Nu stia cand ajunse la agentie. Abia cand intra partenerul ei si o striga de doua ori, realiza ce se intampla:
-Any!Any!
-Ce este Rofu?
-Vreiam sa stiu ce ai facut.
-Trebuie sa gasesc o statuie.
-Doar atat?
-Nu. Cu ajutorul acestei statui ii poti controla pe cei ca mine.
-Ea ti-a spus asta?
-Da. Stie de comitet, dar este de partea cealalta.
-Adica a ta?
-Da.
Rofu pleca. Ea ramase singura. Deschise calculatorul. Trebuia sa caute informati despre statuie. In timp ce lucra simti ca cineva o urmarea. Privi in jurul ei. Nu era nimeni. Cand privi din nou monitorul ramase uimita:
"Buna. Daca vrei sa gasesti statuia mai repede, te pot ajuta"aparuse scris pe ecran
"Cine esti? Cum ai intrat?"
"Nu conteza. Pot intra in orice calculator de oriunde."
"Esti hacker?"
"Nu. Dar tu mai trezit astanoapte"
" Tu! Unde esti?"
"Afara in fata ferestrei"
Se duse la fereastra. O deschise larg dar nu vazu nimic.
"Unde esti?" gandi ea
" Cand va veni timpul ma vei cunoaste mai bine"
" Dar..."
"Pe monitor vei gasi o adresa"
Se intoarse inapoi, si citi adresa.
"Ia-l pe Rofu cu tine, va fi periculos"
Si cu asta se termina. Statu catva timp pe scaun. Realiza ca in timpul in care a fost la fereastra i-a vorbit in cap.
-Rofu...Rofu...
Auzi usa trantinduse si aparu si el. Arata foarte speriat.
-Ce s-a intamplat?
-Nimic...Ce ai patit tu?
-Ai strigat atat de tare!
-Ti-am povestit de intalnirea mea nocturna.
-Da?
-Mi-a spus unde este statuieta. Si a spus sa te iau si pe tine.
-Inteligenta fiinta.
Plecara la adresa primita. Se oprira aproape de depozit. Priveau totul prin binoclu:
-Ai avut dreptate! Este incercuit.
-Da. Tare as vrea sa stiu de unde a aparut aceasta statuie. spuse Any
-Crezi ca putem intra pe acoperis?
Ea se muta cu privirea spre acoperis. Apoi privi in jur. Gasi o scara naturala.
-Mai poti sari?intreba ea
-Din copac cred ca pot.
Ea zambi.Intradevar erau o echipe perfecta.
Se apropie tiptil de copac. Se urcara in el in liniste. Any se prinse de o creanga de mai sus si isi facu vant. Ateriza pe acoperis, insa aluneca pana cand reusi sa se prinda de-o iesitura. Asteptara amundoi in liniste sa vada daca i-a auzit cineva. Nu se intampla nimic. Sari si el. Privira in nautru. El isi baga mana in buzunar de unde scoase un diamant:
-Il aveai din intamplare la tine, nu-i asa?
-Cum de obicei noi nu intaram pe usa...
Isi dadura drumul usor pe o stiva de lazi. Asteptara cateva minute sa vada daca ia auzit cineva.Sarira de pe stiva.
-Acum pe unde o luam?intreba el
-Ce crezi ca sunt eu, ghicitoare?
-Nu...dar...
-L-a stanga.
Mai ocolira cateva stive. Pana la urma auzira voci. Se apropiarea incet de sursa. Pe masa era o statuie. In jurul ei erau cateva persoane. Cea care vorbea era femeie.
-Daca dispare, nu veti plati doar cu viata voastra.
-Dar nu am fost noi de vina.
-Normal, daca nu as fi fost eu nici pe asta nu o aveam.
-Detectiva a disparut in aer.
Rofu o privi curios. Ea ridica din umeri zambind. Sefa pleca. Doi din cei trei plecara sa o conduca. Mai ramase unul care se aseza pe un scaun. Iesi intai Rofu, chiar in spatele lui. Ii prinse bratul si il suci la spate, ii acoperi gura.
-Daca mai vrei sa respiri nu te misca.
Iesi si ea. Se apropie incet, lua statuia. In acel moment cazu in genunchi. Tocmai atunci revenira si ceilalti doi. Rofu privi totul ingrijorat:
-Predate sau iubita ta partenera va muri. spuse unul.