asa ca nu-l refuz si seara merg cu el sub podul Dambovitei. De trei saptamani s-a mutat acolo, zice ca se doarme mai bine sub pod, e liniste.
- Sache, mai e putin si vine iarna. Am bunghit o magazie langa groapa de gunoi. Stau vara paznicii in ea, dar iarna-i libera. Te bagi?
- Cat ma costa?
- Esti frate cu mine, nu-ti cer bani. Dar faci rost de mancare si pregatesti de-ale gurii.
- Ma prind.

Ne-am mutat in magazie. Aici sunt sef, tai si spanzur. Relu e ocupat cu afacerile, pleaca dimineata si vine tocmai seara. Intr-un colt, avem o soba cu plita, acolo gatesc. Oale am gasit la groapa, ce daca-s ciobite? Nu tusim. Cartofi iau de la vecini, ii dezgrop din pamant si-s buni fierti. Lemne gasesc tot la groapa, iar cand e ger afara mai iau si scandura din garduri. Dar lemne tot nu-s de-ajuns. Ne trebuie carbuni, astia tin mai multa caldura in soba. Carbunii ii iau de la calea ferata. Mai cad carbuni din trenurile de marfa. In mahalaua de langa groapa, l-am cunoscut pe Sica si ne-am imprietenit. Sica e pustiu’ care-l ajuta pe parintele Gherasim la biserica. E baiat de gasca, ne aprovizioneaza mereu cu coliva. Cand merge parintele cu botezu’, il ia si pe Sica, sa care galeata cu apa sfintita. Oamenii ii primesc in case si le arunca bani in caldare. In zilele astea, parintele Gherasim il imbraca pe Sica in camasa alba cu maneci lungi, cusute la incheietura. Asta ca sa nu bage mainile in galeata, dupa bani.

- Sache, o sa doarma si Filozofu’ cu noi. Nu mai are bani si trebuie sa-l ajutam, imi zice Relu intr-o noapte.
In trei, iarna a trecut mai usor. Mai multe rasuflari, caldura mai multa. Primavara a topit zapezile si, odata cu caldura, ne-am facut un obicei. In fiecare seara ne strangem, toti cei din gara, la carciuma lui Pandele. Acolo jucam barbut si facem planuri cum sa ne imbogatim.
- Fratilor, ascultati la mine, zice Filozoful. Am un coleg la facultate, un basarabean. Asta mi-a vandut un pont. Ne mutam cu totii la baraca de la groapa si facem noi legea pe strazile din imprejurimi. Sunt destui bogatani pe-acolo, mai ales negustori si carciumari. Le asiguram protectia contra unei taxe lunare. Nu platesc, ii crestam. Cica rusii de mult lucreaza asa si-au facut bani frumosi. Care se baga?

Ii privesc indiferent. Pana acum am lucrat mai mult singur si, cu toate ca-s prietenii mei, in chestia asta nu vreau sa intru.
- Sache, tu ce zici? intreaba Relu.
- Nu. Nu ma intereseaza.
- Bai, treaba ta. O sa mori fraier.

A doua zi ma opresc la poarta unei fabrici si merg la serviciul Personal. Bat la usa si intru.
- Buna ziua, as vrea sa invat o meserie. Orice.
Tipa din spatele biroului se uita la mine ca la un gandac de bucatarie. Ar da cu flit sa dispar, dar n-are la-ndemana. Se incrunta si-si scarpina nervos nasul.
- Citi ani ai?
- Cinspe.
- Uite cum faci. Mergi acasa, te speli, te imbraci cu ceva curat si vii maine cu unul din parinti.
- N-am, doamna. Nici casa, nici alte toale, nici parinti. Vreau doar sa invat o meserie, sa nu dau in cap la oameni, sa lucrez cinstit. De-asta am venit.
- Ia uite, obraznicatura! Alo, paza, veniti careva sa luati golanu’ asta din biroul meu.

Iau tramvaiul pana la depou si pornesc spre casa parinteasca. Strazile sunt tot murdare, noroiul ultimei ploi se naclaieste pe tenisi, pe picioare. Maidanul, unde bateam mingea, pare mai mic acum. Trec de biserica, ma opresc in dreptul cimitirului. La gard au inflorit liliecii.

- Sache? Tu esti, Sache?
Ma intorc in directia vocii. Roscovanul de Caldararu ma priveste contrariat.
- Salut, Caldarare. Eu sunt.
- Tii, extraordinar! De la moartea lu’ ma-ta ai disparut, parca te-a inghitit pamantul. Unde-ai fost?
- Pe-aici, pe dincolo. Ce mai e nou?
- Ce sa fie, casa voastra a demolat-o domnu’ Marin, proprietaru’. A construit alta casa, din caramida, a ridicat etaj, are si balcon. Moasa Ileana, vecina voastra, s-a prapadit acu’ o saptamana. Baba Floarea a chemat ieri politia sa reclame un viol… De cine mai vrei sa stii?
- Mama unde e?
- Hai sa-ti arat. Au crescut balariile acolo, ca nu le-a smuls nimeni, niciodata. Uite, la crucea aia de lemn. Hai, te-am salutat, Sache. Merg cu Alecu sa ne scaldam la Straulesti.

Ma asez sub salcie, langa crucea mamei. Ce viata a mai avut si ea.
- Am venit sa-mi iau ramas bun, mama. In ziua cand te-ai dus, n-am putut, eram prea mic. Stii ceva, mama? E mai bine de tine acolo, serios iti zic. Eu, sa nu vorbesc cu pacat, ma descurc. Dar e tare greu. Azi am vrut sa ma angajez la o fabrica, sa invat meserie. Nu m-au primit. Ma apuc de furat, mama, intru in banda lui Filozofu’, cu Relu, Cinzoi, Cutit si Pascuta. O sa fie bine, mama. O sa fie bine.