Nu shtiu de unde mi-a venit ideea sa creez Edenul. Cert e ca e o placere sa te plimbi printre copaci, sa priveshti in voie animalele, sa respiri aerul parfumat de mirosurile florilor... Shi din cand in cand discut cu Adam.
Nu de mult m-a intrebat cum a aparut el. Ce sa-i zic? Habar n-are de genetica. I-am indrugat o poveste cu lut shi suflul vietzii, shi asha i-am mai dat un subiect de meditatzie. Dar imediat a revenit shi m-a intrebat de unde a aparut Eva. E shi ea tot tzarana? Mi-am folosit imaginatzia shi i-am zis ca o facusem dintr-o coasta de-a lui. Shi-a pip ait speriat pieptul shi s-a intors la umbra copacilor.
A doua zi se infatzisha iar in fatza mea, shi ma intreba daca shi copacii i-am facut tot din lut, admirandu-shi degetele tari, de fibra lemnoasa, cu scoartza fina shi alba. Shi apoi de unde vin norii, de ce e cerul albastru, ce inseamna albastru... De cele mai multe ori ii dadeam un raspuns expeditiv sau pur shi simplu incalcit ca sa ma lase in pace cateva zile. Unele intrebari erau insa sensibile, shi trebuia sa chibzuiesc bine la raspunsurile care sa-l indrume cat mai bine.
Nu de mult, pe cand infloreau magnoliile, i-am vazut pe Adam shi Eva imbratzishandu-se sub un copac. M-am retras ca sa nu ma vada, shi acum burta Evei s-a rotunjit vizibil shi sunt amandoi foarte inspaimantatzi. N-au uitat de interdictzia mea de a gusta din "fructul oprit".

Pana la urma trebuia sa se intample, shi am hotarat sa se intample azi.
M-am plimbat, ca de obicei, prin Eden, chiar dupa ce am pus la punct detaliile ultimului viitor razboi. Shi l-am strigat pe Adam.
Se ascundea inspaimantat. Imi raspunse invocand tot felul de motive inventate la repezeala (pana acum nu deranjase pe nimeni sa nu aiba haine) shi pana la urma au ieshit amandoi de dupa tufishuri,tremurand cu lastarele aproape veshtejite de spaima.
A trebuit sa ma prefac ca sunt putzin furios. De fapt mi-era mila de ei.
Le-am amintit de interdictzia mea (pe care shtiam ca aveau sa fie tentatzi cu atat mai mult sa o incalce) shi am cautat din priviri un tzap ispashitor, pe care l-am gasit in persoana Sharpelui, care trecea din intamplare pe acolo.
I-am pedepsit pe totzi trei, Adam shi Eva luand avertismentele mele ca pedepse. Le-am zis ca Eva va avea dureri cand va nashte, le-am zis ca-shi vor cashtiga mai greu hrana, ca sharpele va fi dushmanul lor - nu va uita el asha de ushor ca a fost tzap ispashitor! - shi i-am condus ushor spre ieshire, aratandu-le o sabie in flacari pusa de-a curmezishul intrarii ca sa priceapa bine ca nu mai aveau ce cauta inapoi. Dar cand i-am vazut tremurand in racoarea diminetzii de toamna, mi s-a facut mila de ei shi mai tare shi le-am daruit nishte haine grosolane de piele, facute la repezeala. Mi-au multzumit ridicandu-shi ochii catre cer.

Nu-mi mai ramane decat sa ashtept neprevazutul. Caci ei vor uita. Inca de la primii doi nascutzi acolo jos am vazut ca ceva nu era in regula. Pana la urma cel puternic l-a omorat pe cel slab. Iar cand l-am certat shi l-am izgonit de langa parintzii lui a avut obraznicia sa-mi ceara protectzia. Deh...

Da, vor uita shi se vor animaliza, abrutiza din ce in ce mai mult... Am descoperit ca incestul are efectul asta injositor.

Fragment din noul jurnal al lui Dumnezeu

Fir-ar al dracului! Mi-am scapat jurnalul pe fereastra, in timp ce il scuturam de praf. Daca il va gasi unul dintre ei ?
N-am mai scris in el demult. Shi acum am obosit sa tot veghez asupra lor.
Oricum nu mai are nici un rost, acum ca au uitat totul.